BlackPantone 253 UfilmTIFF 2006În seara de 12 iunie a.c., emisiunea „Noaptea devreme”, difuzatã pe postul Studioului Teritorial de Radio Cluj,(realizator: Daniel Moºoiu), a avut ca temã cea de-a ºasea ediþii a Festivalului Internaþional de Film Transilvania(Cluj-Napoca, 2-11 iunie 2006).Invitaþi în studio: Ioan-Pavel Azap ºi Adrian Þion. Invitaþi prin telefon: regizorul Corneliu Porumboiu (TrofeulTransilvania, Prmiul publicului ºi Premiul Zilelor Filmului Românesc la TIFF 2006 pentri filmul A fost sau n-a fost?),criticul de film Mihai Chirilov (selecþionerul ºi directorul festivalului), regizorul Tudor Giurgiu (iniþiatorul ºi, de laaceastã ediþie, directorul onorific al festivalului) ºi criticul de film Valerian Sava.Redãm în continuare selecþiuni din intervenþiile participanþilor la emisiune.Corneliu Porumboiu:„Ce poþi sã îþi doreºti maimult decât recunoºtinþapublicului?”Ioan-Pavel Azap: – Domnule CorneliuPorumboiu, ce va atras la acest subiect delicat – oprivire retrospectivã asupra Revoluþiei din 1989(delicat din cel puþin douã motive: pentru cã nuºtim, nu vom ºti foarte curând ce s-a întâmplat cuadevãrat ºi, în al doilea rând, date fiind precedenteleabordãri cinematografice ale aceleiaºi teme,cu rezultate, pentru a mã exprima decent,Corneliu Porumboiupenibile)? A fost un pariu cu sine, un pariu cupublicul, un pariu cu România?Corneliu Porumboiu: – În primul rând trebuiesã spun cã am pornit de la o emisiune de televiziunerealã, vãzutã în urmã cu ºase ani, emisiunecare m-a impresionat – am râs, am plâns ºi-amîntrerupt-o la un moment dat – ºi subiectul arãmas cumva în mine. Când m-am apucat sã scriuscenariul l-am scris foarte repede, cred cã s-a scrissingur. Pe de altã parte, mi-a plãcut, m-a atras unalt lucru: sã prezint personajele, fiecare cu adevãrullui. Nu m-a interesat sã dau un rãspuns, cisã prezint fiecare personaj în sine, cu adevãrurilelui, cu existenþa lui din ultimii 16 ani.Daniel Moºoiu: – Credeþi cã regizorii românicare au fãcut dupã ‘90 filme pe aceastã temã aucãutat sã prezinte adevãrurile lor, sã gãseascãsoluþii?Corneliu Porumboiu: – Din pãcate, cred cãs-au cãutat soluþii, s-au cãutat Adevãruri cu majusculã.Pe mine nu mã intereseazã asta, euprezint destine, prezint oameni, asta m-a atras lasubiect: adevãrurile fiecãruia.Adrian Þion: – Ultimele 40 de minute din filmse petrec într-un studiou de televiziune. Nu vafost teamã cã filmul va fi prea static, cã nu vaavea prizã la public?Corneliu Porumboiu: – Asta a fost o provocarepentru mine. Dar când am început ºi am scrisscenariul, am vãzut cã totul se construieºte acolo,cã totul se susþine ºi am zis ok, nu mai conteazã,cred cã publicul – dacã va fi interesat – va mergedupã mine; ºi a mers, din fericire.Daniel Moºoiu: – Cât de solidar vã simþiþi cucolegii de generaþie? Ce vã leagã de ei?Corneliu Porumboiu: – Cred cã, în primulrând, toþi încercãm sã facem un cinema sincer.Cãutãm un limbaj, ne cãutãm pe noi în poveºtilepe care le facem. Sunt prieten cu mulþi dintre ei.Ce mi se pare cel mai important e cã fiecare esteconºtient cã se cautã pe sine prin cinema ºi nuexistã rivalitãþi, nu transformãm asta într-o competiþie.Ioan-Pavel Azap: – Care dintre premiile “racolate”pânã acum vã este cel mai drag?Corneliu Porumboiu: – Foarte important pentrumine, pentru urmãtoarele mele