Text integral (4 Mb) - Mănăstirea Putna

sensibil la ideea de autoconservare a neamului său 49 . Regăsim aceeași
atitudine la Hasdeu („ideea română”), la Xenopol („cultura națională”), la
Iorga („viziunea naționalului”), istorici sensibili în aceeași măsură la tematica
identitară. Admirația pentru Alecsandri („geniul poporului”) se cuvine pusă
în legătură tot cu acea propensiune resurecțională din care Eminescu făcuse
parcă o preocupare obsesivă 50 . Analize mai recente, „corecte politic”, fac din el
un obiect de dispută, sub noi impulsuri „canonice”, viața și opera sa devenind
o simplă materie de „negociere” imagologică 51 . Abuzul festivist al unora nu
poate însă temei de abhorare sau de falsă distanță critică 52 .
Ne vom întoarce mereu la Eminescu, putem spera, pentru a ne înlesni,
ca români, o mai bună situare în istorie și în lumina valorilor eterne.
* * *
Eugen Simion:
Am ascultat două comunicări. Una privește modelul eminescian
și modul în care a rodit el în poezia românească, începând cu simboliștii,
adică cu generația ce i-a urmat lui Eminescu, și încheind cu poeții postbelici,
generația ’60 și generația ’80. Cealaltă comunicare, nu mai este nevoie să
o justic în nici un fel, vorbește despre ceva ce ne interesează foarte bine,
despre discursul identitar la Eminescu, adică despre ceea ce este contestat
cel mai mult în momentul de față. O problemă care ne interesează și, în
același timp, o problemă care stârnește soluții, uneori chiar scandaloase. Încât
vreau, înainte de orice, să-i felicit pe amândoi conferențiarii că au găsit tonul
potrivit, mai ales după ce eu am vorbit despre zelatori și delatori, adică despre
cei care încurcă lucrurile și ne agită spiritele. Conferențiarii noștri au venit și
au arătat cum trebuie să discutăm despre un mare poet și un mare gânditor.
Vă invit pe dumneavoastră, acum, dacă vreți să faceți observații. I-am
spus în particular profesorului Ion Pop că, vorbind despre eminescieni, l-a
uitat pe cel mai eminescian din generația noastră: pe Nichita Stănescu.
Ion Pop:
Evident, dar am scuza că am scris o carte despre Nichita Stănescu, în care
n-am uitat nici de raporturile cu Eminescu. Dar, în marea grabă a pregătirii
conferinței pentru Putna, am uitat.
Eugen Simion:
49 Idem, Fragmentarium… p. 559
50 Ibidem, p. 616.
51 Iulian Costache, op. cit . Cf. și Dan Mănucă, Oglinzi paralele, București, Euro Press, 2008.
52 Cf. Dan Hăulică, Pentru Eminescu, în vol. Eminescu. Viața, de Zoe Dumitrescu-Bușulenga,
Putna, 2009, p. 13-20.
65