Cum sensul se afl\ în mintea omului, toa -te se leag\ în cea mai perfect\ logic\ dac\detect\m ideea fundamental\ care a influ -en]at în mod covâr [itor gândirea [tiin]ific\a acelui timp: e volu]ionismul lui Darwin.A[a se explic\ obsesia behaviori[tilor pentruformele exterioare, vizibile, ale compor -tamentului [i extrapolarea la om a obser -va]iilor f\cute pe <strong>an</strong>imale, [i tot a[a se explic\obsesia structurali[tilor pentru fo ne me[i morfe me, adic\ pentru acele seg mentemateria le, concrete, m\surabile ale limbii.S\ ne întoarcem, îns\, la felul în carevede Bloomfield comunicarea: un act reflexcondi]ionat de zgomotul emis de unvorbitor. Sunt dou\ lucruri aici asupra c\ -rora voi insista, [i <strong>an</strong>ume „actul reflex con -di]ionat” [i „zgomotul”. În ceea ce prive[ -te primul termen, dac\ deduc]iile tot pro -vin din lumea <strong>an</strong>imal\, s\ arunc\m o pri -vire asupra comunic\rii stabilite între primate(cele mai apropiate rude ale noastre,dup\ evolu]ioni[ti). Maimu]ele mari (cimp<strong>an</strong>zei,gorile, ur<strong>an</strong>gut<strong>an</strong>i) vocalizeaz\ doarîn prezen]a unui stimul, lucru dovedit deobserva]iile primatologilor americ<strong>an</strong>i. Da -vid Premack arat\ c\, dac\ doi cimp<strong>an</strong>zeide laborator, separa]i la un moment dat,vor s\ se g\seasc\, ei nu vor emite nici unstrig\t (cum ar face omul). În schimb, vorface înconjurul spa]iului în care se afl\ pâ -n\ vor da cu ochii unul de cel\lalt. Aceas -ta înseamn\ c\ ei nu pot ini]ia comuni -carea, neavând control voluntar al siste -mului senzorial-motor. Acela[i lucru îl in -dic\ [i faptul c\ un cimp<strong>an</strong>zeu de labo -ra tor care vrea s\ atrag\ aten]ia suprave -ghetorului nu strig\ c\tre acesta, ci cio c\ -ne[te pe o suprafa]\ dur\. Cimp<strong>an</strong>zeul ca -re fur\ mâncare, crezând c\ supraveghe -torul nu-l vede, se d\ întotdeauna singur degol emi]ând sunetele care semnalizea z\hr<strong>an</strong>\. Aceast\ incapacitate de a-[i su pri -ma vocaliz\rile spont<strong>an</strong>e indic\ [i ea o tr\ -s\tur\ fundamental\ a comunic\rii <strong>an</strong>i ma -le, întâlnit\ la toate speciile cu excep]ia o -mului: dependen]a de stimuli. Limba omu -lui, singular, e independent\ de stimuli: co -Însemn\ri ie[enemunicarea poate fi ini]iat\ dup\ voia proprie,indiferent de prezen]a sau ab sen ]avreunui stimul („zgomotul” lui Bloomfield)din partea altcuiva. Mai mult decât atât, chiardac\ stimulul s-ar prezenta (un salut, o întrebare),omul e liber s\ decid\ da c\ reac -]io neaz\ sau nu (poate s\ nu r\s pund\ de -Otto DIX:Natur\ moart\ cu v\duva Veilloc, s\ ignore „zgomotul”). În plus, – [i as -ta ne aduce la cea de-a doua parte a descrieriiactului comunic\rii de c\ tre Bloom -field –, nici o vocalizare <strong>an</strong>imal\ nu e lipsit\de con]inut, ea semnalând, de fiecaredat\, un mesaj concret: foame, pe ricol, etc.Cu alte cuvinte, se tr<strong>an</strong>smite o informa]ie.Cu atât mai mult în