Nr. 11-12/2012 - Politia de Frontiera

CAMPANIA „PANGLICA ALBÔ
(THE WHITE RIBBON CAMPAIGN)
Ziua de 25 noiembrie este „Ziua internaåionalã pentru
eliminarea violenåei împotriva femeilor”, fiind declaratã prin
rezoluåia 54/134 din 17 decembrie 1999 a Adunãrii Generale
a ONU. Prin aceastã rezoluåie, au fost invitate toate guvernele
statelor membre, organizaåiile nonguvernamentale, etc. sã
organizeze, în aceastã zi, activitãåi de sensibilizare a publicului
cu privire la problema violenåei împotriva femeilor. Aceastã
zi de 25 noiembrie are însã un trecut mai îndepãrtat, ea fiind
sãrbãtoritã încã din anul 1981, ca zi împotriva violenåei asupra
femeilor, de cãtre activiætii pentru drepturile de gen. Aceastã
datã a fost aleasã în memoria celor trei surori Mirabal, care,
împreunã cu soåii lor, erau active în miæcarea de rezistenåã
împotriva dictatorului Rafael Trujillo, din Republica Dominicanã
(1930-1961). La ordinele dictatorului, au fost asasinaåi în anul
1960, iar moartea lor a declanæat o miæcare anti Trujillo, care,
în anul 1961, a provocat sfâræitul dictaturii. Lupta surorilor
Mirabal pentru libertate æi drepturile omului le-au transformat în
simboluri ale demnitãåii umane.
Recunoscând faptul cã violenåa împotriva femeilor nu este
doar o încãlcare a drepturilor omului, dar, este æi, un obstacol în
calea realizãrii egalitãåii, dezvoltãrii æi pãcii, Adunarea Generalã
a ONU nu a fãcut altceva decât sã universalizeze data de 25
noiembrie drept Ziua internaåionalã pentru eliminarea violenåei
împotriva femeilor.
În rezoluåie, violenåa împotriva femeilor este definitã ca
fiind „orice act de violenåã bazat pe deosebirea de gen din care
rezultã sau este posibil sã rezulte pentru femei, traumatisme sau
suferinåe fizice, sexuale, psihologice, inclusiv ameninåãrile cu
astfel de acte, constrângerea sau lipsirea arbitrarã de libertate,
sãvâræite fie în viaåa publicã, fie în viaåa privatã”.
Dupã cum se poate observa, violenåa împotriva femeilor este
o formã de discriminare æi, ca atare, o încãlcare a drepturilor
omului. Este important sã se recunoascã faptul cã aceasta nu este
rezultatul unor acte aleatorii, individuale, de abatere, dar este
profund înrãdãcinatã în relaåiile structurale ale inegalitãåii de gen.
Problema violenåei împotriva femeilor este una globalã æi nu
se limiteazã la un anume tip de culturã specificã, religie, regiune,
åarã, grup de vârstã, clasã socialã etc. Dar, ea este foarte comunã,
estimându-se cã 1 din 3 femei, în lume, sunt supuse violenåei, pe
parcursul vieåii lor. Cele mai multe studii aratã o corelaåie pozitivã
între conflict æi violenåa împotriva femeilor. Violenåa opreæte, de
asemenea, victimele sale de la îndeplinirea potenåialului lor æi
limiteazã creæterea economicã, submineazã dezvoltarea având,
prin urmare, efecte negative asupra stabilizãrii æi normalizãrii
vieåii, în orice societate.
Acåiunile din cadrul campaniei desfãæuratã între 25 noiembrie
æi 10 decembrie (Ziua internaåionalã a drepturilor omului),
includ æi Ziua mondialã de luptã împotriva SIDA (1 decembrie)
æi Comemorarea masacrului de la Montreal (6 decembrie – datã
la care, în 1989, 14 studente la Politehnicã au fost împuæcate
de un bãrbat care s-a considerat nedreptãåit de intrarea femeilor
în domenii profesionale de tradiåie masculinã). Cele 16 zile de
activism au însemnat oportunitatea unor dezbateri în cadrul unor
mese rotunde, simpozioane, work-shopuri, festivale de film,
etc., în care, pornind de la Declaraåia Universalã a Drepturilor
Omului, ce are statuat la articolul 1: „Toate fiinåele umane se
nasc libere æi egale în demnitate æi în drepturi. Ele sunt înzestrate
cu raåiune æi conætiinåã æi trebuie sã se comporte, unele faåã de
celelalte, în spiritul fraternitãåii”, sã se explice æi sã se discute
metode æi mijloace ce trebuie întreprinse la nivelul societãåii,
la nivelul celulei de bazã – familia -, în æcoli, instituåii, firme
private, etc. pentru eliminarea violenåei împotriva femeilor.
