seria a treia, an II, nr. 4, aprilie 2010 - Insemnari Iesene

delicatese filologice ∙ delicate70buie c\ are în vedere forma articulat\ carese reia: anii. În manuscrisele eminescienesunt 7 variante ale acestui sonet, toate a -duse la form\ încheiat\, fiecare în partemult lucrat\ – iar textul definitiv (adic\:tip\rit) câ[tigând de la fiecare câte ceva.Nu sunt ie[ite dintr-un condei, este lim -pede c\ autorul a cânt\rit îndelung fiecaream\nunt pân\ la o form\ convenabil\.Or, în alegerea lui Petru Cre]ia pentru „anica nouri”, versul 2 este [i nicio dat\ n’or s\ vie iar\, cum sevede în Mss. 2260, 150 (des-cifrat de Perpessicius nicioda -t\, legat, poate intuitiv sau neatent).Se repe t\ nici o dat\în Mss. 2261, 237, de dataaceasta scris [i de Perpessici -us astfel. Nici nu ne interesea -z\ oscila]ia nici o dat\ / nici -odat\ – mai important este c\în alte forme avem nici odat\.Ce vrea, în fond, acestpoem? La Emi nescu, Sone te -le sunt forme fixe de poezieincantatorie, cheam\ umbre -le, evoc\, a mintesc de ghicitori,eresuri. Aici nega]ia estepus\ puternic, de trei ori: niciodat\, nu, iar\[i. Dar în for -ma primei tip\riri per sist\ unjoc de cuvinte: nori (lungi) /n’or (s\ vie). În fond, este oafirma]ie banal\: au trecut a -nii [i nu se mai întorc. Trans -mi s\ c\tre norii lungi, îns\,care nu au unici tate, a c\rorlege este s\ revin\ [i iar\[i s\revin\, ireversibilitatea timpuluidevine re lativ\. De trei orise afirm\ c\ „nu vine”, în for -me tot mai categorice – întrecare acel nici o dat\, nici m\ -car o singur\ dat\, este foartesolid – [i totu[i amintirea no -rului care persist\ în jocul de cuvinte...las\ loc de speran]\. În profe]ii sau invo -ca]ii, texte divinitorii în general, potrivirilede cuvinte adeveresc sau infirm\; aici re -lat i vizeaz\ acel jamais. S\ fim aten]i la ac -cen tul logic (nu la prozodie neap\rat): Tre -cut-au ani ca nouri lungi pe [esuri /{i nici -odat\ n-or s\ vie iar\: se accentueaz\ no -uri, niciodat\ – cu nostalgie – dar: Trecu -t-au anii ca nori lungi pe [esuri / [i niciodat\ n’or s\ vie iar\ – se accentueaz\ a -nii [i nici, l\sând o linie secundar\ de accentpe cuvintele inediat urm\toare: noriOtto DIX: Ioan Botez\torul [i Isus (1960)– n’or. Este, în fond, „filosofia” acelui „nici -odat\ s\ nu spui niciodat\” al nostru, deast\zi. {i în Luceaf\rul, când spune la mo -dul prezumtiv: „N’oi merge nici odat\”, fa -ta de împ\rat neag\ categoric timpul, darrelativizeaz\ ac]iunea, las\ loc la reve niri– ca dovad\: Luceaf\rul chiar vine ia r\[icu aceea[i rug\ / cerere. Ea nu afir m\ ferm:Nu merg – ci las\ îndoiala: oi merge, n-oimerge (chiar negociaz\, ce rându-i lui s\coboare pe p\mânt etc.).Important este c\ forma nouri se afl\în manuscrisul 2260, 150, în corela]ie cunici o dat\. Forma tip\rit\,nori, nu se g\se[te în manuscrise– dar se fixeaz\ în edi -]ia Maiorescu pe lâng\ niciodat\. Jo cul de cuvinte eminesciannu poate fi desfiin]atprin alegerea formei manuscriseno uri, oricât de expresiv\[i comod\ gramatical arfi aceasta (iar la Eminescu no -uri este recurent, vezi chiarpersonajul Toma Nour; cu a -tât mai mult abaterea de aicitrebuie considerat\ semnifi -ca tiv\ [i p\stra t\) – iar niciodat\, rupt, r\spicat, trebuiep\strat cu valoarea din înce -pu tul Lucea f\rului: acolo ce -va este continuu pentru c\ ise neag\ nega]ia – aici esteprefigurat ca relativ pentru c\,de[i montat într-o tripl\ nega -re, totu[i st\ într-o puternic\leg\tur\ cu realitatea compa -rat\. Dac\ ar fi zis: anii nusunt ca norii care vin [i plea -c\, anii nu se mai întorc – autorulspunea un adev\r sim -plu, sesizabil de oricine; cândzice c\ anii sunt (trec) precumnorii – e altceva, înseamn\ c\sper\ s\ se întoarc\ – sau, pre -cum în Cu mâne zilele-]i ada -ogi (din aceea[i zon\ ma nu -scris\), c\ are de gând s\ dezvolteo teorie proprie a timpu lui complet.N. GEORGESCUÎnsemn\ri ie[ene