Formarea caracterului.pdf - Klesis

Făţărnicia este una din trăsăturile cele mai blestemate pe care le poate avea un copil. Absalom
a fost un tânăr făţarnic şi rebel, cu amărăciune şi dor de răzbunare, dar s-a pierdut pe sine
însuşi (1 Samuel 18). Nici un alt păcat nu a fost criticat mai aspru de Cristos Domnul ca
făţărnicia. Conştienţi de gravitatea acestei însuşiri a firii, părinţii trebuie să acţioneze fără
întârziere, de îndată ce o identifică în viaţa copilului. Dacă o tolerează, tinereţea lui va fi trăită
în duplicitate, se va ruina pe sine. O sancţionare promptă şi arătarea gravităţii îi poate salva
sufletul de la pierzare; altfel ajunge să aibă „soarta făţarnicilor, acolo va fi plânsul şi scrîşnirea
dinţilor" (Matei 24:51).
Dacă vrei să formezi caracterul copilului tău, învaţă-l, disciplinează-l, corectează această
însuşire, roagă-te cu el pentru izbăvire, posteşte, pentru că acest soi de draci nu iese altfel.
Ajută-l să fie deschis, să nu aibă ascunzişuri, ci să fie sincer faţă de toţi. La Bruyere, redând
Caracterele lui Teofrast despre Prefăcutul, zice: „De aceste apucături dubioase şi duşmănoase
trebuie să te fereşti chiar mai mult decât de otrava viperelor". Iar Spurgeon zice despre cei cu
două feţe: „Cine se aseamănă cu lupii urlă ca lupii, iar cine se aseamănă cu oile behăie ca oile;
el nu este privit bine de oameni, afară doar de Diavolul. Cu toate acestea, este foarte răspândit
obiceiul de a purta două feţe sub aceeaşi pălărie... Fereşte-te de cei ce vin din Cetatea
Înşelăciunii: domnul Cel-Cu-Două-Feţe, domnul Vorbă-Frumoasă şi domnul Cel-Cu-Două-
Limbi, care sunt vecini şi de care să stai cât mai departe. Ei sunt ca nişte barcagii care se uită
într-o parte şi vâslesc în alta, sunt înşelători ca făgăduinţele Diavolului şi neînduplecaţi ca
moartea şi mormântul".
Fă totul să-ţi scapi copilul de o asemenea trăsătură a firii, dacă vrei să ajungă un om de
caracter. Nimic să nu-ţi pară prea mult să-l scapi. Iar dacă voi, ca părinţi, o aveţi, scoateţi-o
voi din viaţă, altfel vă scoate ea din împărăţia lui Dumnezeu. Daţi-vă seama de adevărul
acesta. Nu faceţi jocul Satanei. Azi sunt prea mulţi prefăcuţi, care nu sunt nici excluşi, nici
mustraţi. Pocăiţi-vă voi întâi de acest păcat, şi apoi ajutaţi-l şi pe copil să fie izbăvit de
cătuşele făţărniciei.
9. Cel timid 9. Cel îndrăzneţ
- Este timid, temperament melancolic
- Este ruşinos, are emoţie socială
- Îi tremură inima în faţa altora
- Este tăcut, stă deoparte
- Îi place singurătatea
- Se vede slab
- Acţionează în umbră
- Fuge de confruntări, de lupte
- Nu vrea să fie primul, ci al doilea
- Este îndrăzneţ, temperament coleric
- Îi place societatea
- Îi creşte inima când se află cu alţii
- Este vorbăreţ, merge în faţă
- Îi plac mulţimile
- Se crede tare
- Vrea să fie văzut de toţi
- Se angajează în lupte
- Vrea să fie primul, nu al doilea
Amândouă aceste însuşiri înnăscute, deşi sunt în mare contrast, prezintă avantaje şi
dezavantaje. Cel timid trebuie să-şi biruie timiditatea şi cel îndrăzneţ să-şi frâneze puţin
îndrăzneala. Cel timid, fiindcă se vede slab, va căuta să atârne mai mult de Domnul. Cel
îndrăzneţ este în pericol să se încreadă prea mult în sine şi să-şi atribuie lui succesele,
biruinţele. Eu sunt fire timidă, de aceea ştiu că timiditatea poate fi biruită. Dumnezeu m-a
ajutat s-o birui şi m-a trimis să vorbesc în faţa mulţimilor şi chiar în faţa regelui Mihai. Cel
îndrăzneţ se strecoară în faţă şi acţionează; eu am acţionat numai împins de Domnul de la
spate. Domnul mi-a creat oportunităţile, mi-a netezit calea, apoi m-a determinat să-L ascult.
De aceea, nu-mi pot atribui mie succesul sau biruinţa.