Formarea caracterului.pdf - Klesis

(două volume); „Pildele Domnului Isus”; „Hudson Taylor”; „Căci un Copil ni s-a născut”;
„Pentru mine”; „Cristos a înviat”; „Cristos mi-a schimbat viaţa”; „Biblia copiilor”;” Biblia
pentru ochişori micuţi”; „Cheiţe pentru copii” (4 volume), „Imagini şi o seamă de alte cărţi
ilustrate pentru copii”. Când eu am fost copil, nu era nici o carte religioasă pentru copii, doar
Harfa copiilor cu cântări speciale pentru cei mici.
Este bine ca părinţii să-şi dea seama ce temperament au copiii lor, pentru ca, în mod
sistematic, să caute să le dezvolte trăsăturile bune înnăscute şi să le combată pe cele rele, să
smulgă buruienile vătămătoare. Pe cele bune să le ia pe rând, să le ude cu aprecieri, să le
cultive şi să rămână mai mult timp cu învăţătura la aceeaşi trăsătură, ca să devină deprindere,
să facă de la sine, fără ca tu să-i spui, şi fără forţare, ci cu bucurie. Apoi să treacă la altă
trăsătură. Nu căutaţi să faceţi multe deodată, nu vă grăbiţi, căci daţi peste cap toată lucrarea.
Urmăriţi să vedeţi dacă copilul a prins sensul învăţăturii, întrebaţi-l de ce face sau nu face
cutare sau cutare lucru. Copilul trebuie să ştie de ce face aşa. Totul trebuie să ţâşnească din
convingerile sale.
Faceţi la fel cu trăsăturile sau caracteristicile rele înnăscute sau împrumutate, care trebuie
plivite. Este bine şl se ia rând pe rând, nu multe odată. Să i se explice prin povestiri, de ce nu
este bine să facă cutare sau cutare lucru, pe care alt copil îl face. De ce nu este bine să mintă,
de ce nu este bine să înjure, să vorbească urât; de ce nu este bine să se enerveze, să se bată cu
alţi copii; de ce nu este bine să fie neascultător de părinţi; de ce nu este bine să strice lucrurile,
să rupă cărţile, să fure creionul sau jucăria altuia.
Pe lângă învăţătura dată în sensul acesta, este bine să se facă ironizarea minciunii, a mâniei, a
beţiei. Aceasta îi va inspira dezgust faţă de astfel de vicii. Eu, când aveam 14 ani, am luat
hotărârea să nu folosesc băuturi îmbătătoare, şi de atunci sunt 64 de ani şi, slavă Domnului,
am respectat acea hotărâre. Nu cunosc gustul ţuicii, nici al berii, al şampaniei. Ceea ce m-a
determinat să iau o aşa hotărâre nu au fost părinţii, ci un nepot al lui tata: îl chema Tănase. El
n-a zis către mine să nu beau, căci lui îi plăcea băutura, era cu totul decăzut în patima beţiei.
Venea rar pe la noi, era îmbrăcat în zdrenţe, cu faţa buhăită şi hainele pe care i le dădea tata
azi, el mâine mergea şi le dădea pe băutură. El m-a făcut să nu iau în gura mea băutură
îmbătătoare, afară de vinul de la Cina Domnului. Scârba de o asemenea viaţă m-a făcut să mă
plec înaintea Domnului şi să mă rog să mă ajute să n-ajung într-o astfel de stare.
Abraham Lincoln, fost preşedinte al Statelor Unite ale Americii, călătorea într-o zi într-o
caleaşcă cu un colonel din Kentucky. Acesta, pe dram, a scos din buzunar o sticlă cu lichior şi
i-a oferit-o preşedintelui, dar Lincoln a refuzat să bea. După puţin timp, a scos tabachera şi i-a
oferit ţigări preşedintelui, dar şi de astă dată preşedintele a dat din cap şi a zis: „Mulţumesc,
colonele, dar eu nu fumez. Şi să-ţi istorisesc acum de ce. Într-o zi, când eram abia de 9 ani,
mama mea bolna vă m-a chemat la patul ei şi mi-a zis: „Abe, doctorul mi-a spus că nu mai
este speranţă să mă fac bine, dar doresc ca tu să fii un băiat bun şi aş vrea să-mi promiţi acum,
înainte de plecarea mea din lumea aceasta, că nu vei bea niciodată alcool şi că nu vei fuma
toată viaţa ta”. Atunci am promis mamei mele şi niciodată până astăzi nu mi-am călcat acea
promisiune. Oare vrei tu ca acum eu să-mi calc acel cuvânt dat mamei mele?" „O, nu - zise
colonelul - şi eu dacă aş fi făcut o promisiune de felul acesta, aş fi fost mult mai fericit decât
sunt".
Au mare importanţa învăţăturile mamei şi ale tatălui! Ele îl ajută şi la adânci bătrâneţi să se
împotrivească ispitelor şi sa rămână ferm în hotărârile luate. Există scăpare şi din patima
beţiei, dar este mult mai bine să nu cazi în ea.