seria a treia, an II, nr. 4, aprilie 2010 - Insemnari Iesene

Fiecare gând trebuie dus pân\ la cap\tca o lance înfipt\ în poarta cet\]ii.Femeia mea trebuie iubit\ cu nesa]ul ultimei nop]i.Tu, arip\ de înger, nu pleca de pe cre[tetul meu,pân\ la ultimul vers al acestui poem pe ner\suflate adu-m\.C\ci glon]ul n\scut odat\ cu mine e semnulc\ via]a mea nu se sfâr[e[te. Se curm\.Pe m\sur\ ce m\ lecuiesc, m\ vat\m~n casa noastr\~n casa noastr\ e intuneric,de parc\ murisem demult, semin]ie dup\ semin]ie,[i m\ ad\ugam `n t\cere str\mo[ilor mei.Sau poate c\ nu am murit, ci doar am uitat…Era o r\spântie, `ntr-o diminea]\ ploioas\ de mai,Urmele mustind de ap\ [i de osteneli.p\reau prea mari, `mi amintesc,[i mersul lor prea ap\sat pentru pasul meu de copil.Dar nu mai [tiu ale cui erau[i dac\ au ajuns vreodat\.~n casa noastr\ lucrurile sunt mai u[oare ca aerul.Poate c\ nu am murit, sunt doar mai mirat decâtde-obicei.~n locul nostru au r\mas numele noastre,sclipesc ca firele de p\ianjen, ca borangicul[erpuiesc prin brocarturi.Nu am fost la r\zboi, mor]ii mei nu au r\ni,par cu atât mai inexplicabili, serio[i, de neocolit.E loc destul, inc\pem, cu umerii strân[i, col]uro[i,pe paturi, pe socluri, `n sertare, a[a sub]ia]i`ncât pentru trupul fiec\ruia din noie de ajuns un cuvânt s\-l cuprind\.~n casa noastr\ e frig, cenu[a din vatr\nu scânteiaz\, ca nins\ dintr-un cer negru.Nu avem p\turi s\ ne acopere,Însemn\ri ie[enenici memorie, nici recuno[tin]\.Ne `nvelim unul `n cel\lalt.Psalm intraductibilO t\cere piezi[\ spore[te pere]ii.Nu s-a `ntâmplat nimic, pe lumea aceasta, pâna lana[terea mea.Sângele e gros prin venele mele, icnesc ca s\ ias\,`mi `nvele[te glezna ca un ciorap `mpletit,se usuc\, `nnegrit, printre degete, ca [i cuma[ fi adus `n odaie n\molul vechilor ploi,ca [i cum a[ fi c\lcat adânc, ap\sat, spre t\râmulunde mor]ii `[i ingroap\ mor]ii.Tu iart\-m\, Doamne, pentru p\catul ce l-am f\cut ca eus\ rimeze cu Dumnezeu…Portret al artistului din tinere]eMoartea e `nc\ atât de departe,`ncât a[ putea s-o iubesc, ca pe o femeie frumoas\,s-o aud, susurând `n firele de `nalt\ tensiune,`n conductele oarbe,s-o privesc, cu r\suflarea t\iat\,cum danseaz\ `n vârful degetelor pe un t\i[ de pumnal.Sunt dintre aceia care mi-am `n[elat moarteacând alt\ moarte mi-a ie[it `n cale.Am spus cuvintelor: ridic\-te [i umbl\!{i fiecare vers, `ncovoiat la edec,a plecat `n c\utarea propriei mor]i.Iat\ portretul artistului din tinere]e,cu privirea crunt\,cu p\rul mai viu ca oricând peste umeri,[i atât de liber s\-[i aleag\ povara:Sfântul Ioan Botez\torul purtând `n palma `ntins\ca pe o tipsiecapul Sfântului Ioan Botez\torul.-mişcarea literara · mişcarea li23