Cel mai mare secret (Secretul suprem) - Proiect SEMPER FIDELIS

„Sshakespeare” să fi fost scrise de un alt iniţiat care trăia în societateaelisabetană: Edward De Vere, cel de-al 17-lea conte de Oxford, care seîncadrează de asemenea perfect profilului, mulţi considerându-l pe eladevăratul autor, nu pe Bacon.Ideea că cele mai faimoase piese de teatru din lume au fost scrisede un analfabet din Stratford-upon-Avon pe nume William Shakespeareeste de-a dreptul ridicolă. La fel ca atâtea alte „adevăruri” unanimacceptate, ea nu rezistă la cea mai elementară cercetare. „Bardul”Shakespeare a crescut în Stratford, un orăşel fără o şcoală capabilă sătransmită copiilor un nivel atât de înalt de cunoaştere. Părinţii săi au fostanalfabeţi, şi el însuşi nu a manifestat un interes deosebit pentru studiu. Şitotuşi, piesele au fost scrise de cineva cu o cunoaştere foarte profundăasupra lumii, care nu putea fi acumulată decât prin citirea foarte multorcărţi şi prin experienţa acumulată direct în călătorii personale prin lume.Shakespeare nu dispunea de o bibliotecă (şi, oricum, nu ar fi citit cărţilenici dacă ar fi avut-o), şi nu a părăsit niciodată ţara. În schimb, Bacon aveaexact acest tip de bibliotecă şi a călătorit enorm, inclusiv în majoritatealocurilor descrise în aceste piese. De unde putea Shakespeare sădobândească cunoştinţele de franceză, italiană, spaniolă, daneză, latină şigreacă veche ce transpar din piesele sale? Răspunsul este simplu: denicăieri, căci nu avea astfel de cunoştinţe. În schimb, Bacon şi De Verecunoşteau perfect aceste limbi. Fiica lui Shakespeare, Judith, eraanalfabetă, neputând-şi scrie nici măcar numele la vârsta de 27 de ani.Pare neverosimil ca un om care scria atât de elocvent să nu-şi fi învăţatfiica nici măcar să se semneze. Nu s-au păstrat decât şase mostre alescrisului de mână al lui Shakespeare, din care trei sunt semnăturile de petestamentul său. Expertiza lor grafologică arată un om nefamiliarizat cuscrisul şi o mână ghidată probabil de altcineva. Testamentul său facereferire la patul său preferat şi la o bijuterie de argint, dar nu aminteştenimic de drepturile de autor ale vreunor opere literare! Peste toate, nuexistă nici un portret autentic al lui Shakespeare. Diferenţele care existăîntre portretele făcute de alţi artişti arată un singur lucru: că aceştia habarnu aveau cum arată el. Şi totuşi, puterea condiţionării şi a acceptării linieioficiale atrage milioane de oameni din toată lumea la Stratford, pentru avizita casa celui care nu a scris piesele lui Shakespeare! Acesta este doarun exemplu mărunt al manierei în care basmul oficial numit „istorie” necondiţionează comportamentul curent şi modul de percepţie. Oare ce altefapte „istorice” mai există care nu sunt adevărate? Păi, cam toate! Înspatele pieselor lui Shakespeare s-a ascuns aceeaşi mână invizibilă care amanipulat toate evenimentele istorice demne de a fi reţinute: societăţilesecrete ale Frăţiei. Atitudinea acestui grup a fost sintetizată perfect chiarde Bacon/De Vere în cuvintele rostite de vrăjitoarele din piesa MacBeth:„Adevărul este o minciună şi minciuna este adevăr”. Iată ce scrie despreBacon istoricul francmason Manly P. Hall:„A fost un rozicrucian. Unii afirmă chiar că a fost cel maiimportant rozicrucian. Dacă nu a fost cumva chiar Ilustrul Părinte181