Cel mai mare secret (Secretul suprem) - Proiect SEMPER FIDELIS

Încă de la prima apariţie a acestui ordin, templierii s-au înconjuratde cele mai sfidătoare minciuni. Ei au pretins că s-au format pentru a-iproteja pe pelerinii care călătoreau în Ţara Sfântă, deşi în primii nouă aninu au existat decât nouă asemenea cavaleri. Mare protecţie, ce să zic! Nutrebuie să fii un geniu ca să-ţi dai seama că acest pretext a fost doar operdea de fum menită să ascundă o altă realitate. Se pare că ei s-au formatde fapt ca aripă militară şi de protecţie a unei alte societăţi secrete numităOrdinul Sionului, devenită mai târziu Prioria Sionului. Cuvântul „Sion”vine de la Siona, numele sanscrit (arian) al… soarelui. Şi iarăşi ajungemde unde am plecat. Cartea Sângele sfânt, Graalul sfânt afirmă că printremarii maeştri ai Prioriei Sionului s-a numărat la un moment dat Leonardoda Vinci, care a fost sponsorizat de familia de bancheri Medici, aparţinândNobilimii Negre veneţiene. Tot ei l-au sponsorizat mai târziu şi peCristofor Columb. Printre cei mai importanţi sponsori şi susţinători aiprimilor templieri s-au numărat St Bernard, fondatorul OrdinuluiCistercian, şi familia franceză St Clair, care s-a stabilit ulterior în Scoţia,sub numele de Sinclair, odată cu invazia normandă asupra Marii Britaniicondusă de William Cuceritorul, din 1066. Clanul St Clair/Sinclair este deorigine reptiliană, iar marele secret pe care îl ascundeau de fapt templieriiera chiar Agenda reptiliană. Primul Mare Maestru al Cavalerilor Templieria fost Hughes de Payens, care a fost ales în anul 1124. Acesta era un nobilfrancez (al cărui nume înseamnă chiar: arian) aliat cu contele deChampagne şi însurat cu o femeie scoţiană de sorginte normandă pe numeCatherine St Clair. Primul centru sau „preceptoriu” templier în afara ŢăriiSfinte a fost construit pe domeniul St Clair din Scoţia. Un alt nume care s-a numărat printre primii templieri a fost cel al lui Fulk, conte de Anjou,care a fost tatăl lui Geoffrey Plantagenet şi bunicul regelui Angliei HenryII. Henry a fost cel care a sponsorizat clădirea faimoasei AbaţiiBenedictine din Glastonbury, în vestul Angliei, într-un loc consideratsacru din cele mai vechi timpuri. La vârf, templierii erau înrudiţi cuCavalerii de Malta, legături care se păstrează până astăzi. Existănumeroase legende care povestesc cât de mult se urau între ele aceste douăordine, şi cu siguranţă au existat perioade de conflict şi zâzanie. La vârf,ele nu reprezentau însă decât ramuri diferite ale aceleiaşi organizaţii, alcărei scop suprem era implementarea Agendei reptiliene. În iunie 1099,cruciaţii creştini au dat o nouă „lovitură” glorioasă în numele Domnului,invadând Ierusalimul şi măcelărindu-i pe turcii sarazini şi pe iudeii caretrăiau acolo. Această lovitură de maestru a redeschis porţile „OraşuluiSfânt” în faţa pelerinilor creştini, care au început să sosească în număr dince în ce mai mare prin porturile Jaffa, Tyre şi Acre. Tyre a fost unul dinmarile centre feniciene. Cavalerii Vindecători au creat în Ierusalim lanţulde hanuri Amalfi, pentru a asigura adăpost şi mâncare vizitatorilor. În timpce prestigiul şi averea lor creşteau, ei au alcătuit o ramură militară, care aprimit binecuvântarea papală în anul 1118, adică exact în anul în care ceinouă cavaleri au pus bazele Ordinului Templier, sosind în Ierusalim pentrua-i „proteja” pe pelerini.148