seria a treia, an II, nr. 4, aprilie 2010 - Insemnari Iesene

delicatese filologice ∙ delicate68ta, deci autorul invit\ [i la accente specia -le. De altfel, poemul eminescian începe cu„a fost odat\” – dar nu continu\ în logi cabasmului: „A fost odat\ un împ\rat [i o îm -p\r\teas\, [i ei aveau o fat\, etc.” – ci seopre[te la ea, la prea frumoasa fat\ – careera una la p\rin]i – dar iar\[i: p\ rin]ii suntde c\utat între sfin]i [i stele.Cred c\ nimeni nu mai judec\ atât desimplist „uvertura” (Lucian Costache) Lu -ceaf\rului când observ\ cum se deta[ea -z\ între edi]ii textul de baz\, cel din Al manah.Poetul nu creeaz\ o atmosfer\ de basm– ci judec\ basmul [i trece dincolo de el, îldep\[e[te c\tre sensuri filosofice adânci.Dl. academician Alexandru Surdu ne spu -nea odat\, la fumoarul Bibliotecii Academiei,c\ în deschiderea Luceaf\rului recu -Otto DIX: Apotheosis (1919)noa[te defini]ia dat\ de Hegel, în introdu -cerea la „[tiin]a logicii”: fiin]a este nimicul(cu vorbele dânsului, din memorie „DasSein, das reine Sein (...) ist das Nicht”); potconfirma c\ accentua „Das reine Sein” e -xact ca „O prea frumoas\ fat\” dup\ ace -ea. M-a urm\rit expunerea, [i am g\sit textulîn traducerea lui D. D. Ro[ca: „Fiin]a,fiin]a pur\ (...) este de fapt neant.” (G.W.F.Hegel, {tiin]a logicii, p.62-63, passim; îicer scuze d-lui Alexandru Surdu pentru c\,de[i nu am instrumentarul necesar unei a -bord\ri a chestiunii în zona strict\ a filo so -fiei, totu[i scriu despre aceste lucruri „pemâna dânsului”: cred c\ o fac [i pentru a-lreaduce la Eminescu-el-însu[i). Po]i reg\siaici formula din deschiderea basmelor ro -mâne[ti, dar depinde cum cite[ti. Dac\ zic„a fost odat\ ca niciodat\” astaînseamn\ c\ a fost cândva cumn-a mai fost pân\ a tunci sau deatunci în colo, a fost o singur\ da -t\; în francez\: une fois commejamais – deci a fost, s-a întâmplatsigur, doar c\ nu [tim când. În a -cest sens, odat\ poate fi scris ([iîn]eles) o dat\, o singur\ dat\,a[a cum a scris [i în]eles Titu Ma -iorescu în edi]ia a III-a a sa. Da -c\ zici, îns\, ca Eminescu: odat\ca nici odat\ înseamn\ c\ negiclar pe odata, a fost f\r\ nici undeterminant, deci n-a fost (înfrancez\: jamais pas jamais, îngreac\: topos – ato pos, kronosakronos). Luceaf\rul vrea s\ spu -n\ c\ a fost cândva cum este înpo ve[ti, c\ este posibil s\ fie cumeste în po ve[ti; se accentuaz\ înrecitare a fost cu sensul certitudinii:într-adev\r, ca în po ve[ tilede azi a fost cândva. Punctul dinConvorbiri literare mi se pare maiferm – [i-l compar cu situa]ia dinTe duci, versul 2: la fel, punct fermîn Convorbiri (refuzat în serie deto]i editorii). Mai departe de aceas -t\ constatare ferm\, îns\, conti -nu\: a fost cum nu e, ca nicicândva. Îns\aceste întâmpl\ri, aceast\ poveste, acestmit... exist\. (Basmul iese din paradox i -ronic, mai degrab\ accentându-l astfel: „C\dac\ n-ar fi nu s-ar povesti”.) Exist\ f\r\s\ fie, pentru c\ nu a c\zut în timp. N-afost nici în trecut, nu va fi nici într-un viitoroarecare: asta înseamn\ c\ poate s\ fieoricând, chiar acum. Mai mult: asta în -seamn\ c\ este continuu, întâmpl\rile a -cestea sunt, se petrec acum [i s-au petre -cut mereu [i se vor petrece mereu, se nasc încontinuu,c\utându-[i... un odat\ al lor. Înacest sens Luceaf\rul este actual ca tr\ire– [i ca mit, adic\ îl tr\im to]i [i ne tr\ie[tepe to]i. (Ca în finalul basmului, cu „[i autr\it ferici]i pân\ la adânci b\trâne]e, [imai tr\iesc [i azi, etc.”.) Încontinuu Hyperioneste tentat s\ coboare în chip de lut– [i încontinuu se ab]ine pentru c\ nu aredimensiunea norocului, adic\ nu poate fiacum [i aici, pentru fata aceasta prea frumoas\:ar putea c\dea altunde (în timpsau în spa]iu), ar putea g\si alt\ fat\ – darnu pe aceasta. Va trebui s\ se lase c\utatde c\tre ea. Dar cum îl va recunoa[te eaîntre atâtea chipuri de lut?! „Ce-]i pas\ ]ie,chip de lut dac’ oi fi eu sau altul?” (cu punc -tua]ia originar\) – cum altfel decât prinpotriviri cu cineva [i... invocându-[i noro -cul propriu? Tot în acest sens... povesteane spune despre o fat\ care nu este dareste, n-are corporalitate, timp, exist\ doarîn mintea noastr\, o „realitate virtual\”,un ra]ionament..Într-o carte recent ap\rut\ (Lucian Cos -tache: Mihai Eminescu. Eseuri deschise.Chipul de aer [i chipul de lut, Ed. Tiparg,Pite[ti, 2009) autorul îl cite[te pe Emines -cu în punctua]ia [i cu formele originare –[i ajunge la concluzii asem\n\toare. Car -tea este o adev\rat\ enciclopedie eminescologic\,dl. Lucian Costache consultândactiv, pentru analiza sa la Luceaf\rul, o bi -bliografie de-a dreptul impresionant\. „U -verturii” poemului îi dedic\ aproape o su -t\ de pagini pentru o analiz\ filologic\ [istilistic\ exemplare. Printre sugestiile peÎnsemn\ri ie[ene