Text integral (4 Mb) - Mănăstirea Putna

a copilăriei poetului și deloc neglijabilă în economia textului eminescian
– trebuie să se revendice tocmai de la acele documente (inedite, la vremea
respectivă). Purtând titlurile semnicative: De când eram copii (…) și ne
spuneau moșnegii povești, O casă de piatră, dar cam strambă și destinul ei, Capela
noastră cu vârfurile aurite și Țerâna aceea unde zace ce-am avut mai scump în
lume, capitolele primei secțiuni focalizează și urmăresc traiectul unei istorii
pline de meandre, al cărei grad de dicultate s-a datorat mai mult sincopelor
temporale în descoperirea unor noi documente de arhivă; cercetările efectuate
de predecesorii noștri se resimt de pe urma acestor lacune documentare.
Prin urmare, lucrarea aceasta recompune, în baza unor date reale, atmosfera
copilăriei poetului la Ipotești, scrie și descrie istoricul casei, al celor două biserici
– una a familiei, cealaltă a satului, construită la inițiativa lui Nicolae lorga și
Cezar Petrescu în amintirea lui Eminescu –, precum și istoricul labirintic al
celor 420 hectare de pământ ce alcatuiau moșia Eminoviceștilor de la Ipotești.
Cum întâmplările din trecut sunt într-o oarecare masură cauzele evenimentelor
din viitor 3 , am găsit de cuviință să nu ne oprim cu ele la moartea părinților
sau la data ultimei vizite a lui Eminescu la Ipotești, ci să le aducem pe toate
la zi, respectând uxul normal al evenimentelor. În felul acesta, le putem (re)
descoperi în imaginile creației eminesciene, căci timpul nu este altceva decat
o măsură a schimbării. Nici spațiul nici timpul nu au vreo existență în afara
sistemului de relații în evoluție care cupride universul 4 .
Partea a doua a lucrării urmărește să reconstituie procesul prin care s-a
ajuns la seninătatea abstractă 5 despre care vorbea Maiorescu, căci poetul se
refugia, cu melancolie impersonală, într-o lume mai potrivită cu el, în lumea
cugetării și a poeziei 6 ; este tocmai lumea de sensuri a operei, rezultatul
procesului de sublimare ce a încorporat realitatea înconjurătoare într-o nouă
lume cu sensuri proprii. Deși este integrat în partea a doua a lucrării, partea
intitulată Omul real – omul poetic este puntea de legătură între cele două lumi:
lumea cea reală, pe de o parte, și lume-nchipuirii, pe de altă parte.
Imaginea satului natal, casa părintească și incinta, bisericuța și țintirimul,
codrii Baisei și izvorul, lacul și insula cea verde sunt văzute și analizate ca
topoi esențiali ai copilăriei ipoteștene a poetului. Demersul nostru are ca țintă
depășirea locurilor comune din analizele care ne-au precedat, și, recurgând la
citate semnicative din operă, evidențierea faptului că bineștiutul univers de
inspirație ipoteșteană e mult mai cuprinzător decât se acceptă îndeobște. În
completarea celor spuse anterior, trebuie subliniat locul dominant al imaginii
întâiei iubiri; asocierea între sentimentul consumat în deplină inocență și
3 Ibidem, p. 66.
4 Ibidem, p. 35.
5 Mihail Eminescu, Poezii, Cu o notiță biogracă de T. Maiorescu, București, Editura
Librăriei Socec&Co, 1883, p. 14.
6 Ibidem, p. 15.
111