seria a treia, an II, nr. 4, aprilie 2010 - Insemnari Iesene

urechea de cârpa · urechea de-44mesajul transmis este `n s\ u nul tonic. Revigorator.~ntr-un fel, Crean g\ este un fel de Emi -nescu `ntors pe dos. ~n sufletul s\u, scep -ticismul sclipe[ te ca o und\ juc\u[\. Deaceea scrisul s\u ne `n senineaz\. Creang\Otto DIX:e viu. El e scriitorul al c\rui suflu (suflet) `lsim]i vibrând `n fiecare fraz\. Este viu ca`ns\[i via]a. Lumina [i umbra sunt amestecate.La Eminescu, al bul [i negrul cap\t\sonuri grave. De mul te ori sumbre. Chiar[i po eziile `n aparen ]\ simple, precumSomnorose p\s\rele, Ce te legeni, Lamijloc de codru au o no t\ sumbr\. Sune -tele cornului eminescian ne duc cu gândulla Eclesiast. La el, anii trec ca nori lungipe [esuri [i nu se mai `n torc s\ `nsenineze„fruntea-i de copil”, de aceea „pierdut etotu-n zarea tinere]ii”, iar „gura dulce aaltor vremuri” e amu]it\ pe vecie. Timpulcre[te `n urma lui, iar or -ni cul de la San Marco „si-nistru miezul nop ]ii bate”,rostind lin `n clipe ca den -]ate: „Nu-n vie mor]ii – e-nzadar, co pi le...” La IonCreang\, norii ce lunec\pe [esuri `i aduc copil\ria`napoi. Nici lumea sa nue cu to tul lipsit\ de griji.Citindu-i po ve[tile popu -late de personaje fabu loa -se, sim]im o anu mit\ de -[ert\ciune. E vor ba `ns\de o de [ert\ciune blând\,plin\ de o cald\ [i „hazoas\”`n]elepciune. S\-lascult\m: „{i, Doamne,frumos era pe-a tunci, c\ci[i p\ rin]ii [i fra]ii, [i surorile`mi erau s\n\to[i, [icasa ne era `ndestulat\, [icopiii [i co pi lele megie [i-lor erau de-a pururi `n petrecerecu noi, [i toate`mi mergeau dup\ plac,f\r\ leac de sup\rare, deparc\ era toat\ lumea amea. {i eu eram vesel cavremea cea bun\ [i [tur-lubatic [i copil\ros ca vân -tul `n turburarea sa.” Scri -itorul vor be[te la trecut.Pentru el prezentul s-arpu tea s\ fie prea vesel, c\ci acum nici p\ -rin]ii, nici fra]ii, nici surorile, nici copiii [ico pilele megie[ilor nu mai sunt chiar foar -te s\n\to[i sau nu mai sunt deloc [i nici elnu mai e voios ca vremea cea bun\... Poa -te c\-i vine uneori, contemplând „clipacare trece” s\ exclame: „O, de [er t\ciunea de [ert\ciu nilor, totul e de[ert\ciune [ivânare de vânt!” Amin tin du-[i `ns\ de aniiActorul Heinrich Georgeco pi l\ riei, sufletul s\u tre salt\ de bucurie[i cuvintele E clesiastului `[i pierd `ntu ne -cimea. Suflul vital ca re `l a nim\ transfor -m\ plânsul `n râs. Fraza sa se `n carc\ deenergie, prinde putere, trans formându-se`ntr-un vuiet de cascad\. Sim]i `n ea atâtapros pe ]ime, `ncât ui]i de griji [i de nevoi,[i de tot felul de triste]i ce-]i macin\ sufletul[i exclami, odat\ cu ma ma povestitorului:„Ie[i, copile cu p\rul b\lan, a far\ [irâ de la soare, doar s-ar `ndrepta vremeadu p\ râsul t\u...” {i se `ndrepta nu numaivremea, ci [i vremurile...Otto DIX: Poetul Iwar von Lücken (1926)Însemn\ri ie[ene