Cel mai mare secret (Secretul suprem) - Proiect SEMPER FIDELIS

mulţi copii cu Maria Magdalena şi ar fi fugit împreună cu familia sa însudul Franţei, imediat după crucificare. În realitate, nu a existat nici unIisus şi nici o Marie, acestea nefiind decât personaje simbolice într-opoveste care s-a spus de nenumărate ori în lumea pre-creştină, folosindnume diferite pentru aceiaşi eroi. Nu văd cum ar putea două personajesimbolice să conceapă o linie genealogică, fie ea şi a merovingienilor.Totul este o poveste trasă de păr, inventată cu scopul de a-i îndepărta pecercetătorii serioşi de adevăr. Acest adevăr este – ce-i drept – legat tot deliniile genealogice, iar cea a merovingienilor este una dintre ele, dar nu arenimic de-a face cu Iisus.Linia de care vorbim a devenit cunoscută în Franţa sub numele dedinastia merovingienilor prin secolele V-VI. Istoria acestor oameni esterelatată în Cronica lui Fredegar, din care există un exemplar la BibliotecaNaţională din Paris. Fredegar a fost un scrib burgund din secolul VII carea lucrat timp de 35 de ani pentru a-şi încheia istoria primilor franci şi amerovingienilor. Tribul numit francii sicambrieni (de la care a rămasnumele de Franţa) a fost o altă sursă de „vin” reptilo-arian. Francii purtaunumele liderului lor, Francio, care a murit în anul 11 î.Ch. Poporul luiFrancio a emigrat din Troia, de pe teritoriul Turciei de astăzi, şi a devenitcunoscut sub numele de sciţi, iar apoi (la sfârşitul secolului al IV-lea), desciţi sicambrieni, după numele reginei lor, Cambra. Se trăgeau din Sciţia,o regiune situată la nord de Marea Neagră, în Munţii Caucaz, de unde acoborât în Europa rasa ariană şi reptilo-ariană. Francii sicambrieni îşispuneau Poporul Conventului (cu referire evidentă la Contractul cuAnunnaki). Mai târziu, acest popor s-a stabilit într-o zonă la vest deDunăre, în Germania actuală (nume rămas de la romani, care i-au numit pesciţi „cei autentici”). Capitala sciţilor era la Cologne.Linia genealogică de care vorbim a devenit cunoscută sub numelede merovingieni din perioada regelui Meroveus, numit şi „Păzitorulfrancilor” în anul 448. Merovingienii erau regi vrăjitori recunoscuţi pentrucunoştinţele lor ezoterice şi pentru puterile magice pe care le-au dobânditca urmare a iniţierilor secrete. Francio, fondatorul francilor, pretindea căeste un descendent al lui Noe şi că strămoşii săi au locuit cândva în Troiaantică. După părerea mea, povestea cu Noe simbolizează liniilegenealogice hibride care au supravieţuit Potopului, după care au readusporumbelul şi ramura de măslin (Semiramida-Nimrod) la putere. În acestcontext, descendenţii lui Noe ar însemna linii genealogice reptilo-umane,sau cel puţin care s-au încrucişat suficient de mult pentru a-şi păstrastructura genetică. Oraşul francez Troyes, în care au apărut în mod formaltemplierii, a primit acest nume de la francii sicambrieni, pornind de lafosta lor capitală. Bazele oraşului Paris au fost puse în secolul VI, după celiderii francilor au devenit cunoscuţi sub numele de merovingieni, iarnumele său are legătură tot cu Troia, respectiv cu prinţul Paris, fiul regeluiPriam al Troiei. Motivul declanşării războiului troian a fost relaţia deiubire dintre Paris şi Elena (soţia regelui Spartei). În cele din urmă,spartanii au câştigat războiul prin infiltrarea calului troian în interiorul157