Cel mai mare secret (Secretul suprem) - Proiect SEMPER FIDELIS

Carierele multor politicieni au explodat literalmente după ce auînceput să participe la şedinţele Grupului Bilderberg. Prin anii 70, carierapreşedintei Partidului Conservator Britanic Margaret Thatcher intrase îndeclin, până când a început să participe la şedinţele Grupului Bilderberg.În anul 1979, ea a fost aleasă ca prim ministru, după seria de atacuri şiscandaluri la adresa laburiştilor care au condus ţara până atunci. Un an maitârziu, la Casa Albă au fost aleşi Ronald Reagan şi George Bush, care auintrodus exact aceleaşi politici economice extreme pe care le-a aplicatMargaret Thatcher (care au şi rămas în istorie sub numele de thatcherism).De fapt, nu era nici un fel de thatcherism; era pur şi simplu AgendaFrăţiei, care cerea ca ratele dobânzilor să scadă la nişte niveluri care audistrus economiile ţărilor lumii a treia, pregătind astfel terenul pentruprogramul de recolonizare prin control financiar. Mania privatizărilor înneştire care s-au produs sub guvernările lui Thatcher, Reagan şi Bush apermis trecerea unor active fabuloase ale statului în mâinile corporaţiilorconduse de Frăţie, la preţuri de nimic. Când Thatcher şi-a încheiatmisiunea, protecţia care i se acorda i-a fost retrasă, căci nici o persoană nueste mai importantă decât cauza comună. În anul 1991, guvernatorulrelativ necunoscut al statului Arkansas a fost invitat de David Rockefellerla o întrunire a Grupului Bilderberg de la Baden-Baden, în Germania.Numele său era Bill Clinton. Un an mai târziu, acest om aparţinând uneilinii genealogice regale (Nobilimea Neagră) a fost ales Preşedinte alStatelor Unite. În anul 1993, un purtător de cuvânt al Partidului Laburistdin Marea Britanie a fost invitat la întrunirea Grupului Bilderberg de laVouliagment, în Grecia. Numele său era Tony Blair. Un an mai târziu,după moartea bruscă şi neaşteptată a liderului Partidului Laburist, JohnSmith, locul său la conducerea partidului a fost luat de Blair. Începând dinacel moment, o serie întreagă de scandaluri şi conflicte au distruscredibilitatea guvernului conservator al lui John Major, asigurându-i astfellui Blair o victorie uşoară la alegerile din 1997. La începutul anului 1997mă aflam într-un turneu în Australia. Am prezis atunci nu doar că Blair vafi ales ca prim ministru, dar şi că alegerile se vor desfăşura pe data de 1mai, una dintre cele mai importante zile pentru Frăţia Babiloniană. Acestlucru este atestat de ritualurile fertilităţii numite May Day, dar şi de ZiuaInternaţională a Muncii, celebrată de Uniunea Sovietică, această creaţie aFrăţiei. Organizaţia Iluminaţilor bavarezi a fost creată la data de 1 mai1776. Tony Blair era un pion atât de important în mâinile Frăţiei încât nuam avut nici o îndoială că va fi adus la putere în data de 1 mai. În Anglianu există alegeri la termen. Primul ministru poate provoca alegeri oricânddoreşte în timpul celor cinci ani de la venirea la putere, aşa că el este celcare anunţă data. Ce credeţi că a făcut John Major? Conforminstrucţiunilor Frăţiei, a convocat alegeri generale la data de 1 mai 1997,iar Tony Blair, unul din marii jucători preferaţi de Frăţie, a fost ales.Începând din momentul în care a venit la putere, Tony Blair împreună cucancelarul său, Gordon Brown, un alt membru al Grupului Bilderberg, aînceput să implementeze Agenda Frăţiei pentru anii Mileniului ce urma să283