Nr. 11-12/2012 - Politia de Frontiera

Religie
SFINÅII GRÃNICERI
Sfântul Atanasie Todoran este prãznuit de Biserica Ortodoxã
pe 12 noiembrie. Menåionãm cã, în perioada 22-24 octombrie
2007, s-a hotãrât canonizarea Sfinåilor Martiri æi Mãrturisitori:
Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din
Zagra æi Vasile din Telciu. Proclamarea oficialã a canonizãrii lor
a avut loc pe 11 mai 2008, la Mânãstirea Salva. Sfântul Sinod
al Bisericii Ortodoxe a hotãrât trecerea lor în rândul sfinåilor, cu
ziua de pomenire, 12 noiembrie.
Sfântul Atanasie Todoran s-a nãscut în Bichigiu, sat de pe
Valea Sãlãuåei, într-o familie de åãrani liberi, înrudiåi cu strãmoæii
poetului George Coæbuc. Se pare cã, încã din tinereåe, a fãcut
parte dintr-un regiment care era aæezat undeva
lângã Viena æi, tot amânându-i-se eliberarea, a
dezertat æi s-a întors acasã. Urmãrit de oamenii
împãrãåiei, s-a refugiat în Munåii Åibleæului, în
Maramureæ æi în Åara Chioarului. Pentru vechea
dezertare, a fost închis câåiva ani în Turnul
Dogarilor din Cetatea Bistriåei. Dupã ce a fost
eliberat, s-a întors la Bichigiu. Neexistând preot
ortodox în sat, s-a opus cu îndârjire împãrtãæirii
fiului sãu cu azimã, precum æi spovedirii lui
de cãtre un preot unit. Menåionãm cã æi-a
îngropat bãiatul în ritul credinåei strãmoæeæti.
În anii 1761-1762 a tratat cu Guvernul din
Viena, alãturi de alåi fruntaæi, militarizarea
a 21 de comune de pe Valea Bichigiului,
Sãlãuåei æi Someæului Mare. El a cerut ca, prin
înfiinåarea Regimentului de graniåã, românii
sã nu fie siliåi sã-æi lepede credinåa, cãci, de
decenii, ortodocæii transilvãneni se confruntau
cu impunerea, aproape pe orice cale, a
credinåei unite. Atanasie æi-a dat seama cã nu
s-a åinut seama de dorinåa românilor æi a început sã se opunã pe
faåã procesului de militarizare. Nãsãudenii vedeau limpede cã
sistemul grãniceresc urmãrea sã-i converteascã la catolicism.
Cele douã regimente de grãniceri nãsãudene înfiinåate erau,
unul cu statul major în Salva - regiment de infanterie - condus de
locotenent colonel Raschutz æi al doilea condus de locotenent
colonel Dambrowka - regiment de cavalerie - avea sediul în
Nãsãud.
La 10 mai 1763, la Salva, pe platoul numit „Mocirlã”, era
organizatã sfinåirea drapelelor de luptã æi depunerea jurãmântului
de cãtre nouã companii ale Regimentului de graniåã nou înfiinåat
(au participat la activitate 12 companii de cãte 250 soldaåi, deci
3.000 de cãtane - n.a.). Generalul Bukow (baronul Adolf Nicolau
de Buccov, general de cavalerie, fusese numit comandant
general al trupelor din Ardeal, în 10 martie 1761, iar la 11 aprilie
a fost numit comisar pentru înfiinåarea graniåei militare ardelene;
împãrãteasa Maria Theresa i-a dat aprobarea, în 16 aprilie, sã
înceapã lucrãrile preliminare pentru înfiinåarea graniåei militare
ardelene - n.a.), trimis de Curtea din Viena sã urmãreascã æi
sã impulsioneze, în Ardeal, trecerea la catolicism, a venit sã
primeascã jurãmântul grãnicerilor nãsãudeni æi sã le sfinåeascã
steagul. Acesta era însoåit de o mare suitã militarã æi civilã, în
fruntea cãreia s-a aflat episcopul unit Petru Paul Aron.
Când militarii erau pregãtiåi pentru depunerea jurãmântului,
fãrã a se sinchisi de generalii prezenåi, în faåa frontului a ieæit,
cãlare, „Moæ Tãnase Todoran” din Bichigiu (în vârstã de 104
ani, conform site-ului Patriarhiei sau 120, conform Registrului
Istoric al Regimentului), æi le-a rostit grãnicerilor o cuvântare.
Printre altele, le spunea: „De doi ani noi suntem grãniceri æi carte
n-am primit de la înalta împãrãteasã cã suntem oameni liberi!...
æi apoi aæa nu vom purta armele, ca sfânta credinåã sã ne-o
batjocoreascã! Jos armele! Alungaåi afarã pãgânii dintre hotarele
noastre...” Soldaåii din cele douã batalioane de infanterie, care
urmau sã depunã jurãmânt de credinåã faåã de Viena, au trecut
de partea lui Atanasie aruncând armele jos, în semn de protest
æi nesupunere. Generalii, episcopul æi toåi ofiåerii o apucarã la
fugã.
