Text integral (4 Mb) - Mănăstirea Putna

uimitor încă, în Școala romantică, a lui Heine, care se întreabă: „Care-s
locurile potrivite pentru a citi cutare poet?” Îl citește pe Uhland și zice: „Îl
citesc, dar sunt așezat într-o stradă care dă în bulevardul Montmartre. Oare-i
potrivit pentru o literatură care are rădăcini în spontaneitatea pădurii suabe,
de pildă?” Această adecvare pe dinăuntru a faptului cultural la o condiție
spațială poate avea, și ea, un sens plauzibil. Încât eu zic să nu ne speriem de
obrăznicie. Cum zicea Vianu – nu-l uit niciodată – când au vrut să-l dea afară
de la Facultate, și-l întreabă cineva: „Ce faci, profesore?” el răspunde „Aștept
să obosească nedreptatea”. Eu cred că mai obosește câteodată nedreptatea și
trebuie să nu ne pierdem încrederea.
Acum îi dau cuvântul lui Mircia Dumitrescu, care este un gracian de
mare eciență – poate unii dintre dumneavoastră ați văzut expoziția uriașă
pe care a organizat-o la Sala Parlamentului –, care este un animator de primă
mână, o clasă de tineri erbând de idei sub conducerea sa, și care este un
condent al poeților, cu mari succese internaționale la târguri de carte și
mai ales cu o legătură de suet, uimitoare, pe care a știut să o stabilească, să
o câștige aș spune, din partea unor creatori precum Nichita Stănescu și a
unor personalități cu adevărat vii ale literaturii noastre. Devotamentul său
pentru Eminescu, din care v-a sugerat deja câteva elemente Eugen Simion,
implică un sacriciu al timpului și al eforturilor sale, dar pentru noi, toți, este
un imens câștig. Aș vrea ca el să explice câteva lucruri, care să coboare și la
aspectul tehnic. Și era vorba și de câteva imagini, ca să înțelegem că suntem
într-o problematică cu adevărat internațională, de valoare obiectivă.
38