seria a treia, an II, nr. 4, aprilie 2010 - Insemnari Iesene

delicatese filologice ∙ delicate66Niciodat\ ca odat\Când regularizezi un sistem descriere vechi trebuie s\ fii de do -u\ ori atent la sensuri: mai întâila cele actuale, uzuale – apoi la cele din sistemulrespectiv. Autorii care au gândit îndelungasupra scrisului implic\ în grafiegândul: trebuie cel pu]in s\-]i pui întreba -rea dac\ are sens ce [i cum au scris ei, î -na inte de a schimba ca pentru noi. Iat\,de pild\, banalul odat\ la Eminescu. Re dauprima strof\ a Luceaf\rului în forma dinAlmanahul România jun\ (aprilie 1883):A fost odat\ ca ’n pove[ti,A fost ca nici odat\Din rude mari împ\r\te[tiO prea frumoas\ fat\.Convorbirile literare reiau poemul înaugust 1883, astfel:A fost odat\ ca ’n pove[ti.A fost ca niciodat\Din rude mari împ\r\te[tiO prea frumoas\ fat\.Titu Maiorescu p\streaz\, pentru edi -]ia din decembrie 1883, forma din Alma -nah, în edi]ia a II-a (1885) are la fel – darîn edi]ia a treia (1888) pune A fost o dat\[i ca nici o dat\, forme pe care apoi le a -bandoneaz\. (Nu e greu de în]eles de ce a -bandoneaz\: la reluarea termenului, în vor -bele fetei, are: Noi merge nici odat\, decia avut inten]ia s\ corecteze [i aici: o dat\,dar corectorul l-a în]eles gre[it [i a ie[it gre -[ala Noi merge, pentru N’oi mer ge; de o -bicei în vecin\tatea corecturilor lui Maio -rescu apar gre[eli tipografice noi. La edi -]ia a IV-a va fi renun]at, a[adar.) Editoriide dup\ el oscileaz\ între niciodat\ [i niciodat\. Ast\zi textul este astfel, dup\ Perpessicius:A fost odat\ ca-n pove[ti,A fost ca niciodat\,Din rude mari împ\r\te[ti,O prea frumoas\ fat\.În prima edi]ie, din 1939, Perpessiciusnu avea nimic dup\ primul vers, împotrivaîntregii tradi]ii de pân\ la el, dar apoi re -vine la forma împodobit\ cu virgule – pecare o stabilise, de fapt, C. Botez (1930).Cât despre manuscrise, nu ne l\mu rescprea mult, laboratorul Luceaf\rului fiindextrem de vast. Undeva g\sim„A fost o dat\ ca ’n pove[ti / Afost ca nici odat\” (Mss. 2277,132, corelat cu „N’oiu mer genici odat\”), la fel este în Mss.2275, 39, pentru ca în LegendaLuceaf\rului (Mss. 2261, 198,datat de poet Aprilie 10, 1882)s\ g\sim „A fost odat\ ca ’n po -ve[ti / A fost ca nici o dat\”, co -relat îns\ cu „N’oiu merge niciodat\”. Peste tot în manuscri sepunctua]ia este alb\ – fie c\ suntcior ne, fie c\ e l\sat\ specialdeopar te (probabil, pentru a ficompletat\ siste mic pe textul de -finitiv) – astfel c\ auto rului însu[iîi putem atribui sigur doar virgu -la din Almanah sau punctul deConvorbiri dup\ primul vers. În -c\ o dat\: cine-[i face iluzia c\manuscrisele rezolv\ cele maimulte probleme editoriale, se în -[eal\: mai degra b\ ele dau suges -tii. Pentru nici (m\ car) un poememinescian nu de]inem ulti mulma nuscris, cel dat la tipografie. {i, ca s\fim [i mai lini[ti]i în pri vin]a aceasta, trebuies\ mai [tim un lucru: chiar dup\ ti p\ -rire poetul intervenea asupra textului (vezica zul Scrisorii III, publicat\ în Convorbirili terare [i apoi în Timpul). Am de monstratîn alt\ parte c\, în cazuri extre me, pentrugre[eli tipografice se întreru -pea procesulde tip\rire al Convorbirilor literare, se f\ -cea corectura [i apoi se re lua imprimarea.(Exist\ exemplare din revist\, acela[i nu -m\r, care difer\: unele au gre[ala tipo gra -fic\, altele nu o au).A[adar, [i în privin]a primelor versuridin Luceaf\rul tot editorii trebuiesc între -ba]i asupra voin]ei auctoriale.Ce vrea s\ însemne, în fond, aceast\oscila]ie a formelor [i a punctua]iei? Nimi -ca toat\, s-ar zice, a evoluat scrierea spresimplificare în privin]a formelor, nici o da -t\, nici odat\ e mai u[or de scris nicioda -t\. Limba român\ nu are un termen spe -Otto DIX: ~nger la mormântul lui Isus (1966)Însemn\ri ie[ene