Cel mai mare secret (Secretul suprem) - Proiect SEMPER FIDELIS

Ori de câte ori Frăţia foloseşte un nume pentru o organizaţie a sa,cu siguranţă aceasta se ocupă exact cu activitatea opusă. FundaţiaCarnegie pentru Pacea Internaţională pune la cale războaie, iar „FronturileDemocratice” din întreaga lume pregătesc terenul pentru instaurareadictaturii. La fel stau lucrurile şi cu „negociatorii de pace”. HenryKissinger se plimbă prin toată lumea vorbind despre „pace”, dar ori decâte ori părăseşte o ţară, aceasta devine iadul pe pământ. Nu se puneproblema că ar fi un negociator slab; dimpotrivă, îşi face perfect datoria caemisar al Frăţiei. Compania sa, Kissinger Associates (al cărei directorfondator este Lord Carrington – RIIA, Bil, TC), a fost profund implicată îndeclanşarea războiului din Bosnia, care a permis avansarea AgendeiFrăţiei în privinţa creării armatei unice sub conducerea NATO. Aceastătemă este de-a dreptul recurentă. Tot ce au de făcut membrii Frăţiei este săpornească un război, iar apoi să negocieze „pacea” în termenii doriţi de ei.Până la începerea conflictului din Bosnia, status quo-ul era Forţa de Pace aNaţiunilor Unite. Aceasta s-a dovedit a fi însă (în mod intenţionat)ineficientă, şi după toate acele imagini de coşmar care se lăfăiau peecranele televizoarelor în fiecare seară, opinia publică internaţională astrigat la unison: „Trebuie făcut ceva. Aşa nu se mai poate. Ce aveţi degând să faceţi pentru a curma această situaţie?” Şi cei care au pus la calerăzboiul prin ingineriile lor au oferit soluţia aşteptată: o armată NATOputernică, de 60.000 de soldaţi, cea mai mare forţă multinaţională adunatădupă cel de-al Doilea Război Mondial. În astfel de situaţii, reţeaua MeseiRotunde se dovedeşte ideală pentru a numi oamenii în poziţiile cheie.Primul negociator de pace numit de Uniunea Europeană în Bosnia a fost,desigur… Lord Carrington, preşedintele Grupului Bilderberg, alInstitutului Regal pentru Afaceri Internaţionale, membru în ComisiaTrilaterală şi în Comitetul celor 300. Mai târziu, el a fost înlocuit de LordDavid Owen (Bil, TC) şi de Carl Bildt (Bil), fostul prim ministru suedez.Negociatorii numiţi de Naţiunile Unite au fost Cyrus Vance (Bil, CFR,TC) şi norvegianul Thorvald Stoltenberg (Bil, TC). Negocierile acestoranu au ajuns la nici un rezultat, aşa că a apărut un nou negociator, de dataaceasta unul „independent”: Jimmy Carter, primul Preşedinte al StatelorUnite după crearea Comisiei Trilaterale. Ororile din Bosnia au continuat,iar strigătul de revoltă: „Faceţi ceva, pentru numele lui Dumnezeu!” audevenit şi mai puternice, aşa că pe scenă a apărut un nou negociator:Richard Holbrooke (CFR, TC, Bil), solul de pace trimis de Bill Clinton,care a negociat Acordul de la Dayton, în urma căruia armata mondialăNATO a rămas staţionată în Bosnia. Holbrooke a raportat rezultatulnegocierilor sale secretarului de stat Warren Christopher (CFR, TC) şisecretarului apărării William Perry (Bil), care i-au raportat mai departePreşedintelui Bill Clinton (CFR, TC, Bil), care a urmat ordinele lui DavidRockefeller şi ale lui Henry Kissinger, farurile călăuzitoare ale CFR, TC,Bil şi RIIA. Primul comandant al armatei mondiale NATO din Bosnia afost amiralul Leighton Smith (CFR), iar finalul civil al operaţiei a fostcontrolat de Carl Bildt (Bil). A, şi să nu-l uit pe ambasadorul american în285