Cel mai mare secret (Secretul suprem) - Proiect SEMPER FIDELIS

Aceste informaţii contrafăcute le sunt predate copiilor şi tinerilor din şcolişi universităţi sub numele de „educaţie”. Aceleaşi transformări le-ausuferit şi celelalte materii. Aceasta este „educaţia” pe care o primesc tineriiamericani, ai căror părinţi muncesc o viaţă întreagă pentru a le-o puteaoferi. Ei strâng cureaua şi fac economii pentru ca progeniturile lor să fieîndoctrinate, nu educate. Scopul Primului Război Mondial a fost de aremodela lumea după imaginea dorită de reptilieni. Cei care s-au adunat înanul 1919 la Versailles (din nou lângă Paris!) pentru a decide ce se vaîntâmpla după război au fost chiar cei care l-au provocat. Locul ales nu afost întâmplător. Palatul Versailles este cunoscut sub numele de PalatulRegelui Soare. Liderii „victorioşi” care s-au prezentat la Versailles au fostWoodrow Wilson, Preşedintele Statelor Unite, Lloyd George (Com 300),primul ministru al Marii Britanii, şi Georges Clemenceau, primul ministrual Franţei. Ce se întâmpla însă în spatele scenei? Wilson era „sfătuit” decolonelul Mandel House (Com 300) şi de Bernard Baruch (Com 300), ceidoi reprezentanţi de frunte ai lui Rothschild şi ai Societăţii Mesei Rotunde,Lloyd George era sfătuit de Alfred Milner (Com 300), liderul oficial alMesei Rotunde, şi de Sir Phillip Sassoon, un descendent direct al luiMayer Amschel Rothschild; iar Clemenceau îl avea drept consultant peGeorges Mandel, ministrul său de interne, al cărui nume real era JeroboamRothschild. Din Comisia Americană pentru Negocierile de Pace maifăceau parte: fraţii Dulles (a căror reputaţie sinistră este bine cunoscută);Paul Warburg; Thomas Lamont, din partea lui J.P. Morgan (Payseur);Robert Lansing, secretarul de stat şi unchiul celor doi fraţi Dulles; şiWalter Lippman (Com 300), fondatorul filialei americane a SocietăţiiFabian. Toţi erau membri ai unor linii genealogice reptiliene. Dindelegaţia germană făcea parte Max Warburg, fratele lui Paul Warburg,aflat în tabăra americană! Gazda conferinţei era baronul Edmund deRothschild, care milita pentru crearea unui stat evreiesc în Palestina.Conferinţa de Pace de la Versailles i-a confirmat de altfel acceptareacererii sale. Acestea sunt informaţii precise, dar nu le veţi găsi în nici unadin cărţile oficiale de istorie. Conferinţa a decis, între altele, înfiinţareaTribunalului Penal Internaţional de la Haga, în Olanda, şi a LigiiNaţiunilor, prima încercare a Frăţiei de a crea o organizaţie globală care săse transforme treptat într-un guvern mondial. Prima versiune a actului deînfiinţare a Ligii Naţiunilor a fost redactată de colonelul House, acelaşi omcare i-a redactat lui Woodrow Wilson faimoasele sale „paisprezecepuncte” pe care le-a atins la Conferinţa de la Versailles. Cu nişte ani înurmă, House a scris un roman intitulat Philip Dru: Administrator. Maitârziu, a recunoscut că ceea ce a prezentat în roman ca ficţiune s-a petrecutde fapt în realitate. În carte, care a fost publicată sub anonimat cu doi aniînainte de declanşarea Primului Război Mondial, el a propus înfiinţareaunei organizaţii numite… Liga Naţiunilor. Războiul nu a fost altceva decâtun complot menit să ducă mai departe Agenda Frăţiei, deşi a costat vieţilea milioane de oameni. Liga Naţiunilor nu a avut succes, dar ambiţia Frăţiei237