Cel mai mare secret (Secretul suprem) - Proiect SEMPER FIDELIS

Insulelor Britanice şi a făcut o hartă a acestora, marcată ştiinţific culatitudini. Pytheas era originar din Phocca, un oraş din Asia Mică, al căruinume derivă din Phoenicia, la fel ca şi portul alăturat numit Phoenice. Lavremea respectivă fenicienii aveau deja un comerţ înfloritor cu minereu defier, pe care îl extrăgeau din minele lor din Cornwall, în vestul Angliei, şiîl exportau în Franţa, la Marsilia, de unde era dus mai departe pe mare înîntregul bazin mediteranean şi egeic. Primul port fenician din Cornwall afost Ictis sau St Michael’s Mount, în Golful Penzance. În realitate, SfântulMihai, unul din marii eroi ai creştinătăţii, a fost o divinitate feniciană.Există nenumărate dovezi care atestă conexiunea dintre InsuleleBritanice şi Irlanda, pe de o parte, şi cultura din nordul Africii şi dinOrientul Apropiat, pe de altă parte. Există o vorbă care spune că dacă vreisă descoperi corupţia, urmează calea banilor. În mod similar, dacă vrei sădescoperi felul cum au evoluat popoarele şi culturile, urmează calealimbii. Limba vorbită astăzi în Irlanda este engleza, care a înlocuit limbagalică, ce a evoluat ea însăşi dintr-o limbă mai veche, pierdută astăzi.Misionarii de limbă galică din Evul Mediu trebuiau să folosească interpreţipentru a vorbi cu picţii, strămoşii scoţienilor de astăzi. Cormac, un regeirlandez vorbitor de limbă galică din secolul IX, s-a referit la limbapopulaţiei din Munster, în sud-vestul Irlandei, numind-o „limba de fier”.Chiar şi limba galică se trage însă din Orientul Mijlociu. În Conamara, olocalitate din vestul Irlandei, există o comunitate care mai vorbeşte încălimba galică. Cântecele lor sean-nos (pe stil vechi), care stau de altfel labaza întregii muzici irlandeze, sunt uimitor de asemănătoare cu cântecelenativilor din Orientul Mijlociu. Chiar şi celor cu urechi antrenate le estegreu să facă distincţia între cântăreţii galici şi cei libieni. Un critic muzicalcare scrie în revista Irish Times, notează:„Dacă asculţi ore întregi epopeile cântate de arabii dinBedoum… şi revii apoi în Irlanda, pentru a asculta un cântăreţsean-nos, asemănarea dintre ritmuri şi melodii ţi se pare uimitoare.Aceeaşi impresie ţi-o lasă şi cântecele spaniole canto-jondo”.În antichitate, Irlanda, Spania şi Africa de Nord au fost legateprintr-un trafic comercial intens, de-a lungul căruia s-a produs inclusiv untransfer de cultură, cunoaştere şi linii genealogice. Arca Spaniolă dinGalway, în vestul Irlandei, comemorează aceste legături, la fel ca şi dansulConamara cunoscut sub numele de „dansul berbecilor”, practic identic cudansul flamenco al spaniolilor. Dansul cu bâte pe care îl practică WexfordMummers în Irlanda este de origine nord-africană. Cuvântul „mummer”provine de la „musulman”. Simbolul irlandez, harpa, a venit din Africa deNord, la fel ca şi celălalt simbol clasic al Irlandei, trifoiul (n.n. shamrockîn limba engleză). În Egipt, orice plantă cu trei frunze este numităshamrukh. Rozariile de mătănii, principalul simbol al credincioşilorcatolici, provin din Orientul Mijlociu; ele sunt folosite inclusiv la oraactuală de către egipteni. Cuvântul nun (n.n. călugăriţă) este egiptean, iarhainele călugăreşti provin din Orientul Mijlociu. Potrivit lui Arbois de82