– {i ce g\se[ti dumneata `n expre -sia chipurilor lor pentru a m\ `n du ple -ca s\ nu-i mai v\d la ei acas\?– Ei bine, domnule, au dou\ fi -zio nomii; nu m\ refer la vale]i, ca ren-au nici una, ci la nobili. Când debarc\a ici pentru a merge `n E uropa,par ve seli, liberi, mul ]u mi]i, a i domaunor cai sc\ pa]i din frâu sau a unorp\ s\ri c\rora le-ai des chis colivia.B\r ba]i, femei, tineri, b\trâni, to]isunt feri ci]i, ca ni[ te [colari `n va c<strong>an</strong> -]\. La `ntoar cere, acelea[i per soa neau mu trele lungi, `n tu necate, chi nu -i te. Vor besc pu ]in [i saca dat, iar frun -Otto DIX: Ecce homo (1949)Însemn\ri ie[enetea lor e `n ne gurat\ de griji. Din a -ceast\ deo sebire am putut tra gecon clu zia c\ o ]ar\, pe ca re o p\ r\ -se[ti cu atâ ta bu cu rie [i unde te `n -torci cu a tâ ta p\rere de r\u, nu poa -te fi de cât nefast\.– Se prea poate s\ ai dreptate, reluaieu vorba, dar ce ea ce `mi spuido vede[te c\ ru[ii nu sunt atât depre f\cu]i, cum ne sunt descri[i; eu `icredeam de nep\truns.– Ba sunt, dar la ei `n ]a r\; `nschimb, nu se feresc de ni[ te nem]icumsecade ca noi, spuse h<strong>an</strong>giul re -tr\gându-se `ntr-un zâmbet subtil.Iat\ `ntr-adev\r un individ care n-ar vrea s\ fie luat drept naiv, `mi zi -sei, râzând `n sinea mea... E nevoies\ c\l\tore[ti tu `nsu[i pentru a aflace mul t\ `<strong>nr</strong>âurire are asupra caracterelorfaima pe care popoarele ocap\t\ de la feluri]i c\l\tori, adese<strong>an</strong>echibzui]i `n aprecierile lor... Fieca -re individ se str\duie[te s\ protes te -ze `mpotriva opiniei stabilite cu pri -vi re la oamenii din ]ara sa.... Mâine m\ `mbarc pe un vas [i`i `nfrunt cu voio[ie toate nepl\ceri -le, numai s\ m\ v\d `n pustiuri [iste pe... Stepe!... Simpla sonoritatea a ce stui cuvânt oriental m\ face s\pre -simt o natur\ necunoscut\...S\ m\rturisesc, dar, [i aceast\ tai -n\? Mi-e team\... N-a[ fi `ntreprinsniciodat\ aceast\ c\l\torie dac\ `nRusia n-ar fi fost stepe...Tr\sura mease afl\ deja pe pa che botul despre ca -re ru[ii spun c\ este unul din celemai frumoase va se cu a buri din lu -me. Se nume[te Ni colae I...“{i Astolphe Louis Lénore, mar chizde Coustine, porne[te spre Rusia, pu -blicând la `ntoarcere – cu o sut\ [i cinci -zeci de <strong>an</strong>i mai devreme – al\turi deAndré Gide, cel\lalt `ntors din a ce ea[ilume, pagini nepieritoare, care retu[ar\caracterul unui popor ve[ nic retu-[at, greu de `n]eles [i de ne schimbat.Const<strong>an</strong>tin }OIU* Marchizul de Coustine, Scrisori din Rusia, Edi -tura Hum<strong>an</strong>itas, traducere de Irina Negrea, pre -fa]\ de Pierre Nora.rest<strong>an</strong>te , · rest<strong>an</strong>te , · rest<strong>an</strong>te , ·41
urechea de cârpa · urechea de-42Cre<strong>an</strong>g\ [i Top`rce<strong>an</strong>uCând unii m\ `ntrebau (asta se `n -tâmpla demult) cum se explic\faptul c\ ni[te scriitori atât demari cum sunt Cre<strong>an</strong>g\ [i Top`ce<strong>an</strong>u auputut locui `n case atât de mici (Bojdeuca[i cu c\su]a de pe starda Ralet seam\n\ `n -tre ele ca dou\ pic\turi de ap\, una l\ cri -meaz\ pe deal, alta supureaz\ ceva mai lavale), eu le r\spundeam c\ atât Ion Cre<strong>an</strong> -g\, cât [i George Top`rce<strong>an</strong>u au fost ni[teoameni mari, extrem de mari, mult maimari decât casele lor pe care le purtau cape ni[te cochilii `n spinare... „Cum, spu neaumira]i vizitatorii (copiii chicoteau chi]c\indpe la col]uri), poate un om s\ fie mai maredecât casa `n care locuie[te?" Iar eu le explicampe-ndelete c\ da, se mai `ntâmpl\[i minuni din astea pe lume, c\ a[a s-a `n -tâmplat cu autorul Amintirilor din copil\ -rie, [i cu cel al Baladelor vesele [i triste,care aveau bizarul obicei de-a se plimb<strong>an</strong>oaptea pe str\zile pustii [i `ntortocheateale Ie[ilor, purtându-[i ca ni[te melci mi -cu]ele lor case `n spinare [i c\, dup\ untimp, plecând `n eternitate, ei au l\sat pos -terit\]ii casele sufletului lor drept m\rturiec\ au fost [i ei cândva, vorba unuia, cealtceva decât „un bo] de carne“ prev\zutcu ferestruici, r\sufl\tori, oblo<strong>an</strong>e ascul t\ -toare [i alte <strong>an</strong>garale mai mult sau maipu]in folositoare omului [i Domnului...