Nr. 1/2004 - Biblioteca Nationala a Romaniei

Revista Bibliotecii Naõionale a României
ajuns la forme stilizate. De menõionat cå, actualmente,
fiecare caracter are un numår fix de tråsåturi, care se
executå într-o anumitå ordine. Chineza modernå
foloseøte caractere simplificate, dar, întrucât regimul
comunist din China a dorit o rupere de anumite tradiõii
spirituale, aceastå simplificare nu s-a fåcut într-un mod
la fel de organic ca în Japonia, de pildå, unde se scrie øi
azi cu caractere chinezeøti, în combinaõie cu douå
silabare de provenienõå proprie.
Istoria cårõii chineze începe, de fapt, cu primele
inscripõii pe carapace de broascå õestoaså øi pe oase de
bovine, în secolul XVI î. Chr., în timpul dinastiei Shang.
Este vorba de inscripõii legate de divinaõie. În acele
timpuri, conducåtorii înøiøi recurgeau la divinaõie în
legåturå cu toate problemele majore, mai ales cu
dezastrele naturale, dar øi în legåturå cu soarta unui
råzboi sau a vânåtorii regale.
Pe parcurs, s-a ajuns la inscripõii pe obiecte, mai ales
cele legate de riturile religioase sau pe cele învestite cu
puteri magice, cum ar fi clopotele øi tripodurile din
bronz. Dar cea mai veche formå de carte chinezå, care
poate fi admiratå în muzee, sunt fâøiile de bambus sau de
lemn inscripõionate cu caractere. Practica scrierii pe
asemenea fâøii îøi are originea încå din timpul dinastiei
Shang øi continuå pânå în timpul dinastiei Han (250 -
220 d. Chr.). De exemplu, prima istorie monumentalå
scriså de Sima Qian, constând din 520.000 de caractere
în 130 de capitole øi acoperind o perioadå de 3000 de
ani, de la legendarul Împårat Galben pânå la împåratul
Wudi, a fost scriså pe asemenea fâøii.
Så scrii pe un asemenea material nu era lucru uøor.
Se scria cu pensula; un caracter greøit putea fi øters cu
ajutorul unui cuõit. Se scria de sus în jos, fiecare rând
având între 10 øi 40 de caractere. Pentru o lucrare ceva
mai mare, era nevoie de mii de fâøii, care ulterior erau
legate pentru a forma cårõi. Unele cårõi astfel produse
erau cårate cu cåruõele. Alteori, se lega întâi cartea øi
abia apoi se scria pe fâøiile componente. Conform
legendei, primul împårat din dinastia Qin trebuia så
råsfoiascå øi så comenteze zilnic 60 de kg de documente
oficiale…
Deøi erau greoaie øi greu de folosit, vechile cårõi din
bambus øi lemn au jucat un rol important în diseminarea
informaõiilor. Ele au fost în circulaõie multe secole, pânå
la inventarea hârtiei. O perioadå relativ scurtå s-a scris
pe måtase, aceasta fiind mai uøor de manipulat decât
cårõile din lemn. Dar practica nu s-a generalizat,
deoarece måtasea era un material foarte scump.
Am prezentat câteva amånunte în legåturå cu
istoria cårõii chineze din punctul de vedere al
suportului fizic. Se pot spune multe lucruri øi despre
caligrafia textelor chineze vechi, care nu avea doar
valoare estetic-ornamentalå, ci reflecta însuøi nivelul
spiritual al caligrafului. Un alt capitol fascinant este
cel legat de istoria tehnicilor de reproducere a
40
An X – Nr. 1/2004
scrierilor øi, mai spectaculos, a picturilor, care de
obicei erau însoõite de text, mai ales poezii frumos
caligrafiate. Aceste tehnici de copiere foloseau o gamå
largå de materiale, de la metal, pânå la lemn. Ceea ce
trebuie subliniat întotdeauna, indiferent despre care
aspect al cårõii vorbim, este extraordinarul respect al
chinezului pentru textul scris, care se referå nu doar la
conõinutul intelectual, ci øi la suportul fizic. Pentru
exemplificare, iatå un simplu amånunt: cerneala roøie
folositå pentru punerea sigiliului trebuia så emane un
parfum delicat.
Inscripõii se gåsesc pe numeroase obiecte chineze:
obiecte de bronz, stele de piatrå, blocuri de piatrå de
forma unor clopote etc. Pânå la inventarea propriu-ziså a
tiparului, se recurgea la copierea prin tehnica numitå „a
frecårii”, folositå pentru textele importante sculptate în
piatrå (decrete imperiale, texte confucianiste, scripturi
buddhiste, reõete medicale etc.). Tehnica recurge la
aplicarea hârtiei umezite de tip xuan pe o suprafaõå de
piatrå sau metal. Se obõine un fel de copie de culoare
neagrå, cu scris de culoare albå, mai multe astfel de foi
putând fi legate în cårõi. Existå o tehnicå de tipårire
foarte veche care poate reproduce picturi prin folosirea
unor prese diferite pentru fiecare culoare.
Toate aceste lucruri se referå la carte ca suport fizic.
Trebuie spuse câteva cuvinte øi despre cartea chinezå din
punctul de vedere al conõinutului intelectual.
Întreaga culturå chinezå tradiõionalå se bazeazå pe
premisa conform cåreia ceea ce este mai vechi, anterior,
este mai aproape de origini øi deci posedå un mai mare
grad de perfecõiune. Aøa se explicå de ce, în ciuda
producõiei masive de lucråri, cu alte cuvinte, de cårõi, în
decursul timpului, totul se subsumeazå câtorva scrieri
considerate de bazå, deoarece fiecare nou autor se
stråduia så se încadreze tradiõiei, asimilatå ca fiind
perfectå. Aceste cårõi de bazå ale culturii chineze clasice
sunt: clasicele confucianiste, „Cartea despre Dao øi
putere” a lui Lao Zi øi, nu în ultimul rând, „Cartea
schimbårilor”, un adevårat tratat de divinaõie, urmat cu
veneraõie øi aståzi. Fireøte cå acestea sunt cårõile cele
mai celebre, la ele adåugându-se imensa literaturå
buddhistå. Existå o impresionantå literaturå pe teme
istorice, gastronomice, artistice, medicale øi sapienõiale.
China a avut timp de aproape douå milenii un sistem
de guvernare format din împårat, aflat în fruntea
ierarhiei, Fiu al Cerului, øi un sistem de administraõie,
constituit din cårturari aleøi prin examene imperiale. O
adevåratå meritocraõie! Aceste examene cereau
candidaõilor så scrie eseuri pe teme preluate direct din
clasicele confucianiste; ei trebuia så fie în stare så
manifeste originalitate, respectând în acelaøi timp cu
precizie tradiõia.
În China au coexistat trei mari sisteme de gândire:
confucianismul, daoismul øi buddhismul. Toate trei au
dat naøtere, în timp, unor øcoli de gândire øi au produs o