Text integral (4 Mb) - Mănăstirea Putna

Fundației, domnul profesor Dumitru Irimia, s-a grăbit și a plecat la Domnul,
sunt câteva pagini dedicate memoriei sale. A plecat de la noi lăsând în urmă
încă mult de lucru și, dacă nu se grăbea să plece, era mai departe un bun
colaborator și un bun sprijinitor al mănăstirii noastre. Aș vrea să înmânez
doamnei Cristina Irimia primul exemplar al acestor „Caiete de la Putna”.
Nădăjduim că Fundația „Credință și Creație” își va menține promisiunea
de a publica în ecare an comunicările care sunt susținute aici la Putna, în
cadrul colocviilor dedicate memoriei academician Zoe Dumitrescu-Bușulenga.
Sperăm că Preabunul Dumnezeu va da timpuri bune, cu toate relele care
se anunță că vin peste noi. Nădăjduim că pe acestea le vom depăși și vom
merge mai departe, împlinind gândul nostru, exprimat și în statut, privind
cultivarea moștenirii spirituale și culturale a Maicii Benedicta.
22
Dorel Vișan
O să vă rog să mai aveți răbdarea, cum ziceau bătrânii noștri, să suportați
câteva cuvinte lămuritoare pentru prezența lui Decebal aici.
În primul rând, ca să pot sfârși cu începutul trebuie să încep cu sfârșitul.
Să mulțumesc celor care au ostenit pentru această întâlnire și cu precădere
domnului Dan Hăulică, cu care ne-am întâlnit, prin pronia cerească, prin
suetul lui Sorescu, la Craiova. Acolo i-am spus că eu știu ceva despre
Eminescu ce nu știu alții sau nu știu mulți. Și atunci domnia sa a spus că ar
bine să-l împărtășim aici, în acest loc care-i face cinste, într-acest loc minunat,
binecuvântat și de învățătură.
Și eu m-am întâlnit cu Eminescu dintotdeauna, ca și dumneavoastră,
ca și toată lumea, numai că, așa cum spunea Sfântul Augustin, l-am privit
și l-am căutat în afară, nu în interior. Dar am ascultat un alt cuvânt al
Sfântului Augustin care spune: robește-mă, Doamne, ca să pot să u liber. Și
atunci Dumnezeu ne-a robit acum 20 de ani, când am început să pregătim
lmul despre Ion Creangă și Mihai Eminescu, ne-a înrobit cu propria
noastră neputință și cu propria noastră ignoranță. Și n-am putut ieși din ea
decât căutându-i pe Eminescu și pe Creangă în interiorul nostru. Vroiam să
renunțăm la lm, pentru că noi îi căutam prin cele două fotograi care apar
pe cărțile școlare, și pe Eminescu și pe Creangă, dar ei sunt cu totul altceva.
Așa cum s-a spus aici, ei sunt o problemă de suet. Și în primul rând de suet
al acestui neam.
Și atunci m-am apropiat de teatrul lui Eminescu despre care, spre rușinea
mea, știam foarte puțin și despre care, spre rușinea multora, românii nu știu
aproape nimic, chiar dintre oamenii care se ocupă cu literatura. Am întâlnit
oameni care nu știau că Eminescu a scris și teatru. E adevărat că din teatrul
său a fost terminată o singură piesă, Emmi, o piesă mai puțin valoroasă, o piesă