Nr. 11-12/2012 - Politia de Frontiera

Eveniment
ZIUA INTERNAÅIONALÃ A
DREPTURILOR OMULUI
Contrastele æi discriminãrile economice, politice, rasiale,
culturale, atrocitãåile celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, au
generat miæcãri de nemulåumire æi revoltã împotriva extremismului
începutului de mileniu XX.
Pe acest fundal a apãrut necesitatea constituirii unui sistem de
securitate colectivã, a unui cadru legal care sã permitã prevenirea
unor noi tragedii, precum æi respectarea drepturilor omului. Avea
sã se punã, astfel, bazele unei organizaåii (ONU) ai cãrei membrii
reprezentanåi a 50 de state suverane, în cadrul „Conferinåei
Naåiunilor Unite privind Organizaåia Internaåionalã”, din 25
aprilie 1945, de la San Francisco, desfãæuratã pe parcursul a
douã luni de zile, au elaborat Carta ONU.
În scopul promovãrii æi apãrãrii drepturilor æi libertãåilor
fundamentale ale omului, recunoaæterii demnitãåii æi valorii
umane, a egalitãåii dintre femei æi bãrbaåi, dintre naåiunile mari
æi mici, menåinerii pãcii æi securitãåii internaåionale, respectãrii
Dreptului internaåional, Organizaåia Naåiunilor Unite, cea mai
importantã organizaåie internaåionalã, fondatã dupã al doilea
rãzboi mondial, a adoptat, în 1948, pe 10 decembrie, la Paris, în
cadrul Adunãrii Generale, Declaraåia Universalã a Drepturilor
Omului (Universal Declaration of Human Rights - UDHR)
Primul document internaåional care a fundamentat ideea
universalitãåii drepturilor omului æi a libertãåilor fundamentale,
Declaraåia afirmã cã „toåi oamenii se nasc liberi æi egali în
demnitate æi drepturi”, iar „demnitatea înnãscutã a tuturor
membrilor familiei umane este baza libertãåii, justiåiei æi pãcii
în lume”. Aceasta promoveazã æi apãrã drepturile de bazã, care
îi permit omului o viaåã în care demnitatea æi valoarea fiecãruia
sã fie respectatã: dreptul la viaåã, la ocrotirea sãnãtãåii æi la un
mediu sãnãtos, libertate, securitate, dreptul la un proces corect,
de a fi considerat nevinovat pânã la proba contrarie, la intimitate,
inviolabilitatea domiciliului æi secretul corespondenåei,
libertatea conætiinåei, de a gândi liber, la exprimare liberã,
libertatea informaåiei, la iniåiativa legislativã, la opinie proprie,
la educaåie æi culturã, de a alege æi de a fi ales, la asociere,
dreptul la proprietate privatã æi la moætenire, de a avea o religie,
58 F R O N T I E R A Nr. 11-12/2012
de a nu fi torturat, de a nu fi discriminat, de a nu
fi åinut în sclavie, dreptul la muncã æi la grevã,
de a organiza æi participa la întruniri publice,
de petiåionare, principiul egalitãåii în drepturi
æi egalitãåii æanselor, libertatea economicã,
protecåia copiilor æi a tinerilor, dreptul la odihnã
æi recreaåie, la securitate socialã, dreptul la o
retribuåie echitabilã æi satisfãcãtoare care sã-i
asigure lui, cât æi familiei sale o existenåã conformã
cu demnitatea umanã, protecåia persoanelor
cu handicap, dreptul persoanei vãtãmate de o
autoritate publicã, dreptul la cetãåenie, dreptul
de azil, în caz de persecuåie, dreptul de a circula
liber æi de a-æi alege. Reæedinåa în interiorul
graniåelor unui stat, dreptul la o protecåie egalã a legii, restrângerea
exerciåiului unor drepturi sau al unor libertãåi poate fi dispusã
numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura
trebuie sã fie proporåionalã cu situaåia care a determinat-o, sã
fie aplicatã în mod nediscriminatoriu æi fãrã a aduce atingere
existenåei dreptului sãu.
Pentru a cuprinde întreaga sferã a drepturilor æi libertãåilor
omului æi pentru instituirea unor mecanisme specifice de protecåie
a acestor drepturi, Declaraåia a fost completatã, dupã 1948,
de mai multe convenåii: Convenåia privind eliminarea tuturor
formelor de discriminare rasialã (1965), Convenåia internaåionalã
asupra drepturilor politice æi civile (1966), Convenåia pentru
eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor
(1979), Convenåia împotriva torturii (1984), Convenåia împotriva
apartheid-ului (1985), Convenåia drepturilor copilului (1989).
Respectarea drepturilor omului æi a demnitãåii umane,
conform Declaraåiei Universale a Drepturilor Omului, reprezintã
„fundamentul libertãåii, justiåiei æi pãcii în lume” æi trebuie sã fie
un „ideal comun, spre care trebuie sã tindã toate popoarele æi
naåiunile”.
Organizaåia Naåiunilor Unite obligã toate statele membre sã
promoveze „respect universal pentru, æi respectarea drepturilor
omului” æi sã ia „mãsuri împreunã æi separat”, în acest sens.
În România, a luat fiinåã, æi îæi desfãæoarã activitatea, în
urma unei hotãrâri judecãtoreæti, din data de 5 mai 1995, æi a
Guvernului României, din luna noiembrie 2000, Organizaåia
Pentru Apãrarea Drepturilor Omului, având statutul de persoanã
juridicã de utilitate publicã.
Potrivit statutului Organizaåiei Pentru Apãrarea Drepturilor
Omului, scopul acesteia „îl constituie promovarea æi apãrarea
drepturilor fundamentale ale omului, aæa cum sunt ele stipulate
în Declaraåia Universalã a Drepturilor Omului æi în Carta ONU,
ca o condiåie esenåialã a realizãrii æi consolidãrii societãåii civile
în România, a promovãrii unui climat de toleranåã æi de respect,
de bunãstare materialã æi spiritualã a întregii naåiuni.
Activitatea Organizaåei Pentru Apãrarea Drepturilor
Omului se circumscrie, în acest sens, acåiunilor întreprinse de
organizaåiile, grupurile æi persoanele din România, æi din alte
åãri, care militeazã pentru afirmarea drepturilor omului, pentru
realizarea pãcii æi justiåiei mondiale prin mijloace non-violente,
pentru excluderea din viaåa æi practica socialã din România,
ca æi din întreaga lume, a violenåei æi abuzurilor, încãlcãrilor
drepturilor sacre ale omului, a tuturor
formelor prin care este afectatã viaåa,
sãnãtatea, statutul social, proprietatea,
intimitatea persoanelor, indiferent
de rasã, sex, cetãåenie sau categorie,
profesie, religie æi avere.”
U.E.