Nr. 1/2004 - Biblioteca Nationala a Romaniei

An X – Nr. 1/2004
Revista Bibliotecii Naõionale a României
Chiar simpla parcurgere „în diagonalå” a „tablei de materii” a textului poate recompune tabloul, jalonat cronologic, al celor
aproape 50 de ani de domnie a lui Øtefan cel Mare, retråind astfel suiøurile øi coborâøurile unui ev mediu românesc dramatic:
- Victoriile de la Chilia (1465) øi Baia (1467), dar mai ales episodul decapitårii lui Petru Aron (cf. lui I. Dlugosz – Historiae
Polonicae libri, 1711 – 1712) sunt cele mai importante evenimente din domnia lui Øtefan, ele au contribuit „la ridicarea
prestigiului lui Øtefan øi la concentrarea tuturor energiilor în jurul såu” (p. 57), în primii ani de domnie;
- Luptele duse de armata lui Øtefan cel Mare pentru emanciparea Moldovei de tributul turcesc în deceniile 7 - 9, începând
cu atacul Bråilei (1470), care avea drept scop scoaterea Munteniei de sub jugul turcesc, øi terminând cu momentul în care
Moldova este nevoitå så reia plata tributului cåtre turci (1492), s-au desfåøurat pe fondul lipsei de lealitate pe care o dovedesc
regii Poloniei øi Ungariei; odatå cu pierderea Chiliei øi Cetåõii Albe (1484) – cea mai mare loviturå economicåøi strategicå datå
Moldovei -, Øtefan råmâne izolat împotriva turcilor. „Victoria de la Scheia a fost ultima vergå din lungul lanõ al luptelor de
neatârnare ale eroicului Domn. Ea formeazå în acelaøi timp punctul de
demarcare al unui proces sufletesc al marelui Domn, în sufletul cåruia a
început så încolõeascå ideea unei politici de înõelegere cu puternicii såi
inamici.[...] Împrejurårile politice øi în special atitudinea polonilor au
contribuit în mod hotårâtor la aceastå schimbare” (p. 179). „Veneõienii, Papa,
regele Matiaø, regele Cazimir rând pe rând au depus armele øi au cåzut la
înõelegere cu teribilii ståpâni ai Mårii Negre. Eroul nostru råmåsese cel din urmå
cu sabia scoaså, singurul pion al creøtinåtåõii.” (p. 185)
- Istoria în mai multe episoade a luptei cu polonii, care a culminat cu båtålia
de la Codrii Cosminului (1497) unde contingentul Cavalerilor Teutoni øi floarea
nobilimii polone au fost decimate de armata moldoveneascå, l-a impus pe Øtefan,
„vulpea øireatå”, cum îi spuneau polonezii. „Prin bravura, dispreõul de moarte øi
abilitatea politicå excepõionalå, Øtefan s-a impus fraõilor Jagelloni în aøa måsurå,
cå aceøtia s-au våzut siliõi så-l primeascå în combinaõia unei coaliõii cu clauzele
cele mai favorabile pentru Moldova” (p. 234); aceste calitåõi au jucat un rol decisiv
øi în felul în care Øtefan a tranøat în favoarea sa chestiunea Pocuõiei, teritoriu pe
care îl considera o moøtenire de la Al. cel Bun.
Øtefan cel Mare moare în 2 iulie 1504. Capitol XI (Personalitatea) vorbeøte
despre talentul militar øi vitejia, puterea de muncå øi de sacrificiu, talentul
diplomatic, simõul realitåõii, mândria øi demnitatea, iuõeala în acõiune, sentimentul
religios, cunoaøterea oamenilor, voinõa de fier care l-au caracterizat pe marele
voievod. Ioan Ursu citeazå mai mulõi cronicari øi diplomaõi care au fåcut un portret
al domnitorului român. Deøi aflat în tabåra adverså, medicul regelui Albert al
Poloniei, råmas celebru pentru spiritul såu obiectiv, scria: „O! Bårbat glorios øi
victorios care ai biruit pe toõi regii vecini O! Om fericit, cåruia soarta i-a håråzit
cu multå dårnicie toate darurile.” (cf. p. 408). Dacå Macarie este cel care-i då
numele de Øtefan cel Viteaz, regele Sigismund al Poloniei, care luase parte la
drama din Codrii Cosminului, i-a dat, încå de pe atunci, numele de Øtefan cel Mare
(Stephanus ille magnus).
Monografia Øtefan cel Mare då informaõii importante despre colaboratorii øi
consilierii voievodului, despre scara ierarhicå administrativå øi judecåtoreascå a
Moldovei epocii lui Øtefan, despre veniturile øi despre familia Domnului, despre
stårile sociale, componenõa oastei, strategia de luptå øi cetåõile de apårare, despre
comerõ øi cåile comerciale, bisericile øi månåstirile ridicate de Øfefan øi despre
cårõile pe care le doneazå acestor låcaøuri de cult.
Lucrarea lui I. Ursu råmâne, la 80 de ani de la apariõie, un reper istoriografic
important, ea beneficiind de o bibliografie impresionantå – izvoare diplomatice,
epigrafice øi narative polone, rutene, italiene, bizantine øi mediogreceøti, izvoare
papale øi ale ordinelor cålugåreøti, prusiene, ungare, otomane, slave meridionale,
pe lângå lucrårile fundamentale ale lui Ioan Bogdan, Melchisedec, Iorga, Hasdeu
sau Hurmuzaki. Pentru documentare, istoricul a studiat în multe dintre bibliotecile
europene importante (la Biblioteca Naõionalå a Franõei, de pildå, a lucrat asupra
unei surse de prim rang - Istoria Turchesca, atribuitå demnitarului veneõian
Donado da Lezze).
Dupå cum aflåm øi din Nota asupra ediõiei întocmitå de Viorel Gh. Speteanu,
editorii au procedat la actualizarea øi la corectarea bibliografiei lucrårii, adåugând
øi un capitol de Adnotåri øi întregiri, care reflectå stadiul actual al cercetårilor
asupra epocii lui Øtefan cel Mare. Prefaõa intitulatå Ioan Ursu. Omul øi opera,
care aduce informaõii importate despre familia, dar øi despre perioada formårii
intelectual-øtiinõifice a istoricului, poatå semnåtura Ioanei Ursu.
Letiõia Constantin
9