proiecte, pentrucariera mea este Camera d’Or de la Cannes.Pe de altã parte, cel mai drag mi-este Premiul publiculuide la Cluj. Pentru cã atunci când încerciun cinema de autor, încerci un cinema personal,dacã ai ºi recunoºtinþa publicului, nu poþi sã îþidoreºti mai mult.Mihai Chirilov: „Peste câþivaani sãlile din Cluj în care sedesfãºoarã TIFF o sã fie uºorneîncãpãtoare”Ioan-Pavel Azap: – Mihai Chirilov, începândcu ediþia din acest an a TIFF-ului eºti directorplin, pe lângã postura de selecþioner. Ce s-aschimbat în viaþa ta ºi ce s-a schimbat în viaþaTIFF-ului prin acest fapt?Mihai Chirilov: – Nu cred cã s-a schimbatnimic în viaþa TIFF-ului, n-am venit cu o metodãnouã de lucru. N-am fãcut decât, cum se zice întermeni computeristici, copy and paste dupãmetoda de lucru folositã de Tudor Giurgiu. N-amde ce sã implementez lucruri noi câtã vremesistemul funcþioneazã. Este vorba mai mult de untest de anduranþã, pentru cã festivalul creºte de laun an la altul, creºte independent de noi – ºi enormal sã se întâmple aºa –, iar el trebuie strunitla un moment dat, trebuie þinut în mânã pentrucã altfel poate sã alunece în direcþii destul denasoale. Dar n-a fost cazul anul ãsta, deºiproporþiile pe care le-a luat TIFF-ul au fost destulde mari – ºi ca numãr de filme, ºi ca numãr deinvitaþi, ºi ca numãr de spectatori. Probabil cã încâþiva ani sãlile astea trei din Cluj în care nedesfãºurãm noi o sã fie uºor neîncãpãtoare, celpuþin aºa vreau sã sper...Daniel Moºoiu: – Citeam într-un ziar cã laanul organizarea festivalului la Cluj e pusã subsemnul întrebãrii, având în vedere reacþiaautoritãþilor locale clujene, modul în care ele s-auimplicat în desfãºurarea acestei ediþii...Mihai Chirilov: – Depinde de ce autoritãþilocale vorbim, cã dacã vorbim de autoritãþile destat – de consiliul local, de primãrie º.a.m.d. – n-avem de ce sã ne plângem, anul ãsta a fost jos cupãlãria. Sigur cã niciodatã nu ne-ar strica maimulþi bani decât primim, dar când spunem cãfestivalul nu a fost susþinut din interior, adicã dinCluj, ne referim în principal la companiile private,la oamenii de afaceri locali, la firmele private carenu au contribuit la ediþia asta decât cu 4 la sutãdin bugetul final, ceea ce este ridicol de puþin.Ioan-Pavel Azap: – Vreau sã te întreb dacã veziînainte toate filmele aduse în festival?Mihai Chirilov: – Pãi, tu ce crezi?... Normal cãle vãd pe toate. Existã însã cazuri excepþionale,cum a fost în acest an, când este vorba desprefilme foarte noi, care au premiera cu cinci zileînaite de TIFF, la Cannes sã spunem, ºi atunci nu14 TRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 200614BlackPantone 253 U
BlackPantone 253 Uai cum sã vezi respectivul film – mã refer aici laTransilvania al lui Tony Gatlif, a fost singurulfilm pe care nu l-am vãzut înainte la ediþia astadar mi s-a pãrut important sã-l aduc în festival.Ioan-Pavel Azap: – Þi-a pãrut rãu cã l-ai adus?Ieri, la premiera de la cinematograful Republica,au fost câteva reacþii nu foarte plãcute, uºorpenibile chiar...Mihai Chirilov: – Nu, mi s-a pãrut un filmfoarte bun, un film foarte energic, un film plin depasiune, fãcut de un om care, spre deosebire dece zicea cineva din salã, iubeºte Transilvania,iubeºte oamenii din Transilvania ºi nu cred cãtrebuie sã îºi dea doctoratul din etniile dinTransilvania... Aia era o