Cel mai mare secret (Secretul suprem) - Proiect SEMPER FIDELIS

Simbolul antic al ciclului anual al soarelui, din care au derivatatâtea alte simboluri şi legende. Acest simbol apare în ilustraţiile dinfigura 12, care o prezintă pe Barati şi stema Britaniei.Înţelegerea marilor religii nu este posibilă fără înţelegereasimbolismului străvechi al soarelui. Anticii foloseau în special un anumitsimbol (vezi figura 13) pentru călătoria anuală a soarelui. Aşa cum vomvedea în capitolul următor, acesta rămâne şi la ora actuală simbolulfundamental al Frăţiei Babiloniene. El apare atât în ilustraţiile fenicieneale zeiţei Barati cât şi pe stema expresiei britanice a acesteia: Britania.Simbolul constă în împărţirea zodiacului (cuvânt grecesc care înseamnăcercul animalelor) printr-o cruce care marchează cele patru anotimpuri. Încentrul crucii se află soarele. Din cauza acestui simbolism, foarte multedivinităţi ale anticilor erau născute pe data de 25 decembrie. În emisferanordică, data de 21-22 decembrie corespunde solstiţiului de iarnă, cândsoarele se află în punctul cel mai de jos al puterii sale în ciclul anual. Înviziunea strămoşilor noştri, acesta era momentul în care soarele „moare”din punct de vedere simbolic. La data de 25 decembrie (trei zile maitârziu), soarele şi-a început deja călătoria simbolică înapoi către apogeulputerii sale din mijlocul verii. De aceea, anticii obişnuiau să spună căsoarele „se naşte” pe data de 25 decembrie. După cum vedeţi, Crăciunulcreştin nu este decât un festival păgân redenumit, aşa cum sunt de altfeltoate sărbătorile creştine. Să luăm de pildă Paştele. În jurul datei de 25martie (data fixă la care se sărbătorea mai demult Paştele), soarele intră însemnul astrologic al Berbecului sau al mielului. La această dată, anticiiobişnuiau să sacrifice miei, convinşi că vor obţine astfel favorurile zeilor,dar mai ales ale zeului-soare, asigurându-şi astfel recolte bogate. Altfelspus, ei credeau că vărsarea sângelui mielului echivalează cu ştergereapăcatelor lor.Babilonienii antici credeau că Tammuz, fiul reginei Semiramida, afost crucificat cu un miel la picioare, trupul său fiind înmormântat într-opeşteră. Când piatra de la intrarea în peşteră a fost dată deoparte trei zilemai târziu, trupul dispăruse. Cu siguranţă, aţi mai auzit această poveste! Oaltă manieră în care anticii îşi imaginau simbolic soarele era următoarea:un copil iarna, un tânăr de Paşti, un bărbat extrem de puternic vara, un omtrecut de prima tinereţe, care îşi pierde puterile, toamna, şi un bătrânneputincios iarna (până la solstiţiu). Ilustraţia modernă care prezintă fazeleevoluţiei omului de la copil la bătrân este o imitaţie a acestui simbol. Întroaltă variantă, soarele se năştea cu plete aurii lungi (razele) care deveneaudin ce în ce mai scurte pe măsură ce îşi pierdea puterea, în lunile detoamnă. Să ne reamintim de povestea lui Samson (sau Sam-sun 8 ) dinVechiul Testament. Acesta era incredibil de puternic şi avea părul lung,dar şi-a pierdut puterea când părul i-a fost tăiat. Problemele sale au începutcând a intrat în „Casa Dalilei” – semnul astrologic al Fecioarei, prin caretrece soarele în timp ce se apropie toamna. Cu o ultimă svâcnire a puterii8 Sun – soare, în limba engleză.90