Cel mai mare secret (Secretul suprem) - Proiect SEMPER FIDELIS

pământul Insulelor Britanice, iar templierii au părăsit Anglia şi Irlanda,sau şi-au acceptat soarta. Cu Scoţia lucrurile s-au petrecut altfel. Înmomentul masacrului, templierii au fugit cu vasele lor din Franţa,îndeosebi din portul lor favorit, La Rochelle, luându-şi şi averea cu ei.Există totuşi şi posibilitatea ca Filip cel Frumos să fi fost înşelat de PrioriaSionului, care a aranjat ca flota engleză să îi intercepteze pe templieri şi săle ia averea. Templierii s-au îndreptat către Scoţia, Portugalia şi probabilcele două Americi, de a căror existenţă ştiau, căci aveau acces lacunoaşterea ascunsă a Elitei Ariene şi ştiau că fenicienii ajunseseră pecoasta Americilor cu mii de ani înainte.Alegerea Scoţiei era evidentă din mai multe motive. Acolo se aflauclanul St Clair/Sinclair şi numeroase alte linii genealogice ale Frăţieisosite cu primii fenicieni, sau mult mai târziu, în urma migraţiei din Belgiaşi nordul Franţei. Şeful uneia din aceste familii, Robert de Bruce, se afla înrăzboi cu o altă ramură a arienilor, englezii, pentru controlul Scoţiei, şifusese excomunicat de papă. De aceea, ordinul papal de a-i distruge petemplieri nu era valabil în regiunile controlate de Bruce. Aşa se explică dece atâţia templieri au venit în această regiune după masacrul din Franţa. Eiau navigat de-a lungul coastei vestice a Irlandei şi au debarcat în nordvestulScoţiei, între Islay, Jura şi Mull of Kintyre. De-a lungul acesteicoaste se mai văd şi astăzi numeroase morminte şi relicve ale unortemplieri, în locuri precum Kilmory şi Kilmartin. O altă regiune în care s-au stabilit templierii a fost Dalnada, la ora actuală Argyll, de unde aveausă joace în scurt timp un rol crucial în cea mai faimoasă bătălie din istoriaScoţiei.Capitolul 8Aceeaşi faţă sub o mască diferităÎn anii de dinainte de sosirea în forţă a templierilor din Franţa,campania împotriva englezilor a lui Robert de Bruce fusese dezastruoasă.El a fost forţat să se refugieze în munţii Perthshire, iar apoi în Argyll. Deaici, s-a îndreptat către Kintyre şi către nordul Irlandei.Bruce avea legături foarte strânse cu Ulster-ul şi deţinea pământ înaceastă regiune. Titlul său, de conte de Carrick, poate fi văzut şi astăzi înnumele din această parte a Irlandei, de pildă în Carrickfergus. Populaţiadin Ulster are legături politice şi de sânge vechi cu scoţienii, îndeosebi cucei din vestul Scoţiei, deşi manipulările i-au făcut să se lupte de multe oricu aceştia. Până în zilele noastre, principala temă de conflict suntneînţelegerile dintre irlandezi (catolici) şi irlandezo-scoţienii (protestanţi)care s-au mutat în Ulster din Scoţia. Aceste conflicte sunt încurajate şimanipulate de Frăţie prin oamenii infiltraţi de aceasta în cele două tabere.Cu ajutorul familiilor nobile irlandeze, Bruce s-a întors în Scoţia în 1307,anul masacrului templierilor din Franţa, şi s-a trezit luptându-se împotrivaunui nou rege englez, Edward II, care l-a înlocuit la tron pe Edward I.171