Cel mai mare secret (Secretul suprem) - Proiect SEMPER FIDELIS

Grimond (Balliol) şi Thorpe (Trinity College) ne oferă un exempluminunat legat de ceea ce ţi se poate întâmpla dacă eşti educat la Oxford.Desigur, faptul că Oxford-ul (la fel ca şi Cambridge-ul) a fostdintotdeauna un centru major al Frăţiei, folosit de aceasta ca centru derecrutare a viitoarelor generaţii de manipulatori, nu reprezintă decât ocoincidenţă!Heath, un reptilian care îşi schimbă forma, a manipulat MareaBritanie determinând-o să devină membră a Comunităţii Europene prinanii 60 şi a fost de acord cu această uniune politică încă din aprilie 1962,pe vremea când era Lord al Sigiliului Privat. Chiar înainte de a integraMarea Britanie în Europa, el a participat la o întrunire de la Paris, înoctombrie 1972, pentru a negocia condiţiile cu preşedintele francezGeorges Pompidou (Bil), un fost angajat al lui Guy Rothschild. Secretarulde stat însărcinat cu afacerile externe care a semnat din partea MariiBritanii Tratatul fascist de la Maastricht în februarie 1992, care atransformat Comunitatea Europeană în superstatul numit UniuneaEuropeană, a fost Douglas Hurd. Acesta a fost secretarul particular al luiTed Heath între anii 1968-70 şi secretarul său politic între 1970-74, cândHeath a fost prim ministru şi a semnat intrarea Marii Britanii înComunitatea Europeană. Hurd a fost de asemenea ministru de stat alLordului Carrington în perioada în care acesta a declanşat Războiul dininsulele Falksland, şi tot el a recomandat acordarea unui titlu „onorific” decavaler lui Henry Kissinger. De atunci şi până în prezent, cele maiinfluente personaje politice din Marea Britanie (aparent aflate în partide deopoziţie), precum conservatorii Ted Heath (Bil, TC), Kenneth Clarke(Bil), Geoffrey (Lord) Howe (Bil, Com 300), laburiştii Tony Blair (Bil),Gordon Brown (Bil, TC) şi liderii liberal-democraţi David Steel (Bil, TC)şi Paddy Ashdown (Bil), nu au cerut altceva decât reducerea din ce în cemai accentuată a suveranităţii Marii Britanii şi renunţarea la libertatea ţăriiîn favoarea unei Uniuni Europene birocratice şi centralizate. Întreagaechipă ministerială a lui Blair care negociază cu Uniunea Europeană estealcătuită numai din oameni care îşi doresc aderarea Marii Britanii la obancă centrală şi la moneda unică. Printre ei s-a numărat şi prietenulnostru Peter Mandelson (înainte de a demisiona în urma unui scandalfinanciar), omul pe care Parlamentul britanic l-a poreclit „PrinţulÎntunericului”. La ora la care scriu acest capitol, principalele trei partidepolitice din Marea Britanie sunt conduse de Tony Blair (Bil), WilliamHaig (Bil) şi Paddy Ashdown (Bil).Iniţiaţii Frăţiei aflaţi la conducerea băncilor şi corporaţiilor îisperie şi îi amăgesc pe oameni, făcându-i să creadă că dacă ţara nu vaadera la banca centrală şi la moneda unică se va produce un colapseconomic. Asta este o prostie! Norvegia a refuzat să adere la UniuneaEuropeană şi trăieşte o perioadă de mare prosperitate economică, întrealtele prin exporturile pe care le face în ţările din UE! Procesul pe care l-am descris mai sus în legătură cu Europa este planificat să se întâmpleinclusiv în cele două Americi, în regiunea Pacificului şi în Africa. Uniunea297