Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
manuscrisă. Cu o destoinicie rară, Călinescu s-a zidit efectiv în ece cărămidă<br />
pusă la amplul ediciu istorico-literar pregătit a șterge din amintirile urmașilor<br />
excesele diletantismului fanatic de odinioară și a le deschide ochii asupra unui<br />
Eminescu viu, în trecut ca și în prezent, apt să participe la emulația valorilor<br />
literare în lumea largă.<br />
Dacă eforturile criticului s-au întins pe durata a mai multor ani decât<br />
prevedea inițial se explică prin scrupulozitatea explorărilor spre a reconstitui<br />
<strong>integral</strong> complexul laborator al creatorului supus examinării. Impetuozitatea<br />
scrierii biograei eminesciene, cum i-o sugerase Ortiz, fusese posibilă câtă<br />
vreme ajungeau punctele cardinale preluate din perimetrul italienist (Dante,<br />
Leopardi, Carducci). Pentru descifrarea operei însă cheile folosite până atunci<br />
se dovedeau insuciente. Eminescu era îmbibat de cultură germană, absorbită<br />
la Cernăuți, la Viena, la Berlin și pentru exeget a devenit imperioasă necesitatea<br />
de a reface el însuși traseele, pas cu pas. Ca un școlar s-a așternut pe studiu,<br />
parcurgând silitor vechi ediții și făcând conspecte (conservate în depozitele<br />
Bibliotecii Academiei) din Kant, Hegel, Schopenhauer, pentru a avea exactă<br />
harta izvoarelor ce au fertilizat inspirația eminesciană și a putea să determine<br />
dimensiunea originalității, care așează pe Eminescu în areopagul spiritelor<br />
alese. Pentru acest din urmă deziderat, mai era nevoie de un efort suplimentar,<br />
de altminteri resc oricui intra în competiția legitimării loanelor estetice<br />
ale tezaurului eminescian. De vreme ce își imagina, în fermecătorul eseu<br />
Ascensiune, împlinirea propriei propensiuni către inefabilul poetic în raport<br />
cu chemarea de a stabili justicări teoretice, consecvența idealistică reclama<br />
neapărat să urce mai sus, mereu mai sus:<br />
„Am cântat primăvara și dragostea, deprimarea decorativă și dezorganizarea<br />
simulată, am cântat în metrii variați ierburile uriașe și pădurile în convulsiuni,<br />
aparițiile în eclipse și tropotul centaurilor, indiferența astrală și rugina<br />
avuzurilor, am cântat tot ce venea de la mine sau mi se impunea din afară, cu<br />
sinceritate sau cu pură iscusință, după cum eram rănit în suet sau în orgoliu.<br />
Am văzut însă că dacă exercitarea poeziei îmi aducea facultatea de a primi cu<br />
mai multă înorare arta altora, nu-mi da însă puterea etică pe de o parte și<br />
critică pe de alta, pentru a nu emula, judecând, cu artistul și a prețui și situa<br />
cu măsuri mai largi și libere de mine.<br />
Atunci m-am ridicat și mai sus.<br />
[…] Ca să pot convinge și pe alții de temeinicia judecății mele, eu nu<br />
mă pot bizui pe simpla comunicare a impresiei. Trebuie pentru aceasta un<br />
principiu, iar principiul cere o abilitate învederată a minții la dovedirea și<br />
respingerea argumentelor. Nu există critică fără estetică. Văzând deci câtă<br />
pagubă aducea unui critic matura nepricepere – de altfel congenitală – în<br />
domeniul speculației intelectuale, m-am hotărît să-mi însușesc și o cultură<br />
ideologică, nu atât pentru documentare cât pentru folosul pe care avea să-l<br />
tragă mintea în direcția clarității…”<br />
103
Change language