poveste foarte clarã, opoveste de dragoste, de toleranþã între douãpersonaje care întâmplãtor treceau prinTransilvania ºi acolo i-a pocnit amorul, asta este,Transilvania era un decor...Daniel Moºoiu: – Se pare cã nu suntem atâtde toleranþi pe cât ne place sã credem...Mihai Chirilov: – Nu, nu cred cã suntemtoleranþi... Prin filmele pe care le-am adus pânãacum nu zic cã vreau sã promovez toleranþa sauMihai Chirilovmai ºtiu eu ce, nici un festival elitist care seadreseazã numai inteligenþei º.a.m.d. Dar eu credcã, în cazul publicului unui festival de film, totuºinivelul de la care pornim nu este zero, sepresupune cã am vãzut niºte filme, cã avem oanumitã culturã – ºi cinematograficã ºi generalã.Genul ãsta de discuþii stârnite de Transilvania ieriîn salã a fost unul de talk-show de televiziune demâna a ºaptea, chestie care mi s-a pãrut foartepenibilã... Pe de altã parte, mi-a plãcut cã a fostunul din show-rile cele mai animate, pentru cãceea ce m-a suprins pe mine un pic este faptul cãîn continuare publicul nu reuºeºte sã-ºi înfrângãtimiditatea ºi sã punã întrebãri. Sunt convins cãoamenii vor sã ºtie anumite lucruri, cã, poate, nuau înþeles anumite lucruri, nici eu nu am înþelesmulte lucruri din filmul Transilvania...Adrian Þion: – Vreau sã vã întreb ceva legatde numãrul de filme. Anul acesta au fost peste150 – lungmetraje ºi scurtmetraje. Comparativ cualte festivaluri, cum stã TIFF-ul din punctul ãstade vedere? Nu sunt prea multe filme pentru 10zile?Mihai Chirilov: – Nu, nu cred cã sunt preaTRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 2006multe. Existã festivaluri care se desfãºoarã tot peo perioadã de 10 zile ºi proiectezã 300 de filme,altele 250, dupã cum existã festivaluri careproiecteazã doar 50 de filme în aceeaºi duratã...În momentul în care mergi la un festival de filmporneºti de la premisa cã nu poþi vedea tot, nu aicum ºi, pe de altã parte, poate cã nici nu trebuie.Fiecare om se duce la un festival în funþie depropriile interese, primeºte un catalog sau unprogram care-i oferã infomaþii, ghidaje în funcþiede care îºi ordoneazã prioritãþile...Ioan-Pavel Azap: – Þi-ai asumat de la primaediþie selecþia filmelor. Pe biletele de vot pentrupublic existã ºi categoria „dudã”. De ce aduci ºi„dude”? Eu am avut anul ãsta parte de douãastfel de filme: Eli, Eli, Lema Sabachtani? ºiTakeshi vs. Takeshi...Mihai Chirilov: – Eu n-am de unde sã ºtiudinainte cine cum va considera un film. Mie mi s-au pãrut filmele amintite de tine foarte bune.Recunosc, pe de altã parte, ºi mi se paresemnificativ, faptul cã ai ales douã filme veninddintr-o regiune, dintr-o zonã cinematograficã cucare noi avem foarte puþine în comun. Vorbimaici de noul val nipon în film, vorbim de un altfel de a face cinema, de o altã civilizaþie, vorbimde secveþe, de întâmplãri la care nu ºtim dacã sãrâdem sau sã plângem – pentru cã ne lipseºte oanumitã dimensiune; cum, probabil, ºi japoneziis-ar uita la Moarte domnului Lãzãrescu ºi ar râdecu lacrimi crezând cã este o comedie... Aici esteun clivaj cultural pe care fiecare îl asimileazã cumcrede. Þie nu þi-au plãcut filmele astea ºi þi s-aupãrut „dude”. Mie, de pildã, Takeshi vs. Takeshimi s-a pãrut fellinian, mi s-a pãrut cã este sumacinematograficã a tuturor filmelor regizate deTakeshi Kitano, care este un tip livresc, un tip învînã