tul legea compensa]iei. Golul dintr-o epo -c\ e reprezentat deplin `n alta [i viceversa.Cre<strong>an</strong>g\ [i Eminescu `[i au coresponden -]\, p\strând ori[icare propor]ii, `n Sado -vea nu [i Top`rce<strong>an</strong>u. S-a produs doar oinver sare de ton, de gravitate. ~n sensul c\proza sadoveni<strong>an</strong>\ p\streaz\ ceva din gr<strong>an</strong> -doarea viziunii eminesciene, iar poezia luiTop`rce<strong>an</strong>u ne aminte[te, pe a -locuri, de `ntors\turile frazei autoruluilui Harap Alb. Desigurc\, `ntre timp, evolu]ia [i-a spus[i ea cuvântul: dac\ societatea aluat-o `n sus, literatura a `mbr\cat ohain\ teh nicist\. ~n epoca Juni -mii, ea era secre tat\ `n mod na -tural de porii [i gl<strong>an</strong>dele artis tului,pe când `n cea a Vie]ii Ro -mâ ne[ti autorul apelea z\ la omatri]\. {i la Sadove<strong>an</strong>u [i laTop`r ce<strong>an</strong>u scri sul cap\t\ cevadin caracte rul epocii `n care autr\it, când s-a trecut de la produc]iam<strong>an</strong>ufacturier\ la cea dese rie. Se cunoa[te forma. Cuvintelenu izvo r\sc chiar spont<strong>an</strong>,ci sunt turnate `n for me cepoart\ [t<strong>an</strong> ]a me[terului. Me ta -fizica unuia [i umo rul celuilaltsunt produse a proape pe b<strong>an</strong>d\rul<strong>an</strong>t\...Însemn\ri ie[enepatru ace. Ca lambururile verbale pres\ ra -te cu pro ver be [i ziceri din popor ale u nu -ia, se tr<strong>an</strong>sfor m\ `ntr-o demonstra]ie deprestidigita]ie la cel\lalt. La Cre<strong>an</strong>g\ sim]iparc\ râsul unor <strong>an</strong>imale ce se zbenguieprin jungla lingvistic\, pe când la Top`r -cea nu iepura[ii [i porumbeii r\sar dintr-unjoben [i-[i iau zborul `n aer, disp\rând du -Autoportret ca soldatSpre deosebire de umorul luiCre<strong>an</strong> -g\ care este epidermic,visceral (el iz vor\[ te din laturaprofund\ a perso nalit\]ii sale [ise pr\vale ca o cascad\ `n sufle -tele ce lor lal]i), umorul lui Top`r -cea nu e ]<strong>an</strong>]o[, dichi sit, studiat; Otto DIX:el st`rne[te `n sufletul cititoruluiun râs ascu]it, par c\ tras la polizor. La p\ o draperie fumegând\. Ecourile hoho -Cre<strong>an</strong> g\ nu putem vorbi de cabotinism, ci telor de râs ale primului se `nmul]esc ne -doar de un fel de bulimie (chiar [i râsul lui contenit, pe când râsul stârnit de celal\late nes\]ios) [i de viclenie, de viclenia unui se stinge odat\ cu aplauzele s\lii. Humu -om s\n\tos, crescut aproape de „]â]a" hu - le[te<strong>an</strong>ul posed\ o memorie <strong>an</strong>cestral\, `nmii, care ce-are-n gu[\, are [i-n c\pu[\, sufletul lui s-au adunat toate impulsurile,pe când la To p`rce<strong>an</strong>u sim]im decorul, sim - toat\ ironia când dulce, când amar\ a ]\-]im parada. Umorul s\u e studiat, pus la r<strong>an</strong>ului din partea de sus a ]\rii, a ]\r<strong>an</strong>uluide la munte care a cunoscut pe propriasa piele vitregia istoriei [i a r\mas stator -nic; memoria lui Top`rceau este mai sensibil\la prezent [i la un viitor apropiat. E<strong>an</strong>u pare s\ aib\ prea multe r\d\cini impl<strong>an</strong>tate`n trecut. El e mai degrab\ repor -ter decât poet. Po ezia [i proza sa se ba zeaz\pe observa]ie direct\. Cre<strong>an</strong>g\ urm\ -re[ te lumea cu un aparat care a -propie [i m\ re[te dist<strong>an</strong>]a dintreel [i lume, `n func]ie de impulsurilede moment, Top`rce<strong>an</strong>uintroduce realitatea sub lup\. Lael detaliile [i tarele caracteruluium<strong>an</strong> seam\n\ cu ni[ te bacteriia[ezate pe o buc\]ic\ de sticl\sub microscop. La Cre<strong>an</strong>g\ exteriorul[i interiorul se amestec\,microscopul lui este el `n su[i...Microbii s\i circul\ `n aer. Trecdin tr-o epoc\ `n alta. De aceearâsul s\u e contagios ca [i r\ -ceala de primvar\ [i la fel de „luminos”ca un str\nut s\n\tosstâr nit de un r\s\rit de soare...