Cel mai mare secret (Secretul suprem) - Proiect SEMPER FIDELIS

Angeles, la începutul anului 1997. Lucra pentru ziarul The Observer dinLondra. I-am povestit de activităţile pedofile ale lui George Bush şi detraficul ilegal de droguri pe care îl coordonează. M-am oferit chiar să i-iprezint pe câţiva din cei abuzaţi de el. Ce credeţi că a făcut ziaristul? Ascris un articol în care m-a atacat personal, afirmând inclusiv că am ochiiinjectaţi. Nu-i de loc de mirare după un turneu obositor prin Australia,Noua Zeelandă şi Statele Unite, care a durat două luni, dar cum poate scriecineva de starea ochilor cuiva când i se oferă „povestea secolului”? I-amoferit surse pentru a informa poporul britanic despre ceea ce se întâmplă înlumea în care trăim, dar nu a dorit să le cunoască. După cum spune ovorbă: „Nu poţi mitui sau cumpăra un ziarist britanic, dar văzând ce scrie,nici nu trebuie să o faci”. Desigur, există şi excepţii printre jurnalişti, darsunt foarte puţine şi merită să îi întrebaţi pe aceştia ce se întâmplă atuncicând încearcă să scrie adevărul.Ziariştii dansează pe melodia oficială, fiind un fel de dactilografi aiviziunii oficiale asupra lumii. Ei sunt trepăduşii de care se folosesc şefiilor, aflaţi în poziţii superioare în piramida mas-mediei. La vârful acesteiase află bancherii care asigură fondurile necesare pentru a cumpăratrusturile de media. Ei controlează principalele industrii şi afaceri dinlume, iar ziarele şi posturile de radio şi de televiziune nu ar puteasupravieţui fără reclamele asigurate de acestea. Ameninţările cu oprireapublicităţii a blocat revelarea multor poveşti adevărate. După bancheri şiindustriaşi vin „baronii” media precum Murdoch, Black, O’Reilly şiPacker. Aceştia urmează linia oficială impusă de finanţatori şi îşi numescpersonal editorialiştii şi redactorii şefi pentru a se asigura că aceştia vorurma linia indicată. Ziariştii simpli sunt nevoiţi să asculte de redactoriişefi, aceştia de proprietarii trustului de media, care ascultă la rândul lor debancheri şi de marile corporaţii, adică de Frăţie. Aşa se produc „ştirile”.Versiunea oficială încearcă să ne facă să credem că marii baroni media, cuegourile lor uriaşe, precum Ted Turner, Murdoch sau Packer, seantipatizează reciproc. Poate că este adevărat, sau poate că este doar operdea de fum; acest lucru contează mai puţin. Important este că toţirespectă directivele Frăţiei. Nu „baronii” controlează de fapt mas-media.Ei nu sunt decât nişte faţade. Priviţi-l pe Ted Turner, membru în Consiliulpentru Relaţii Externe şi proprietarul postului de ştiri Cable NewsNetwork (CNN). El a vândut această companie lui Time Warner, aceastafiind una din cele mai mari operaţiuni ale Frăţiei la nivel planetar, CNN-ulajungând să ne picure la urechi viziunea oficială asupra lumii, oră de oră,minut de minut. Dacă cineva încearcă să creeze un post de televiziune sauun ziar cu scopul de a spune adevărul, el nu găseşte finanţare, publicitateaîi este refuzată, iar acţiunile îi sunt devalorizate prin jocurile uluitoareiputeri financiare a băncilor, corporaţiilor şi companiilor de asigurări aleFrăţiei. Mai devreme sau mai târziu, el va fi preluat de o altă companie(prin aşa-numitul proces de „preluare ostilă”, adică în pofida voinţeiproprietarului). Cele trei mari reţele de televiziune din Statele Unite, CBS,ABC şi NBC, sunt controlate de membrii Mesei Rotunde, la fel ca şi291