„Cum au fost `n realitate Cre<strong>an</strong>g\ [i Top`r -ce<strong>an</strong>u?", m\ `ntrebau cu glasuri clincheni -toare micu]ii vizitatori. „Cum s\ fie, le r\s -pundeam, au fost a[a cum sunte]i [i voia cum, când veseli, când tri[ti, când zglobii,când n\b\d\io[i, foarte de[tep]i [i mereupu[i pe pozne..." „F\ceau pozne Cre<strong>an</strong>g\[i Top`rce<strong>an</strong>u?" „Oho, le r\spundeam, [i`nc\, vai, ce mai de-a pozne..." {i `ncepeams\ povestesc cum unul tr\gea cu pu[ ca `nciori, iar altul `n c\r]i de joc lipite de pere -te sau `n mu[tele ce bâzâiau prin gunoa -ie... „{i nu se sp\rgeau geamurile?" „Sesp\rgeau doar geamurile de la vecini, iartimp<strong>an</strong>ele urechilor curioase se f\ceau [iele cioburi", conchideam.Asta s-a `ntâmplat pe vremuri, când,pentru o perioad\ foarte fericit\, dar scur -t\, a tinere]ii mele, lucrasem ca muzeo grafla casa unuia dintre ei; de atunci da teaz\[i câteva `nsemn\ri pe care le-am a[ternut`ntr-un caiet, meditând la via]a [i operacelor doi scriitori ce au marcat destinulcultural al dulcelui târg al Ie[ilor...Sub]irel [i sprinten, cu aerul s\ude li ce<strong>an</strong> `ntârziat, George Top`r cea -nu `l `nso ]ea la pescuit [i vân\toarepe Ceahl\ul li teraturii române, MihailSadove<strong>an</strong>u. Cei doi puteau fiv\zu]i, prin <strong>an</strong>ii '20, `n perioada deglorie a Vie]ii române[ti, trecândpe Cuza Vod\, `n apropierea tea -tru lui, `n Copou, sau pe strada L\ -pu[ne<strong>an</strong>u. Sub]i ri mea unuia [i ma -sivitatea altuia smulgeau, dincolode admira]ie, [i zâmbete r\ut\ ci -oase trec\torilor. Privindu-i p\[indpe trotuar p<strong>an</strong>talon lâng\ p<strong>an</strong>talon[i p\l\rie lâng\ p\l\rie (ca dou\talere ale unei ba l<strong>an</strong>]e literare, unulmai sus, altul mai jos), automat `]ir\s\reau `n fa]a ochilor St<strong>an</strong> [i Br<strong>an</strong>.Br<strong>an</strong> mergea t\când, iar St<strong>an</strong> se`n vârtea ca un titrez `n fa]a lui. U -nul p\rea prea grav, cel\lalt, preavesel. Aceast\ stra nie pereche co -borât\ parc\ din lumea filmului mut`]i amintea de-o alta, care b\tu se [iea, câ]iva <strong>an</strong>i de-a rândul, str\zile pr\fuiteale mereu nostalgicei noastre ur be: Cre<strong>an</strong>g\[i Eminescu. Contrastul dintre eiera, probabil, la fel de izbitor. Privit dinspate, Cre<strong>an</strong>g\ ne-ar fi amintit de Br<strong>an</strong>, iarautorul Luceaf\rului de un St<strong>an</strong> ceva mai`ndesat. Statura scriitorilor, am putea spu -ne, p\stra dispropor]ia dintre dimensiuneagenului epic fa]\ de cel liric. Prozaera masiv\, iar poezia ceva mai pirpirie.~n timp, doar sobrietatea se inversase. Cuaproximativ o jum\tate de secol mai `na -inte, prozatorul era vesel [i pi[icher, iarpoetul sobru, sumbru [i regal, vorbesc deCre<strong>an</strong>g\ [i Eminescu. ~n epoca de aur aVie]ii Române[ti, autorul Baladei chiria -[ului gr\bit preluase câte ceva din veseli<strong>an</strong>eastâmp\ratului Cre<strong>an</strong>g\, iar autorul Fra -]ilor Jderi mo[tenise ceva din t\cerea vu -ietului poeziei eminescene. Natura [i culturaposed\ mec<strong>an</strong>isme care se regleaz\de la sine. Func]ioneaz\ [i `ntr-un loc [i al -Otto DIX: Hugo Erfurth (1922)Însemn\ri ie[ene