Cel mai mare secret (Secretul suprem) - Proiect SEMPER FIDELIS

mai, erau oameni de vază. Se crede că aceste linii genealogice romanefoarte vechi au provenit din Troia. Practic, avem de-a face cu o familie alcărei arbore genealogic poate fi trasat până în Munţii Caucaz şi în OrientulApropiat. După distrugerea Troiei în jurul anului 1200 î.Ch., legendaspune că Enea, un erou cu sânge „regal” (adică reptilian) i-a adunat pesoldaţii care au mai rămas din armata sa şi s-a stabilit în Italia. Aici, s-aînsurat cu fiica regelui latinilor şi din această fuziune a rezultat mai târziuImperiul Roman. Potrivit multor tradiţii, nepotul lui Enea, un bărbat penume Brutus, a debarcat în Insulele Britanice în anul 1103 î.Ch., împreunăcu o mână de troieni, inclusiv unii proveniţi din coloniile din Spania, şi adevenit regele britonilor. El este cel care a fondat oraşul numit NouaTroia, căruia romanii i-au spus mai târziu Londinium (Londra de astăzi).Lucius Calpurnius Piso, capul familiei de care vorbim, s-a însuratcu strănepoata lui Irod cel Mare. Potrivit cercetărilor lui Reuchlin, Piso,care folosea multe pseudonime, a fost cel care a creat textul „Ur Marcus”,prima versiune a Evangheliei după Marcu, în jurul anului 60 e.n. Unul dinprietenii care l-au încurajat a fost faimosul scriitor roman Annaeus Seneca,dar se pare că amândoi au fost ucişi de împăratul Nero în anul 65. Cuaceasta, numele de Piso a dispărut din istoria romană şi nu a mai reapărutdecât în anul 138 e.n., când nepotul lui Piso, Antoninus, a devenit împărat.Începând din acest moment, familia a rămas cunoscută sub numele deAntonini, nu de Piso. În cei 73 de ani care s-au scurs între moarteaprimului Piso şi venirea la putere a lui Antoninus s-au pus bazelecreştinismului prin scrierea celor patru Evanghelii şi semnarea lor subnişte pseudonime. După moartea tatălui său asasinat de Nero, fiul lui Piso,Anus, care a folosit mai multe nume, inclusiv cel de Cestius Gallus, a fostfăcut guvernator al Siriei. El a preluat astfel comanda armatei din Iudeea.A fost implicat în revolta iudeilor din anul 66, pe care a fost trimis să ocurme Vespasian. Împăratul Nero a fost asasinat în anul 68 de un agent allui Piso (potrivit lui Reuchlin; această ipoteză pare verosimilă, dacă ţinemcont de faptul că Nero i-a ucis tatăl). În continuare, clanul Piso şi-afocalizat puterea şi influenţa asupra lui Vespasian, care a devenit împăratal Romei în anul 69. Un an mai târziu, romanii au distrus Ierusalimul, aufurat comorile din templu, inclusiv pretinsa Arcă a Conventului, şi le-audus la Roma, unde au intrat în custodia societăţii secrete. Ască societatesecretă nu era alta decât Frăţia Babiloniană.Reuchlin afirmă că Anus Calpurnius Piso a scris în continuarecelelalte trei Evanghelii, în următoarea ordine: Evanghelia după Matei(70-75 e.n.), o actualizare a Evangheliei după Marcu (75-80), şi, cuajutorul scriitorului şi omului de stat roman Pliniu cel Tânăr, o actualizarea Evangheliei după Luca (85-90). A urmat mai târziu Evanghelia dupăIoan, opera fiului lui Anus, Justus, scrisă în anul 105. După cum spuneReuchlin, „Iisus” a fost o construcţie complexă, iar poveştile despre viaţalui au inclus elemente din legendele despre Iosif din Egipt şi despre altepersonaje din Vechiul Testament, la care s-au adăugat elemente preluatedin scrierile eseniene şi caracteristici ale diferiţilor zei păgâni. Concluzia116