Cel mai mare secret (Secretul suprem) - Proiect SEMPER FIDELIS

se revoltă împotriva unui sistem de a cărui existenţă nu ştie nimic. Un omcare crede că este liber nu se va plânge de sclavie. Ceea ce s-a întâmplat înultimul secol în Africa, America de Sud, Asia, Statele Unite şi Canada, nuînseamnă altceva decât o înlocuire a metodelor de control deschis cualtele, mai subtile, de control sub acoperire. În timp ce aceste imperii lavedere păreau să se contracte, în special cel britanic, în urma lor a rămas înaceste ţări o întreagă reţea de societăţi secrete, linii genealogice şi structuricare deţin mai mult ca oricând în mâinile lor frâiele puterii, dar fără teamaunei revolte din partea populaţiei, care nu ştie cine o controlează de fapt.Structura puterii globale este cât se poate de simplă. Există o Agendăglobală coordonată din City-ul londonez, care include centrul financiarcunoscut sub numele de „Mila Pătrată” 12 şi acel perimetru de pe malulTamisei care ajunge până la Casa Parlamentului, sediul guvernului şi cel alserviciilor secrete, inclusiv Buckingham Palace, sediul liniei genealogicereptiliene cunoscută sub numele de Windsor-i. Guvernul britanic nureprezintă decât o acoperire a Agendei reale operată din acest perimetru cuvaloare imobiliară maximă din City of London şi City of Westminster.Alte două centre cheie ale Frăţiei Babiloniene sunt Parisul şi Vaticanul.Priviţi structurile guvernamentale numite în bătaie de joc „democratice”,structura sistemului juridic, a celui economic, a mas-mediei şi a celorlalteinstituţii care există în marea majoritate a ţărilor occidentale moderne. Deunde a apărut modelul original al acestor structuri? Desigur, din Londra.Spre exemplu, încă mai există o vorbă care spune că Londra este „MamaParlamentelor”. Aceste structuri au fost concepute pentru a da aparenţalibertăţii, permiţând în schimb un control aproape nelimitat din spatelescenei. Acestea sunt structurile pe care le-a lăsat în urma sa ImperiulBritanic atunci când s-a retras din ţările ocupate, permiţându-le să seguverneze singure. Totul este o farsă sinistră. Ocupaţia fizică a fostînlocuită de cea financiară, iar metodele deschise de control cu cele subacoperire.Din Londra, Elita reptilo-ariană îşi dictează politica „managerilorde ramură”, adică liniilor genealogice din celelalte ţări, care au grijă caAgenda coordonată de instituţia-mamă să fie introdusă la nivel global. Aşase explică de ce toate ţările aplică practic aceeaşi politică. În Statele Unite,principalii directori de ramură sunt Rockefeller-ii, care controlează unîntreg cartel de familii precum Morgan, Harriman, Carnegie, Mellon, etc.,supervizat de Londra. În Africa de Sud directorii de ramură sunt membriifamiliei Oppenheimer. În anul 1998, am petrecut trei săptămâni călătorind,discutând şi ascultând tot felul de oameni din Africa de Sud, şi am ajuns laconcluzia că această ţară reprezintă un exemplu perfect pentru teza pe careo susţin aici. Să analizăm mai întâi istoria acestei ţări. Primii care s-auinstalat la Cape Town au fost olandezii, odată cu venirea la putere aNobilimii Negre în Amsterdam. După ce aceasta şi-a mutat sediul laLondra, englezii au devenit principalii pioni ai ocupaţiei. Compania12 Aluzie la suprafaţa restrânsă a acestei regiuni din Londra.144