Cel mai mare secret (Secretul suprem) - Proiect SEMPER FIDELIS

colectiv de Frăţia Babiloniană. Faptul că babilonienii făceau parte din rasaariană este confirmat de inscripţiile şi titlurile străvechi. Astfel, titlul deKassi sau Cassi a fost folosit mai întâi de fenicieni, în jurul anului 3000î.Ch., iar apoi adoptat de babilonienii care au domnit asupra imperiuluimesopotamian. Kassi era folosit şi ca nume de persoană de către fenicieniidin Egipt, iar titlul de Cassi a stat la baza numelui regilor care au domnitmai târziu în Britania pre-romană. Unul dintre aceştia a bătut monede pecare scrie „Cas” şi pe care apar simboluri solare, precum calul solar.Această expansiune ariană a început mai devreme de 3000 î.Ch.,prin ramura călătorilor pe mare – fenicienii. Aceştia erau un popor avansatdin punct de vedere tehnologic, dar marginalizat de istoria oficială, carele-a ascuns astfel adevărata identitate. El are o importanţă fundamentalăpentru a înţelege de unde provenim şi unde ne aflăm la ora actuală.Fenicienii au fost cei care şi-au adus liniile genealogice şi cunoaşterea înEuropa, Scandinavia şi cele două Americi, cu mii de ani înainte deChristos. Povestea lor este relatată de L.A. Waddell în cartea sa, Origineafeniciană a bretonilor, scoţienilor şi anglo-saxonilor. Waddell a fostmembru al Institutului Antropologic Regal şi a petrecut o viaţă întreagăcercetând dovezile existente. El arată faptul că fenicienii nu erau o rasăsemită, aşa cum s-a crezut până atunci, ci o rasă ariană albă. Studiulmormintelor feniciene arată că membrii acestui popor erau de rasă ariană,aveau capul alungit şi arătau complet altfel decât semiţii. Fenicienii dinlumea antică obişnuiau să călătorească pe mare, pornind din bazele lor dinAsia Mică, Siria şi Egipt. S-au instalat astfel în insulele din MareaMediterană, precum Creta şi Cipru, dar şi în Grecia şi Italia. Fenicienii aufost cei care au dus mai departe cunoaşterea care a permis apariţiaulterioară a civilizaţiilor din Creta Minoică, din Grecia clasică şi din Italiaromană. Tot ei au fost „creierele” care s-au ascuns în spatele culturiiegiptene din perioada respectivă, înainte ca reptilienii să preia controlulasupra ei. Egiptenii îi numeau pe fenicieni Panag, Panasa sau Fenkha.Grecii le spuneau Phoinik-as, iar romanii Phoenic-es. Există un motiv câtse poate de simplu pentru care egiptenii îşi pictau zeii cu pielea albă şiochii albaştri, la fel ca şi numeroase alte culturi din lumea acelei epoci.Această rasă avansată (numită fenicieni) avea pielea albă şi ochii albaştri,la fel ca hibrizii reptilo-umani şi ca rasa venită de pe Marte. În urma lor aurămas rasele scandinave, dar şi alte popoare care provin din aceeaşi liniegenetică. Tot ei au stat la originea obsesiei idioate a naziştilor (şi,respectiv, a societăţilor secrete care i-au creat) pentru „rasa ariană astăpânilor”. Până în ziua de astăzi, cel mai mare erou al societăţii secrete afrancmasonilor este Hiram Abif, aşa-zisul constructor al Templului regeluiSolomon. Sorgintea lui Abif trebuie să fi fost feniciană. Bunicul celebruluifaraon egiptean Akhenaten, tatăl lui Tutankhamon, a fost un înalt preotfenician. Pasărea mitică a Egiptului, Phoenix, nu era alta decât pasăreasoarelui,emblema zeului-soare căruia i se închinau fenicienii, Bil sau Bel.Mai târziu, pasărea a fost simbolizată printr-un păun sau un vultur. Înultimii ani au apărut dovezi privind existenţa unor piramide pe Marte.74