suprarealistã iar filmul ãsta mi se pareimpecabil prin felul în care îþi stoarce hohote derâs; eu m-am distrat de minune ºi m-am întristat,mi s-a pãrut un film foarte trist ºi foarte amuzantîn acelaºi timp.Adrian Þion: – Tot referitor la selecþie, mi separe cã este aleatorie... Vã propuneþi noi secþiunipe viitor?Mihai Chirilov: – Nu cred cã e aleatorie, nuînchid pur ºi simplu ochii ºi aleg filmele... Îmistabilesc niºte criterii foarte clare, încerc sã fie oselecþie unitarã, oricât de disparatã ar pãrea ea dincauza unui film sau a altuia. Ceea ce încerc eueste sã reconstruiesc un întreg, sã închid un cerccu toate feliile existente, vreau o panoramã câtmai completã – poate inconfortabilã, poate cufilme care nu sunt capodopere absolute, cu filmemai blânde sau mai ºocante –, adicã nu pornescde la premisa cã existã un singur public decinema; nu-i adevãrat, existã publicuri de cinema,foarte multe publicuri de cinema...Daniel Moºoiu: – Ce a fost bun la aceastãediþie a TIFF-ului?Mihai Chirlov: – A fost foarte bunã opþiuneade deschidere a festivalului, mi s-a pãrut cã a fostuna dintre cele mai bune din istoria micã a TIFFului,de numai cinci ani. E vorba de un film, Afost sau n-a fost? al lui Corneliu Porumboiu, pecare noi l-am ales înainte de a fi selecþionat laCannes ºi premiul de la Cannes a fost oconfirmare a faptului cã am avut dreptate. Un altlucru bun a fost gala de închidere, cu toateîmpleticelile ºi cu toate gafele ei simpatice, mi s-apãrut o galã foarte umanã.Daniel Moºoiu: – Ce-a fost rãu?Mihai Chirilov: – Cel mai rãu lucru a fostvremea, în fiecare zi a plouat, cu atât mai multcu cât la ediþia asta am încercat douã lucruri noi:extinderea proiecþiilor în aer liber, care în aniitrecuþi au mers foarte bine, ºi povestea cumeeting-point-ul, unde am organizat foarte multeevenimente conexe. Sigur, existã ºi reversul,pentru cã lumea s-a refugiat în sãlile de cinema...Daniel Moºoiu: – Un top al festivalului înviziunea criticului Mihai Chirilov?Mihai Chirilov: – Cel mai bun e filmulegiptean din competiþie, Clãdirea iacubianã,pentru mine e revelaþia ultimilor ani, un film dedebut atât de dens, atât de coplex, de riscant ºide radical nu am mai vãzut de foarte multãvreme... Dupã care ar fi proiecþia filmului mutSherlock Junior, cu Buster Keaton, un geniuabsolut inclasabil... ºi, nu în ultimul rând... Astaeste o chestie personalã, recunosc, aici suntegoist: facem festivalul pentru publicul din Cluj,pentru invitaþi, dar nu trebuie niciodatã sã teneglijezi pe tine. Ori, recunosc cã într-o proporþiefoarte micã, de 1 la sutã, am fãcut festivalul ãstaºi pentru mine, drept care mi-am fãcut cadouprimul film pe care l-am vãzut vreodatã, ABBAthe Movie. Poate cã nu este o capodoperã dedocumentar, dar este un film cu care am o relaþiesentimentalã pe care n-o dau cu nici un chip penici o relaþie pe care o am cu capodoperele pecare le-am descoperit la maturitate.Tudor Giurgiu: „TIFF aînceput dintr-o nemulþumireºi dintr-o frustrare a mea”Daniel Moºoiu: – Domnule Tudor Giurgiu, afãcut Mihai Chirilor treabã bunã ca director plinal festivalului?Tudor Giurgiu: – A fãcut o treabã bunã, darnu doar el, ci toatã echipa. Mi se pare extrem deimportant cã au reuºit sã aducã ediþia asta la celemai înalte standarde ºi faptul cã festivalul creºteTudor Giurgiu15BlackPantone 253 U15