Nr. 1/2004 - Biblioteca Nationala a Romaniei

An X – Nr. 1/2004
Pentru un „marketing societal”
Editurile ar trebui så se implice mai mult øi mai consecvent - punând la punct programe coerente de
promovare - în activitåõi de tipul „marketing societal”: apariõii în spaõiul public (mass-media, medii universitare,
medii profesionale) care ajutå la conturarea unor opinii, la formularea unor concluzii privind caracteristicile øi
tendinõele pieõei editoriale øi ale spaõiului lecturii publice øi private. Editurile ar câøtiga astfel o poziõie de respect
pe piaõa editorialå româneascå, pe termen scurt øi lung.
O bunå politicå editorialå presupune: structurarea unor colecõii care så se adreseze unor segmente de public
bine definite; poziõionarea în acele zone de interes care sunt mai slab acoperite de concurenõå; elaborarea unor
strategii de marketing care så „lanseze” o serie de autori øi de bestseller-uri menite så creascå prestigiul editurii.
Editurile ar trebui så evite politica de construire a colecõiilor care se bazeazå doar pe previziunile øi planurile pe
termen scurt øi foarte scurt (de exemplu, deciziile, de cele mai multe ori nefundamentate, de stagnare sau de mårire
a ritmului de dezvoltare a colecõiilor deja lansate etc.).
Tehnicile de „marketing fragmental, individual” (Ph. Kotler) – de exemplu „mailing-ul” – ar putea ajuta
editurile så realizeze un contact permanent cu clienõii såi (cumpåråtorii, cititorii, autorii, responsabilii de pagini
culturale etc.). În funcõie de mesajele pe care le recepteazå din partea acestor clienõi, editurile îøi pot structura øi
dezvolta colecõiile deja existente sau îøi pot deschide colecõii noi.
Editurile ar putea recurge mai mult la tehnici „ieftine”, dar eficiente, de cercetare a aøteptårilor pieõei: interviuri
obõinute cu prilejul târgurilor de carte; consolidarea unor „contracte de fidelizare pe tot parcursul vieõii” cu „cititorii
-emuli”, cu „activiøti culturali” (Ph. Kotler); lansarea unor forum-uri pe Internet etc.
O monitorizare atentå a presei culturale øi de informare, realizarea unor cataloage øi pliante de prezentare, a
unor new-letter-uri, lansarea unor propuneri de dezbateri publice în mass-media pentru unele dintre titluri la care
editura anticipeazå un interes de receptare mai larg sunt tehnici extrem de necesare unei edituri a secolului XXI.
În ceea ce priveøte „literatura de recuperare” øi traducerile, editurile ar trebui så întreprindå în mod constant
„incursiuni” de „supraveghere informativå”, nu numai în librårii sau medii universitare, ci øi în anticariate sau
biblioteci. Datele astfel obõinute pot fi extrem preõioase în decizia de reeditare, în propunerea unei traduceri etc.
Revista Bibliotecii Naõionale a României îøi propune så schiõeze, pe parcursul mai multor numere, câteva
„portrete” ale unor edituri româneøti, la început de secol XXI, pe acest fundal general al promovårii producõiei de
carte øi al lecturii în România.
Articolul de faõå prezintå, în acest sens, trei edituri: Compania, Corint øi Curtea Veche.
Toate comentariile privind structura, profilul øi tendinõele celor trei edituri se bazeazå atât pe interviurile care
i-au avut ca interlocutori pe doamna Adina Kenereø (Editura Compania), pe domnii Sorin Peneø øi Emil
Paraschivoiu – (Editura Corint) øi pe doamna Cåtålina Manolache (Editura Curtea Veche), cât øi pe datele oferite
de site-urile acestora øi de sistemul TINLIB al Bibliotecii Naõionale a României.
Discuõiile purtate cu ocazia acestor interviuri s-au concentrat asupra urmåtoarelor puncte: - care este organigrama
editurii (ce departamente are, cum comunicå între ele)?; - cum au fost create øi dezvoltate colecõiile?; - cine ia decizia
în politica de dezvoltare a colecõiilor?; - care sunt criteriile dupå care este realizatå selecõia autorilor? - existå autori
identificaõi ca „marcå” a editurii?; - existå o specializare pe colecõii a redactorilor de carte? - editura dispune de un
departament de Marketing/ PR?; care sunt modalitåõile de promovare a cårõii?
Editura Compania
Revista Bibliotecii Naõionale a României
Adina Kenereø: “În România, mai este mult pânå la a se înõelege cå gestul editorial
reprezintå o strategie culturalå øi politicå. Acest gest editorial presupune mai multe etape, de la
editarea produsului carte øi pânå la vânzarea lui. Lipsesc profesioniøtii domeniului, oamenii care
så fie responsabili de ceea ce fac – fie redactare, fie corecturå, fie graficå de carte, fie design de
copertå, fie machetare, care så înõeleagå cå toate activitåõile øi procesele care concurå la realizarea unei cårõi sunt
intercondiõionate. Existå o relaõie între felul în care “defileazå” textul în interior øi felul în care acesta este conceput
formal, între aspect øi conõinut ideatic.
Din påcate, maøina nu înlocuieøte omul, oricât de scumpå ar fi; dacå acela care lucreazå cu maøina nu øtie ce
så îi cearå acesteia, rezultatul nu poate fi decât unul atroce...
Pe lângå toate aceste neajunsuri, în România, nici ritmul de absorõie a cårõilor pe piaõå nu este unul
mulõumitor.”
49