„Nu [tiu al]ii cum sunt, dareu, când m\ gândesc la locul na[ -terii mele, la casa p\rinteasc\din Humule[ti, la stâl pul hornuluiunde lega mama o [far\ cumotocei la cap\t, de cr\pau mâ -]ele jucându-se cu ei (...), parc\-mi salt\ [i acum inima de bucu -rie.“ Acest „nu [tiu al]ii cumsunt" al lui Ion Cre<strong>an</strong>g\ are pentruliteratura noastr\ o „deschi -de re” la fel de larg\ ca [i primulvers al Odei eminesciene. ~ntre„nu [tiu al]ii cum sunt” [i „nucredeam s\-nv\] a mu ri vroedat\" exist\o tainic\ cores ponden]\. Dac\ versul eminesci<strong>an</strong>re prezint\ o chintesen]\ a expe -rien ]e lor um<strong>an</strong>e tr\ite de a utor, `n el g\ -sim deopotriv\ [i dezam\gire profund\ [io und\ de regret, [i resemna re, exclama]iaautorului Amintirilor este [i ea rodul unor`ndelungi medita]ii asupra destinului u m<strong>an</strong>;urechea de cârpa · urechea de-43
urechea de cârpa · urechea de-44mesajul tr<strong>an</strong>smis este `n s\ u nul tonic. Revigorator.~ntr-un fel, Cre<strong>an</strong> g\ este un fel de Emi -nescu `ntors pe dos. ~n sufletul s\u, scep -ticismul sclipe[ te ca o und\ juc\u[\. Deaceea scrisul s\u ne `n senineaz\. Cre<strong>an</strong>g\Otto DIX:e viu. El e scriitorul al c\rui suflu (suflet) `lsim]i vibrând `n fiecare fraz\. Este viu ca`ns\[i via]a. Lumina [i umbra sunt amestecate.La Eminescu, al bul [i negrul cap\t\sonuri grave. De mul te ori sumbre. Chiar[i po eziile `n aparen ]\ simple, precumSomnorose p\s\rele, Ce te legeni, Lamijloc de codru au o no t\ sumbr\. Sune -tele cornului eminesci<strong>an</strong> ne duc cu gândulla Eclesiast. La el, <strong>an</strong>ii trec ca nori lungipe [esuri [i nu se mai `n torc s\ `nsenineze„fruntea-i de copil”, de aceea „pierdut etotu-n zarea tinere]ii”, iar „gura dulce aaltor vremuri” e amu]it\ pe vecie. Timpulcre[te `n urma lui, iar or -ni cul de la S<strong>an</strong> Marco „si-nistru miezul nop ]ii bate”,rostind lin `n clipe ca den -]ate: „Nu-n vie mor]ii – e-nzadar, co pi le...” La IonCre<strong>an</strong>g\, norii ce lunec\pe [esuri `i aduc copil\ria`napoi. Nici lumea sa nue cu to tul lipsit\ de griji.Citindu-i po ve[tile popu -late de personaje fabu loa -se, sim]im o <strong>an</strong>u mit\ de -[ert\ciune. E vor ba `ns\de o de [ert\ciune blând\,plin\ de o cald\ [i „hazoas\”`n]elepciune. S\-lascult\m: „{i, Doamne,frumos era pe-a tunci, c\ci[i p\ rin]ii [i fra]ii, [i surorile`mi erau s\n\to[i, [icasa ne era `ndestulat\, [icopiii [i co pi lele megie [i-lor erau de-a pururi `n petrecerecu noi, [i toate`mi mergeau dup\ plac,f\r\ leac de sup\rare, deparc\ era toat\ lumea amea. {i eu eram vesel cavremea cea bun\ [i [tur-lubatic [i copil\ros ca vân -tul `n turburarea sa.” Scri -itorul vor be[te la trecut.Pentru el prezentul s-arpu tea s\ fie prea vesel, c\ci acum nici p\ -rin]ii, nici fra]ii, nici surorile, nici copiii [ico pilele megie[ilor nu mai sunt chiar foar -te s\n\to[i sau nu mai sunt deloc [i nici elnu mai e voios ca vremea cea bun\... Poa -te c\-i vine uneori, contemplând „clipacare trece” s\ exclame: „O, de [er t\ciunea de [ert\ciu nilor, totul e de[ert\ciune [ivânare de vânt!” Amin tin du-[i `ns\ de <strong>an</strong>iiActorul Hei<strong>nr</strong>ich Georgeco pi l\ riei, sufletul s\u tre salt\ de bucurie[i cuvintele E clesiastului `[i pierd `ntu ne -cimea. Suflul vital ca re `l a nim\ tr<strong>an</strong>sfor -m\ plânsul `n râs. Fraza sa se `n carc\ deenergie, prinde putere, tr<strong>an</strong>s formându-se`ntr-un vuiet de cascad\. Sim]i `n ea atâtapros pe ]ime, `ncât ui]i de griji [i de nevoi,[i de tot felul de triste]i ce-]i macin\ sufletul[i exclami, odat\ cu ma ma povestitorului:„Ie[i, copile cu p\rul b\l<strong>an</strong>, a far\ [irâ de la soare, doar s-ar `ndrepta vremeadu p\ râsul t\u...” {i se `ndrepta nu numaivremea, ci [i vremurile...Otto DIX: Poetul Iwar von Lücken (1926)Însemn\ri ie[ene