Cel mai mare secret (Secretul suprem) - Proiect SEMPER FIDELIS

fascist centralizat care a fost dintotdeauna menirea sa. Doi mari admiratoriai lui Monnet sunt Merry şi Serge Bromberger, care prezintă astfel acestplan în cartea lor, Jean Monnet şi Statele Unite ale Europei:„Intenţia a fost ca autorităţile supranaţionale supervizate deConsiliul European de Miniştri de la Bruxelles şi de Adunarea dela Strasbourg să administreze treptat toate activităţile de pecontinent. Va veni o zi când guvernele vor fi forţate să recunoascăfaptul că Europa integrată a devenit o realitate de necontestat, fărăca ele să fi avut vreun cuvânt în stabilirea principiilor care stau labaza ei. Tot ce vor mai avea atunci de făcut aceste guverne va fi săunească aceste instituţii autonome într-o singură administraţiefederală şi să proclame Statele Unite ale Europei”.Am ajuns deja în această etapă. Ca de obicei, un număr mic deoameni aflaţi pe poziţii cheie la centru dictează planul global, iar reţelelesubordonate din fiecare ţară manipulează populaţia şi Parlamentul, silindulesă accepte Agenda globală. Cei doi prim miniştri ai Marii Britanii dedinainte, din timpul şi de după intrarea ţării noastre în ComunitateaEuropeană au fost Harold Wilson (Bil) şi conservatorul Edward Heath(Bil, TC). Amândoi au fost asociaţi ai Lordului Victor Rothschild, iarHeath l-a şi numit pe acesta şef al Departamentului pentru Europa, întimpul celor patru ani cât a fost prim ministru, între 1970-74. În anul 1972,Heath a semnat Tratatul de la Roma, care a silit Marea Britanie să intre înpânza de păianjen ţesută de Frăţie la nivel european. La ceremonia desemnare, alături de Heath a participat secretarul său însărcinat cu afacerileexterne, Alec Douglas Hume (Lord Home), unul din preşedinţii GrupuluiBilderberg şi membru al unei străvechi linii genealogice scoţiene. Întreagaoperaţiune a fost o manipulare la scară mare. La acea dată, PartidulLaburist de „opoziţie” era condus de Harold Wilson (Bil) şi îi număraprintre membrii săi marcanţi pe Roy Jenkins (Bil, TC, RIIA), cel care aveasă devină mai târziu Preşedinte al Comisiei Europene, pe James Callaghan(Bil, RIIA) şi pe Denis Healey (Bil, TC, Com 300), preşedintelecomitetului ad-interim al Fondului Monetar Internaţional şi membru înconsiliul Institutului Regal pentru Afaceri Internaţionale. Healey aparticipat la prima şedinţă de constituire a Grupului Bilderberg din anul1954 şi a participat la mai multe întruniri ale acestui grup decât orice altpolitician englez din această perioadă. Şi să mai credem că a fost un „omal poporului”? Pardon! În aceeaşi perioadă, liderii celui de-al treilea partidimportant din Marea Britanie, liberalii (la ora actuală liberal-democraţii)erau Jo Grimond (Bil) şi Jeremy Thorpe, autorul cărţii Motive pentru aintra în Europa. Mă întreb sincer dacă cei patru lideri politici, Wilson,Heath, Jenkins şi Healey, nu s-au întâlnit vreodată ca să mediteze asuprauimitoarei întorsături a destinului care a făcut ca patru studenţi laUniversitatea Oxford exact în aceeaşi perioadă să ajungă cei patru marilideri politici ai anilor 60-70, taman când Marea Britanie a acceptat sădevină membră a Comunităţii Europene. Wilson (Jesus College,University College), Jenkins (Balliol), Heath (Balliol), Healey (Balliol),296