Campania „panglica albã” este consideratã ca fiind cel
mai mare efort, din lume, al oamenilor care iau atitudine æi
Eveniment
acåioneazã pentru a pune
capãt violenåei împotriva
femeilor. Aceastã
campanie a început în
anul 1991, în Canada,
ca rãspuns la masacrul
produs în Montreal, în
1989, asupra celor 14
studente la inginerie,
ucise de mîna criminalã
a unui bolnav psihic,
care a clamat dreptul
imuabil al bãrbatului de
a fi singurul care poate sã se formeze în domeniul ingineresc. i
În anul 1991, o mânã de bãrbaåi, în numai æase sãptãmâni,
au reuæit sã organizeze desfãæurarea unei ample campanii
ce a constat în purtarea la piept a unei panglici albe de cãtre
100.000 de bãrbaåi æi copii, un simbol al opoziåiei lor faåã de
violenåa împotriva femeilor, iar alåii au fost angrenaåi în discuåii
æi dezbateri pe aceastã temã.
De atunci, în 20 de ani, în peste 60 de åãri ale lumii, are loc
aceastã campanie de luptã împotriva violenåei îndreptatã asupra
femeilor, ea fiind condusã de bãrbaåi, dar æi de femei, scopul
final al ei fiind educarea bãrbaåilor æi a bãieåilor, în vederea
eradicãrii acestui tip de violenåã umanã. Purtarea panglicii albe
este un angajament personal de a nu comite, aproba sau rãmâne
indiferent cu privire la fapte ce intrã în jurisdicåia violenåei
împotriva femeilor æi a fetelor. Este un fel de a spune cã viitorul
nostru, al bãrbaåilor este unul fãrã violenåã împotriva femeilor æi
a fetelor.
Se poate pune întrebarea, ce legãturã are aceastã campanie
cu poliåia de frontierã? Credem cã are, cel puåin dacã luãm în
considerare 3 aspecte. Primul este cel familial, fiecare poliåist
de frontierã, bãrbat, este un „cap de familie” æi, din aceastã
posturã, poate produce violenåã fizicã sau psihicã împotriva
soåiei, copiilor, mamei, etc., ce poate avea repercusiuni
dramatice asupra tuturor membrilor familiei æi, în acest context,
inducerea unor rezultate nedorite în muncã, cauzate de aceste
stãri conflictuale. Al doilea aspect este similar cu primul, dar are
ca obiect colega noastrã, poliåistã de frontierã care, din postura
de soåie, mamã sau prietenã este åinta violenåei împotriva ei,
cu aceleaæi posibile repercusiuni ca æi cele de mai sus (sunt æi
unele situaåii, chiar dacã acestea pot fi considerate ilare de cãtre
unii bãrbaåi, în care æi femeile pot produce violenåã împotriva
bãrbaåilor æi a copiilor - fetiåe sau bãieåi, dar sunt mult, mult mai
rare). Al treilea plan, æi suntem convinæi cã nu e ultimul, este
acela în care poliåia de frontierã, aflatã în slujba cetãåeanului,
în activitatea de supraveghere æi control, poate lua contact cu
unele cazuri de violenåã domesticã æi este bine sã fie informat æi
sã ætie cum sã acåioneze, în astfel de cazuri.
Poliåiætii de frontierã care iau parte la misiuni internaåionale
de menåinere a pãcii, dar æi cei care participã la acåiuni sub
conducerea FRONTEX, de asemenea trebuie sã cunoascã
semnificaåiile acestei campanii, ale celor 16 zile de activism
consacrate eliminãrii violenåei împotriva femeilor æi a fetelor,
deoarece în åãrile unde îæi desfãæoarã misiunea, se pune un
accent deosebit pe cunoaæterea drepturilor fundamentale
ale omului, a organizaåiilor internaåionale ONU, Uniunea
Europeanã, Consiliul Europei dar æi a programelor, mãsurilor æi
iniåiativelor luate de cãtre acestea la nivel zonal sau mondial, în
vederea apãrãrii, cu tãrie, a acestor drepturi.
Lucian PRICHICI
Luciana CHIFAN
Nr. 11-12/2012
F R O N T I E R A
59