Nr. 1/2004 - Biblioteca Nationala a Romaniei

An X – Nr. 1/2004
Revista Bibliotecii Naõionale a României
are 3.550 de locuri dintre care 1.650 sunt în sålile deschise publicului
larg cu vârsta peste 16 ani. În aceste såli se gåsesc 270.000 de
documente în acces liber. Celelalte 1.900 de locuri se aflå în 14 såli
de lecturå rezervate cercetåtorilor; aceste såli oferå acces liber pentru
305.000 de lucråri de referinõe.
Dacå am reõinut bine, media de utilizatori este de 1.000 / zi. Nu
øtiu dacå avea legåturå cu evenimentele din Spania, dar la intrare în
bibliotecå geanta õi se controla la fel de judicios ca la aeroport.
Oricum, pentru cå fluctuaõia este mare øi pentru cå spaõiile sunt
imense, este nevoie de o supraveghere serioaså.
Noul sediu al BNR, situat în Splaiul Unirii.
R: Aõi vizitat øi sediul din Richelieu?
R.M.: Da, am fost într-o zi la vechiul sediu al BNF din strada Richelieu, unde acum a råmas doar o parte din
colecõiile speciale - cartea veche øi cartea rarå au fost duse în noul sediu, cel din Tolbiac, pentru ca orice cercetåtor
care vine så studieze så poatå avea acces øi la materialele de referinõe necesare.
Clådirea este mult mai mare decât cea a sediului nostru din Amzei. Cea mai mare dintre sålile de lecturå, care
are tavanul pictat, era închiså pentru renovare; restul clådirii era înså deschis publicului.
Am avut senzaõia cå sediul din Richelieu seamånå puõin cu sediul nostru din Amzei, øi în general cu sediile vechi
de biblioteci, aøa cum apar ele în fotografii sau în litografii. Øi Monica Breazu mi-a confirmat aceastå impresie cå ar
semåna cu sediul nostru din strada Biserica Amzei, unde sunt Colecõiile Speciale.
Am vizitat sala de manuscrise care se închide în momentul în care se întunecå afarå - nu folosesc deloc luminå
artificialå, pentru a nu distruge documentele. Fiøierele sunt ca øi cele de la noi - din lemn; fiøele sunt scrise øi de
mânå, øi de tipar, cu mai multe scrisuri, exact ca la noi... Salariaõii mai vechi pot recunoaøte dupå scris cine a fost cel
care a întocmit o fiøå de catalog.
În sala de hårõi, mesele aveau un dispozitiv care så întindå harta øi o folie care avea menirea de a presa
documentul. Sålile sunt mult mai mici decât cele din sediul nou; au rafturi în perete, cu uøi.
R: BNF are un departament care se ocupå de expoziõii?
R.M.: Da, existå un departament, chiar în sediul din Richelieu, care se ocupå de organizarea expoziõiilor în
sediile din Tolbiac, Richelieu, la Biblioteca Arsenalului øi la Muzeul Operei. Activitatea departamentului este
mult mai intenså decât cea a Muzeului Luvru, de exemplu. Dispune de arhitecõi, designeri, tâmplari, dar sunt
cooptaõi øi bibliotecari. Nu øtiu exact câõi oameni lucreazå aici, dar cu siguranõå sunt destul de mulõi, pentru cå
activitatea lor implicå multå muncå - spaõiul este gândit, pânå la detaliu, în funcõie de expoziõie. Arhitectul øi
designerul fac proiectul expoziõiei. Partea øtiinõificå este asiguratå de bibliotecari. Expoziõiile se materializeazå în
albume. Erau expuse acolo exemplare din aceste albume – impresionante, într-adevår, dar øi preõurile erau pe
måsurå...
Am våzut douå expoziõii extraordinare organizate în sediul din Richelieu. Una dintre acestea era deschiså în
Galeria de fotografii, din aripa Mansart, într-un spaõiu de 350 mp. Aceastå expoziõie permanentå prezenta, printre
altele, colecõia fotograficå a lui Napoleon al III-lea, din perioada 1853 – 1870. Cealaltå expoziõie era dedicatå
desenelor din Renaøtere; nu erau reproduceri, ci chiar originalele. Era øi un calculator acolo, care prezenta lucrårile
din expoziõie în format digital. În sediul nou, din Tolbiac, am våzut øi expoziõia Comori ale Chinei, cu documente
din BNF, desigur - manuscrise pe måtase, stampe, ilustraõii - 120 de piese de mare valoare din secolele V – XIX.
R: La restaurare aõi fost?
R.M.: La Secõia de restaurare nu am fost - deøi se afla tot în sediul din Richelieu - pentru cå acolo se intrå foarte
greu. De altfel, în oricare dintre departamentele bibliotecii se intrå greu, dacå nu mergi cu directorul sau dacå nu
vorbeøti dinainte. Am våzut totuøi laboratorul pe care îl au Tolbiac, unde se intrå la fel de greu, dar pentru care
Monica Breazu a reuøit så obõinå totuøi o aprobare de vizitare în timp util. Era un laborator axat pe restaurare de
legåturå de carte. Acolo se organizau øi cursuri de specialitate.
R: Doamnå director, este modelul BNF viabil pentru România, pentru Biblioteca Naõionalå a României?
R.M.: N-aø putea spune cå este viabil, pentru cå, în primul rând, clådirea este imensåøiapoi pentru cå România
nu este Franõa. Sigur, a fost important pentru noi så putem vedea clådirea, felul în care a fost gânditå o bibliotecå
naõionalå, felul în care au fost gândite fluxul cårõii øi fluxul cititorilor.
R: Cum vi s-a pårut Parisul?
R.M.: Nu am simõit deloc cå aø fi în altåõarå, aøa cum s-a întâmplat când am vizitat Roma, de pildå; parcå eram
tot în România… Cât îl øtiam din poze, cât îl øtiam din arhitectura Bucureøtiului vechi, Parisul mi s-a pårut foarte
„familiar”.
(interviu realizat de Letiõia Constantin - mai 2004)
65