seria a treia, an II, nr. 4, aprilie 2010 - Insemnari Iesene

Otto DIX: Intrarea lui Isus `n Ierusalim (1960)care dânsul mi le ofer\, o re]in mai întâi peaceasta, un citat din Tudor Vianu: „n-a vemde-a face cu un niciodat\ al trecutului, nicicu unul al viitorului, ci cu un niciodat\ alfic]iunii; formula amintit\ vrea s\ spun\c\ întâmplarea narat\ apar]ine închipuirii,nu lumii, este estero-cosmic\”. L-a[ reciticu mare bucurie pe Vianu, numai c\ dl. Lu -cian Costache m\ trimite la o edi]ie nou\(Junimea, 1974), pe când studiul lui Tu dorVianu a ap\rut în 1930, înaintea edi]ieiPerpessicius, deci el n-avea cum s\ citezedup\ acesta, deci s-a modernizat dup\ nor -mele noastre, de azi. Prin urmare, renun]s\ refac, acum, confrunt\rile – [i amintescÎnsemn\ri ie[enedoar c\ în vremurimai vechi se cita dinE minescu dup\ iz voa -rele prime, edi]iile e -rau privite cu circum -spec]ia necesar\. (LaVi anu am g\sit câte -va cit\ri chiar dup\Convorbiri literare, cupunctua]ia de aco lo).Noi nu ne vomo pri, îns\, la Lucea -f\ rul. Cu odat\ la E -minescu ne întâlnimîn mai multe contex -te, de pild\ în Ru g\ -ciu nea unui Dac, v.6: „Pe când p\mântul,ceriul, v\zduhul,lumea toat\ / Eraudin rândul celor, cen-au fost niciodat\”(C.L., 1 sept.1879;în dou\ manuscriseanteri oa re: nici oda -t\ – dovad\ c\ a studiatfor ma ultim\,pentru tipar; la TituMaio rescu: nici-oda -t\ în toate edi]iile; înrest, pes te tot niciodat\,nic\ieri nu sep\streaz\ virgula du -p\ celor din C.L.) – unde surprindem a -cela[i context: a fi este a nu fi, – cu di -feren]a c\ cele care „erau” s\l\[ lu iau ast -fel, identice cu ele însele, în increat, [i î[ia[teptau rândul s\ devin\ f\pturi, chi puri,realit\]i. Dac\ facem abstrac]ie de for melemanuscrise (cum bunul sim] ne cere, dealtfel) – în formele tip\rite avem si tua ]iaclar\: „a fost ca nici o dat\” Luceaf\rul(1883) – „n-au fost nici odat\”, Rug\ciu -nea unui Dac (1879; aici virgula eminescian\este foarte necesar\, separând netcategorii cvasiidentice: ce lor, ce – ca [icele, care – nu sunt acelea[i, acelea care,ele, ci unele în compara]ie cu altele). Înacest sens (Rug\ciunea unui Dac), niciodat\este „jamais” [i arat\ timpul conti -nuu, nediferen]iat, de dinaintea crea]iei. Nuse poate spune nici odat\ despre concep -te care exist\ [i doar a[teapt\ intrarea înlume.Tot în 1879, în Desp\r]ire: „S\ fie nea -gr\ umbra în care-oi fi perit / Ca [i cândniciodat\ noi nu ne-am fi g\sit” – situa]ieidentic\: nici odat\ de trei ori în manuscrise,nici-odat\ la Titu Maiorescu, niciodat\în prima tip\ritur\. (Ce indiciu maiclar vrem c\ în manuscrise studia formeleiar în textul definitiv decidea?). Aici situa -]ia ipotetic\ din ra]ionament se potrive[tetot cu sensul niciodat\ – „jamais”.Trecem peste Strigoii: „...[i fost-ar fimai bine / Ca niciodat\’n via]\ s\ nu tev\d pe tine”, pentru c\ avem expresia,probabil calc dup\ limba francez\: „jamaisde mai vie”.Mai exist\, îns\, un context care amdori s\ ne infirme afirma]iile de mai sus.Este vorba de Sonet (Trecut-ai anii), pri -me le dou\ versuri, redate ast\zi astfel:Trecut-au ani ca nouri lungi pe [esuri{i niciodat\ n-or s\ vie iar\Am citat dup\ Edi]ia MLR, cu textulstabilit de Petru Cre]ia, care explic\, în -tr-un studiu separat, de ce prefer\ formadin manuscris nouri. Întradev\r, se armonizeaz\mai elegant în vers decât formaclasic\ din Edi]ia Maiorescu (prima tip\ -rire; aici primul editor nu mai pune crati -m\, ci p\streaz\ în dou\ cuvinte, ca îndeschiderea la Luceaf\rul):Trecut-au anii ca nori lungi pe [esuri[i nici odat\ n’or s\ vie iar\Forma manuscris\ uniformizeaz\, maiales substantivele: ani [i nouri, ambele ne -articulate. R\mâne, îns\, dezacordul cu titlul:Trecut-au anii. Acesta apare numai înprima tip\ritur\, manuscrisele nu-l con]in.Cine l-a dat (Eminescu sau Maiorescu), tre -delicatese filologice ∙ delicate69