Trei sunt motivele care au stat la baza acestei revolte de pe
Mocirlã. Primul a fost acela cã regimentul nãsãudean avea, în
componenåa corpului ofiåerilor numai strãini, care nu cunoæteau
obiceiurile
locului, îi dispreåuiau pe valahi, iar pe grãnicerii care
nu fãcuserã serviciul militar îi tratau cu o severitate excesivã.
Al doilea
motiv a fost pricinuit de faptul cã, deæi li s-a promis
noilor soldaåi cã vor fi priviåi ca oameni liberi, ei æi dupã trecere
la miliåie erau consideraåi tot iobagi. Al treilea motiv a fost acela
cã ofiåerii regimentului îæi bãteau joc chiar de religia æi biserica
româneascã æi cã sistemul grãniceresc înfiinåat la marginea
imperiului austro-ungar avea æi scopul deghizat de a-i converti pe
grãniceri la catolicism. Deci, e mai mult decât evident cã revolta
a fost religioasã, împotriva unirii (nu puteau fi acceptate familii
la statul grãniceresc decât prin convertirea acestora la catolicism
- n.a.). Dacã analizãm æi conåinutul jurãmântului care trebuia
depus „Jurãm sã servim pe apã æi pãmânt, æi
sã mergem oriunde ne va ordona regina...”,
acesta le-a deschis ochii viitorilor grãniceri
care s-au rãzvrãtit, deoarece nu voiau sã-æi
pãrãseascã familiile æi satele unde locuiau æi
sã meargã în strãinãtate.
La scurt timp dupã eveniment, s-au fãcut
cercetãri pentru ca vinovaåii sã fie pedepsiåi.
Cercetãrile revoltei grãnicerilor nãsãudeni au
durat timp de 6 luni, dupã care a fost pronunåatã
sentinåa, care arãta dupã cum urmeazã:
1. Todoran a lui Dãnilã din Bichigiu, sã fie
frânt cu roata de sus în jos, iar corpul lui sã fie
legat de o roatã, pentru cã a reåinut pe oameni
de la unire æi de la înrolarea în statul militar
grãniceresc, precum æi pentru cã la cererea
stãruitoare a fiului sãu muribund, n-a lãsat sã i
se ofere acestuia sfânta cuminecãturã.
2. Vasile Dumitru a Popii alias Vasoc din
Mocod sã fie trecut de la viaåã la moarte prin
ætreang pentru rebeliune.
3. Manz Grigore din Zagra, sã fie spânzurat tot pentru aceiaæi
crimã.
4. Vasile Oichi de la Telciu sã fie pedepsit la fel.
Trupurile acestor criminali sã fie lãsate neînmormântate pe
locul de pierzare, ca pildã de groazã pentru alåii.
5. Iuon Scuturici, 6. Dumitru Scuturici, 7. Miron Natul æi
8. Dumitru Homei din Telciu; 9. Apostol Moldovan æi 10. Petru
Bârzo din Rodna, 11. Dâmbul Alexa æi 12. Iuon a Popii Petre
din Zagra, 13. Petre a Popii Nicolae din Bichigiu, 14. Zinvel
Vasile din Poieni, 15. Iuon Angelini din Runc, 16. leremie Bucsa
din Mocod, 17. Finigar Samuilã din Gãureni,18. luon Hanå din
Nãsãud æi 19. Andrei Nicolai din Sângeorz. Acestor 15 criminali
încã li se ceteæte sentinåa sã fie spânzuraåi, dar dupã publicare
sunt graåiaåi de la moarte, æi li se dicteazã pedeapsã sã treacã de
10-ori în sus æi de 10-ori în jos printre loviturile de vergi ale 300
soldaåi.
La 12 noiembrie 1763, pe acelaæi platou din Salva, a avut loc
execuåia celor gãsiåi vinovaåi de revolta din luna mai. Atanasie
Todoran a fost frânt cu roata de sus în jos, iar capul i-a fost legat de
o roatã. Împreunã cu Atanasie au fost martirizaåi prin spânzurare,
„pentru aceeaæi vinã”, Vasile Dumitru din Mocod, Grigore Manu
din Zagra æi Vasile Oichi din Telciu, alte cinsprezece persoane
fiind supuse bãtãilor cu vergi; mulåi dintre cei bãtuåi au murit sub
lovituri.
Cei patru martiri sunt prãznuiåi, în fiecare an, la data de 12
noiembrie de cãtre Biserica Ortodoxã Românã, ei fiind cunoscuåi
ca æi „SFINÅII MARTIRI NÃSÃUDENI”.
Bibliografie:
1. Virgil Æotropa, Înfiinåarea graniåei militare nãsãudene,
Revista „Arhiva Someæanã”, nr.24, Nãsãud, 1938.
2. http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfantulatanasie-todoran-122221.html
Lucian Prichici
Constantin Guiu
60 F R O N T I E R A Nr. 11-12/2012