Cel mai mare secret (Secretul suprem) - Proiect SEMPER FIDELIS

alb ca al unui bătrân, „la fel ca zăpada”, şi cu o faţă strălucitoare casoarele. Sam îşi numeşte fiul: un copil demoniac, adică un copil al daevaşilor(Privitorilor). La fel ca şi Patriarhii din Vechiul Testament, iranieniiaveau o aversiune faţă de copiii extrem de albi. Şi cine sunt fiinţele celemai albe între toate, chiar albinoase? Rasa regală a draconienilor. Iată cumîl descrie pe Zal textul Shahnemeh:„Nici o fiinţă umană de pe acest pământNu ar fi putut da naştere unui asemenea monstru.Trebuie să fie din rasa demonilor,Deşi are formă şi faţă de om.Chiar dacă nu este un demon, pare totuşiUn animal prezentat la circ”.Figura 5:Imaginea străveche a caduceului, adoptat ca simbol de medicinamodernă, dar care simbolizează multe alte lucruri. Nu este exclus săsimbolizeze inclusiv dubla spirală a ADN-ului, sau poate o lungime deundă ori o frecvenţă particulară.Mai târziu, Zal s-a însurat cu o prinţesă străină pe nume Rudabeh,fiica lui Mehrab, regele din Karbul şi descendent al regelui-şarpe Zahhak,despre care se spune că a domnit în Iran o mie de ani. Rudabeh aparţineaîn mod evident unei rase reptiliene şi este descrisă ea însăşi ca fiind înaltăca un copac, cu pielea ca fildeşul, etc. Altfel spus, avea trăsăturilefamiliare ale urmaşilor umani ai Privitorilor. Asemenea descrieri aleregilor Iranului şi ale altor monarhi din Orientul Apropiat sunt foartenumeroase, la fel ca şi compararea lor cu copacii, din cauza înălţimii lorextreme. S-ar părea că nu te puteai califica pentru a fi rege decât dacăaveai caracteristicile fizice ale nefilimilor sau ale Privitorilor. Fără nici oîndoială, de aici se trage „dreptul divin al regilor de a guverna” în virtuteasângelui lor regal, sistem care a continuat mai târziu şi în Europa. Chiar şititlul britanic de nobleţe, „Sir”, conferit de regii Angliei unor supuşi aleşide ei, provine de la o zeiţă-şarpe din vechime numită chiar Sir, care seînrudea cu zeiţa Anunnaki Ninlil sau Ninkharsag, descrisă în TăbliţeleSumeriene. Soţul acesteia, Enlil, era supranumit Şarpele Splendid cu OchiStrălucitori. Fratele său, Enki, ea cunoscut şi el ca om-şarpe şi avea dreptemblemă doi şerpi înlănţuiţi, simbolul „centrului său spiritual” de la Eridu,dar şi al profesiei medicale moderne, cunoscut sub numele de caduceu(vezi Figura 5). Această informaţie provine din traducerea făcută deZecharia Sitchin Tăbliţelor Sumeriene şi publicată în cărţile sale. Cu atâtmai uimitoare mi se pare afirmaţia ulterioară a lui Sitchin că nu există nicio dovadă care să ateste existenţa unei rase a şerpilor, pe care mi-atransmis-o personal, sfătuindu-mă totodată să renunţ la cercetările mele înacest domeniu. Ideea că dovezile ar lipsi este de-a dreptul aiuritoare. Ce l-o fi determinat oare pe Sitchin să îmi spună aşa ceva? Se pare că se temea53