Nr. 1/2004 - Biblioteca Nationala a Romaniei

“Iarå pre Øtefan Vodå l-au îngropat õara cu multå jale øi plângere în månåstire în Putna, care era ziditå de dânsul. Atâta jale
era, de plângea toõi ca dupå un pårinte al såu, cå cunoøtiia toõi cå s-au scåpatu de mult bine øi de multå apåråturå”. (Grigore
Ureche. Letopiseõul Õårii Moldovei. Bucureøti: Humanitas, 1997).
“Bårbat glorios øi victorios care ai biruit pe toõi regii vecini… Om fericit pe care soarta i-a håråzit toate darurile. Cåci pe
când altora le-a dat numai unele însuøiri øi anume unora prudenõå împreunatå cu øiretenie, altora virtuõi eroice øi spirit de
dreptate, altora biruinõå contra duømanului, numai õie õi le-a håråzit la un loc pe toate. Tu eøti drept, prevåzåtor, isteõ, biruitor
contra duømanilor. Nu în zadar eøti socotit printre eroii secolului nostru”. (Cronicarul polon MIECHOWSKI).
“O, bårbat demn de admirat, întru nimic inferior ducilor eroici, pe care atât îi admiråm, care cel dintâi dintre principii lumii
a repurtat în zilele noastre o victorie atât de strålucitå în contra turcilor. Dupå pårerea mea, el este cel mai vrednic så i se
încredinõeze conducerea øi ståpânirea lumii…”. (Cronicarul polon DLUGOSZ).
“De aceea, cu drept cuvânt, urmaøii îi dådurå lui singur dintre numeroøii domnitori moldoveni øi munteni titlul de Mare,
Mircea al Munteniei este supranumit cel Båtrân, Alexandru al Moldovei, cel Bun, Mihai al Munteniei, Viteazul, Ioan al
Moldovei, cel Cumplit. Unul singur din bogatul, prea bogatul øirag de domni ai õårilor române poartå numele de Mare, øi acesta
este Øtefan; cåci totdeauna bunul simõ al popoarelor le-a ferit de a dårui acest titlu înålõåtor fårå rost øi fårå cådere øi ele l-au
påstrat numai pentru adevåratele mårimi pe care simõul cel sånåtos al popoarelor le-a recunoscut când le-a våzut råsårind în
câmpul istoriei”. (A.D. Xenopol. Istoria Românilor de la Dacia Romanå. Bucureøti: Editura Øtiinõificå øi Enciclopedicå. p.
349).
“Era mai ales un suflet înfråõit cu al mulõimilor neamului såu, în care hotårau marile idei cålåuzitoare, care ne-au fost
sprijinul de-a lungul veacurilor: moøie øi moøtenire, dreptate øi drept, pentru care era gata så se ia, oricând, în poaråøi cu lumea
întreagå”. (N. Iorga. Istoria Românilor. Bucureøti: Editura Enciclopedicå, 1996. p. 180).
“Faõå de contemporanii såi din creøtinåtate, a fost nesfârøit de superior, deøi nu s-a fåcut înfåõiøat cu laurii cesarilor pe frunte
ca jumåtate-românul Corvin, Mateiaø. Avea mult mai multå pricepere în råzboi decât acesta øi nu se låsa ispitit de måririle care
råtåcesc, nici îmbåtat de laudele care se îngråmådesc asupra celor puternici”. (N. Iorga, op. cit. p. 179).
“Puõini oameni mari din istoria omenirii au fost descriøi de contemporani în culori atât de simpatice øi într-un chip atât de
elogios, ca Viteazul Domn al Moldovei. Chiar øi cronicarii õårilor cu care a purtat råzboaie n-au ezitat så-i aducå elogii øi så-i
scoatå în relief marile sale calitåõi sufleteøti”. (Ion Ursu. Øtefan cel Mare – Domn al Moldovei de l a12 aprilie 1457 pânå la 2
iulie 1504. Bucureøti: Institutul de Arte Grafice „Antonescu”, 1925. p. 134).
“DacåØtefan a crescut în Moldova, credem, totuøi, cåøi el øi-a låsat urma
asupra õårii. Cântecele, legendele, proverbele vorbesc øi azi de dânsul. Õara
pânå la el nu era statornicitå, cumplite lupte pentru tron o sfârøiserå, domnii se
schimbau repede, unul dupå altul. Nu era înõelepciune politicå, nu era
conøtiinõa comunitåõii politice. Dar dupå luptele pentru tron øi domniile scurte,
a urmat o epocå de maturitate. Atunci a venit Øtefan øi, timp de 47 de ani, a
stat, a luptat øi a consolidat õara, cetåõile, târgurile øi bisericile pentru veacurile
viitoare.
Øi urma sa a råmas asupra õårii ca o pecete asupra unui hrisov”. (P.P.
Panaitescu. Øtefan cel Mare. O încercare de caracterizare. În: Øtefan cel
Mare øi Sfânt 1504 – 2004. Portret de Istorie. Putna, 2004).
“Øtefan este o figurå a vremii sale, nu un cruciat din vremea când mizeria
cumplitå øi duhul de aventurå suflau asupra Europei. Om al unui veac realist,
întemeiat pe puteri reale, el este unul din ståpânitorii sfârøitului Evului Mediu,
vreme de bogåõie øi de planuri practice”. (P.P. Panaitescu, ibid.).
“… în Codrul Cosminului a fost înlåturatå cea mai de seamå încercare a
Statului polon de a impune Moldovei vechea suzeranitate, dupå cum la Baia
fusese îngropatå ultima mare încercare a Statului ungur de a-øi restabili
dominaõia asupra Moldovei.
6
Eveniment
1504 – 2004: ŞTEFAN CEL MARE
IN SCRIERI DE CRONICARI ŞI DE ISTORICI