STIMA NOASTRĂ ŞI MÂNDRIA! - Pro Saeculum

ajungem la înţelegerea legilor istoriei.” (op. cit. p. 214)
(s.n.)
Însă vine întrebarea: cum să-ţi însuşeşti şi să stăpâneşti
această „artă a calcului integral”? O vor spune exigenţa
estetică şi modelul ontologic al artei.
Dar înainte de final, stăruie o ispită: conexiunea de
gând cu concepţia metafizică a lui Lucian Blaga. Pentru
filosoful român, Marele Anonim cu Fondul său Originar
poate genera, alternant, fie „Toturi”, fie acte „diferenţiale”;
dar dintr-o anume sfială de a nu se recunoaşte
în acele „Toturi”, pe care „le mutilează la maximum”, rămâne
să se manifeste prin „diferenţialele divine”. „O diferenţială
divină – defineşte el – este echivalentul unui
fragment infinitezimal din Totul substanţial şi structural,
deplin autarhic, transspaţial, al Marelui Anonim.” O disociază
de cazurile particulare: „Diferenţiala divină nu
este câtuşi de puţin identică cu diferenţiala spaţială,
Tudor Cicu
„O carte monumentală, la propriu şi la figurat (...), o
carte care se cere parcursă cu încetinitorul, ca triumf al
virtuozităţii şi ca pariu al poetului cu sine că va învinge
într-o cursă literară maratonică” (Ion Roşioru*) este Baladierul
** de Şerban Codrin. Sumarul cuprinde, între
cele 447 de pagini, scenariul/textul unui Spectacol, care
aduce în scenă multe dintre personajele / actorii lumii.
Să îndrăzneşti o vizionare, fie chiar o repetiţie fragmentară,
înseamnă a răsfoi cartea, cu riscul să nimereşti
într-o furtună, fără să-ţi mai dai seama încotro se află
ţărmul Paradisului şi încotro poarta Infernului. Numai
cântecul îţi va învinge teama şi vei ajungi unde ţi-ai propus,
la finalul celui din urmă poem:
Când ceasul bucuriei tale sună,
Trezeşte-te mai bine din minciună,
Să nu devii căzutul şi înfrântul,
O dată şi-încă-o dată îngropat,
Ci caută-ţi printre greşeli cuvântul,
Pe singuru-nţelept cu-adevărat,
Că totul trece, mai rămâne vântul...(366)
„Artistul sincer vede limpede şi concepe cu fantazie”
spunea cândva G. Călinescu. Încercând să-l surprindem
pe autor în această formulare, înţelegem că Şerban
Codrin este înzestrat cu meticulozitatea pustnicului,
care îşi exorcizează cu stoicism suferinţa. De la invitaţia
din epilog, („Baladă ori de câte ori discipolul primeşte
vizita maestrului”, I), până în epilog, („Baladă cu adevă-
cantitativ-matematică.” Şi mai departe subliniază: „Cu
diferenţialele divine ne găsim într-o regiune transmatematică,
iar diferenţiala matematică n-ar constitui decât
un «caz» între nenumăratele diferenţiale divine eterogene.
Din diferenţialele matematice omogene am putea
închega o viziune matematică a spaţiului, niciodată însă
realităţi cosmice.”(Opere 11 Trilogia cosmologică, Ed.
„Minerva”, Buc. 1988, p. 93). Mutatis mutandis, întocmai
s-ar putea spune şi despre raportul diferenţialelor
divine cu diferenţialele istoriei, lucru pe care Blaga
nu–l mai face, primele situându-se într-o regiune transistorică.
Să rămână destul spaţiu pentru problema nemuririi
sufletului!?
Oricum, „Quae historia fuit facta poesis est” (Ce a
fost istorie devine poezie), se aude glasul stoicului filosof
roman, de origine hispanică, Seneca.
SPECTACOLUL POETIC DE SUB
ACOPERIŞUL LUMII
* „Cronicar la Pontul Euxin, comentarii critice” de Ion Roşioru,
Editura Ex Ponto, Constanţa, 2008
** „Baladierul, un poem pentru CCCLXV şi încă una de
zile şi nopţi”de Şerban Codrin, Ed. Helis, Slobozia, 2007
30
eseu
rul singurei statornicii printre toate cele trecătoare”,
366), nu ne rămâne decât să ne lăsăm în voia
poetului/regizorului, care ne va dezvălui luminile şi umbrele,
unde „râde-plânge doamna poezie”.Unul dintre
tâlcurile acestei piese pe Scena Lumii, alcătuită din 66
de balade şi 300 de sonete, (aproximativ 6700 de versuri
endecasilabice), îl găsim în sonetul, unde peştişorul
de aur îndeplineşte trei dorinţe, „precum promite-un
basm pentru copii”, iar poetul se apleacă până la pământ,
cerându-şi iertare pentru cutezanţa donquijotească
de a reclădi, după cum ne propune, Marea
Bibliotecă:
La urmă, prin măreaţa lui putere,
Pierdute cărţi în vremuri, foc, neant,
Să regăsesc, slujindu-le-elegant
Într-un palat cu bolţi aurifere,
Să-i cer în parte fiecăreia
Iertare, cel puţin cu inima...(55)
A căuta să întrezăreşti urzelile poetice extrem de
complicate şi abundente ale lui Şerban Codrin ar echivala
cu războiul inutil al nuştiu cărui grămătic deja rătăcit
printre versetele aceluiaşi autor. Iată de ce n-o vom
face în comentariul nostru, ci ne vom apleca numai asupra
unor motive literare din sonetele şi baladele maratonicului
scenariu.
Mai multe poeme sunt dedicate însăşi fiinţei poetului,
cel aşteptat să ne arate Misterele Lumii:
Aprind în beznă-un singur băţ subţire,
Misterios şi-agonic de chibrit,
Eliberând cel mai neliniştit
Lămpaş cu miezul într-o strălucire,
Încât se-nnobilează dintr-o dată
PRO
SAECULUM 1-2/2010