Text integral (4 Mb) - Mănăstirea Putna

Națională Anticorupție! Niște lucruri care înseamnă o rușine pentru toți cei
care îi sîntem conaționali.
Eram în Elveția, la un muzeu cu ateliere foarte meritorii, de recondiționare
a textilelor. Era vorba acolo de piese de mare valoare: țesături copte de
pildă din secolele III-IV, mătăsuri, din primele secole ale creștinismului, și
scrupulele pe care și le lua acest muzeu, care folosea metodele cele mai riguros
moderne, erau extraordinare: pe o arie de 40 de km în jur era interzisă orice
industrie care ar putut să polueze atmosfera, pentru a nu stânjeni lucrarea
aceasta de o innită delicatețe. Iată că, la noi, poluția nu se găsește sancționată
cum trebuie, și asistăm la asemenea dereglări care nu sunt numai de ordin
estetic-cultural, sunt simptome ale unei dejecții morale ce trebuie sancționată.
Sunt domenii în care nu servește să m eleganți. Degeaba cultura devine
un lux inutil dacă o aplicăm unde nu trebuie. Sunt împrejurări în care orice
suet loial, orice cuget loial de intelectual trebuie să știe să reacționeze. Pe
Eminescu, doamna Zoe pe patul de moarte, în ultimele zile în spital, îl avea
în minte și spunea prietenilor – a relatat domnul Ilisei în mărturiile sale, și
în lmul pe care l-a făcut –: Aveți grijă! Apărați-l pe Mihai. Mihai, această
directitate fraternă, pe care o folosea în exprimările ei doamna Zoe când se
gândea la Eminescu, și nu din vreo familiaritate deplasată, dar pentru că
Mihai era un fel de entelehie a suetului românesc, care ne cuprinde în chip
fratern pe toți și ne proteguie pe toți. Asta cred că trebuie să înțelegem. Noi
nu facem o operă menită să asigure accesul confortabil la anume eminență
academică sau culturală. Când vorbim despre Eminescu vorbim despre
adâncul suetului nostru și în sensul acesta îi urmăm, încercăm să-i urmăm
exemplul doamnei Zoe Dumitrescu-Bușulenga.
Sunt lucruri care pot să aibă o valoare în planul imediat al unei armări
de civilizație, dar care trebuie să înțelegem că au și o valoare pedagogică,
terapeutică pentru noi toți. Profesorul Irimia vorbea, cu drept cuvânt, el
care era un specialist așa de riguros, despre o operație de dezmărginire pe
care trebuie să știm să o întreprindem. Dezmărginire în ceea ce privește
granițele articiale, dihotomiile nefundate între entități și între domenii și
totodată între zone ale spiritului care păreau despărțite pentru totdeauna.
Or, totalitatea, sensul de totalitate pe care îl traducem de obicei schematizat,
vulgar prin globalizare, este sensul acesta, al unei capacități de a arunca punți
fertile între domenii. Cel mai mare măsurător, dacă vreți, al bogăției cerului
în secolul XVIII, Sir William Herschel, era un german, care primise toate
onorurile existente în Anglia, a descoperit Saturn, marea planetă și sateliții
ei, și primii doi pe care a izbutit să-i vadă i-a botezat cu nume shakespeariene
din Visul unei nopți de vară, Oberon și Titania. Pentru că există un curent
subjacent care leagă lucrurile și care explică de ce înălțimile se reunesc la
bază, în punctul cel mai fertil, al pornirilor. De asta spun că sunt lucruri care
ne obligă pe toți și-i obligă și pe cei tineri din jurul nostru. Nu căutăm un
16