cazul o mu lui nu sepoa te face confuzie între zgomot [i mesaj,când tr\s\tura esen]ial\ care le despartee prezen]a sau absen]a sensului, a infor -ma]iei adic\. Departe de a participa înmod pozitiv la actul comunic\rii, dimpotri -v\, zgomotul – conform defini]iei din teo -riile comunica]iilor – e ceea ce co rupe in -tegritatea unui mesaj. În expune rea verbal\,el apare sub forma gre[elilor, lapsu -surilor, repeti]iilor, ezit\rilor, ambigu it\]ii,care împiedic\ tr<strong>an</strong>smiterea infor ma ]iei încele mai bune condi]ii. Limba u m<strong>an</strong>\ e uncod care men]ine în mod mira culos structuraordonat\ a mesajelor în vorbire, iarzgomotul, prin ceea ce în seamn\ el, adic\haos [i dezordine, trebuie ]inut departe.Aici se vede cu claritate [i cauza e[eculuir\sun\tor al structuralismului (N. Chom -sky se va „autoreforma”): o teorie a limbiicare sus]ine c\ forma de suprafa]\ a uneipropozi]ii e singura realitate, care întoarcespatele sensului, care deplânge chiar (prinZ. Harris) intruziunea sensului în lingvistic\,nu are nici o [<strong>an</strong>s\ s\ în]eleag\ ceamai import<strong>an</strong>t\ [i esen]ial\ tr\s\tur\ alimbii – m<strong>an</strong>ifestarea ra]ionalit\]ii omuluiprin tr<strong>an</strong>smiterea sensului. Mergând maideparte de stricta determinare sem<strong>an</strong>tic\a limbii, sensul înso]e[te orice activitate u -m<strong>an</strong>\, el m\rturisind existen]a unei supralumi.A[a cum, în limb\, vorbirea (con cret\,exterioar\, cu<strong>an</strong>tificabil\, vizibil\) e du -blat\ de o realitate psihologic\ a c\rei m\ -sur\ e dat\ de sens, tot a[a, în lume, for -mele si fenomenele de orice fel sunt unsimptom imperfect, zgomotos, al existen -]ei unei realit\]i de alt tip, la care avem ac -ces doar prin intermediul sensului. Numaic\, de aceast\ dat\, nu ca semn al ra]io -na lit\]ii, ci ca semn al dumnezeirii omului.Referin]eLaura Carmen CU}ITARUDavid Premack, Is L<strong>an</strong>guage the Keyto Hum<strong>an</strong> Intelligence?, `n Science, vol.303, no. 5656, J<strong>an</strong>.2004.65
delicatese filologice ∙ delicate66Niciodat\ ca odat\Când regularizezi un sistem descriere vechi trebuie s\ fii de do -u\ ori atent la sensuri: mai întâila cele actuale, uzuale – apoi la cele din sistemulrespectiv. Autorii care au gândit îndelungasupra scrisului implic\ în grafiegândul: trebuie cel pu]in s\-]i pui întreba -rea dac\ are sens ce [i cum au scris ei, î -na inte de a schimba ca pentru noi. Iat\,de pild\, b<strong>an</strong>alul odat\ la Eminescu. Re dauprima strof\ a Luceaf\rului în forma dinAlm<strong>an</strong>ahul România jun\ (<strong>aprilie</strong> 1883):A fost odat\ ca ’n pove[ti,A fost ca nici odat\Din rude mari împ\r\te[tiO prea frumoas\ fat\.Convorbirile literare reiau poemul înaugust 1883, astfel:A fost odat\ ca ’n pove[ti.A fost ca niciodat\Din rude mari împ\r\te[tiO prea frumoas\ fat\.Titu Maiorescu p\streaz\, pentru edi -]ia din decembrie 1883, forma din Alma -nah, în edi]ia a <strong>II</strong>-a (1885) are la fel – darîn edi]ia a <strong>treia</strong> (1888) pune A fost o dat\[i ca nici o dat\, forme pe care apoi le a -b<strong>an</strong>doneaz\. (Nu e greu de în]eles de ce a -b<strong>an</strong>doneaz\: la reluarea termenului, în vor -bele fetei, are: Noi merge nici odat\, decia avut inten]ia s\ corecteze [i aici: o dat\,dar corectorul l-a în]eles gre[it [i a ie[it gre -[ala Noi merge, pentru N’oi mer ge; de o -bicei în vecin\tatea corecturilor lui Maio -rescu apar gre[eli tipografice noi. La edi -]ia a IV-a va fi renun]at, a[adar.) Editoriide dup\ el oscileaz\ între niciodat\ [i niciodat\. Ast\zi textul este astfel, dup\ Perpessicius:A fost odat\ ca-n pove[ti,A fost ca niciodat\,Din rude mari împ\r\te[ti,O prea frumoas\ fat\.În prima edi]ie, din 1939, Perpessiciusnu avea nimic dup\ primul vers, împotrivaîntregii tradi]ii de pân\ la el, dar apoi re -vine la forma împodobit\ cu virgule – pecare o stabilise, de fapt, C. Botez (1930).Cât despre m<strong>an</strong>uscrise, nu ne l\mu rescprea mult, laboratorul Luceaf\rului fiindextrem de vast. Undeva g\sim„A fost o dat\ ca ’n pove[ti / Afost ca nici odat\” (Mss. 2277,132, corelat cu „N’oiu mer genici odat\”), la fel este în Mss.2275, 39, pentru ca în LegendaLuceaf\rului (Mss. 2261, 198,datat de poet Aprilie 10, 1882)s\ g\sim „A fost odat\ ca ’n po -ve[ti / A fost ca nici o dat\”, co -relat îns\ cu „N’oiu merge niciodat\”. Peste tot în m<strong>an</strong>uscri sepunctua]ia este alb\ – fie c\ suntcior ne, fie c\ e l\sat\ specialdeopar te (probabil, pentru a ficompletat\ siste mic pe textul de -finitiv) – astfel c\ auto rului însu[iîi putem atribui sigur doar virgu -la din Alm<strong>an</strong>ah sau punctul deConvorbiri dup\ primul vers. În -c\ o dat\: cine-[i face iluzia c\m<strong>an</strong>uscrisele rezolv\ cele maimulte probleme editoriale, se în -[eal\: mai degra b\ ele dau suges -tii. Pentru nici (m\ car) un poememinesci<strong>an</strong> nu de]inem ulti mulma nuscris, cel dat la tipografie. {i, ca s\fim [i mai lini[ti]i în pri vin]a aceasta, trebuies\ mai [tim un lucru: chiar dup\ ti p\ -rire poetul intervenea asupra textului (vezica zul Scrisorii <strong>II</strong>I, publicat\ în Convorbirili terare [i apoi în Timpul). Am de monstratîn alt\ parte c\, în cazuri extre me, pentrugre[eli tipografice se întreru -pea procesulde tip\rire al Convorbirilor literare, se f\ -cea corectura [i apoi se re lua imprimarea.(Exist\ exemplare din revist\, acela[i nu -m\r, care difer\: unele au gre[ala tipo gra -fic\, altele nu o au).A[adar, [i în privin]a primelor versuridin Luceaf\rul tot editorii trebuiesc între -ba]i asupra voin]ei auctoriale.Ce vrea s\ însemne, în fond, aceast\oscila]ie a formelor [i a punctua]iei? Nimi -ca toat\, s-ar zice, a evoluat scrierea spresimplificare în privin]a formelor, nici o da -t\, nici odat\ e mai u[or de scris nicioda -t\. Limba român\ nu are un termen spe -Otto DIX: ~nger la mormântul lui Isus (1966)Însemn\ri ie[ene