Vizualizare imagine

BlackPantone 253 UBlues pentru corpussuprarealisticusStracula AttilaFrancezul Alfred Jarry (1873-1907) nu estenumai un poet, scriitor, dramaturg ºitraducãtor productiv (operele sale suntconsiderate drept creaþii premergãtoareavangardei, suprarealismului ºi chiar alabsurdului), ci este considerat drept nãscocitorulºi cultivatorul falsei ºtiinþe numite patafizicã,pentru a cãrei dezvoltãri ulterioare se înfiinþeazãîn anul 1943 Colegiul Patafizicii. Acest colegiu areca membrii artiºti precum: Raymond Queneau,Eugene Ionesco, Marcel Duchamp ºi Boris Vian,acesta din urmã fiind considerat cel mai originalautor de romane al literaturii franceze.Boris Vian (1920-1959) foloseºte o limbãcoordonatã de reguli nescrise, inexistente chiar,negând orice regulã sau categorie lingvisticã.Pentru propria satisfacþie, dar ºi pentrudemonstrarea libertãþii creative perfecte ºi totale,el creazã noi combinaþii morfologice, sintacticechiar, parodiind orice îi iese în cale în Parisulprimei jumãtãþi a secolului XX, orice convenþiesocialã înrãdãcinatã, cutumele convieþuirii, chiar ºifilosofia existenþialistã a lui Jean-Paul Sartre,considerat drept pãrintele curentului filosofic dinurmã. Creeazã în operele sale o lume ciudatã,ilogicã uneori, în care orice lucru straniu sau cepare a fi straniu, se poate întâmpla, cãreia i se potasocia alte întâmplãri din realitatea imediatpalpabilã.Cititorii ahtiaþi dupã lecturi profunde, desensuri stratificate, descoperã în spatele cuvintelorvianiene ironia ascunsã, tragedii groaznice ce secontureazã de la o paginã la alta. Cuvintele,frazele, întâmplãrile se deruleazã cu o vioiciunediabolicã, pânã la un punct ce întrerupe fluenþapovestirii, urmând apoi, mai departe, traseulobiºnuit. Aceste întreruperi, ce frizeazã efecteleºocante ale stilurilor „surealiste”, determinãcititorul sã rupã cu felul lui învechit de a citi ocarte, susþinând cã lâncezeala atenþiei apãrutã întimpul lecturii este direct proporþionalã cuininteligibilitatea textului. Adaptarea unor textesemnate de Boris Vian pentru scenã este un gestla fel de teribil precum autorul îºi consideracreaþiile: „proiecþia stãrii transfigurate ºiincandescente a realitãþii”.Spectacolul Blues pentru o pisicã neagrã de laTeatrul pentru Copii ºi Tineret „Ariel” din Târgu-Mureº are la fundament un scenariu scris deRadu Þuculescu, un compilaj al prozei ºi poezieivianiene, asezonat cu înregistrãrile de bluesrealizate de însuºi scriitorul, undeva în negurasecolului trecut, conferind întregului ansambluspectacologic un parfum parizian de marerafinament. Ambientul montãrii, prin elemente dedecor concepute de Alexandra Gavrilã ºicostumele Alinei Moraru, ambele studente la arteplastice în Cluj, congrueazã cu suprarealismul deodinioarã, proiecþia video din fundal, graficatejghelei de bar (sugerarea celebrei Guernica nueste gratuitã în acest context), ochii multiplicaþi ºiîntrepãtrunºi unul în altul, elementele de mobilersupra- sau contradimensionate, produc translaþiaspre plastica lui Salvator Dalí, Pablo Picasso, JuanMiró. Povestea pisicii cãzute într-un canal, capretext, ce formeazã vertebra spectacolului,teatrupermite alinierea, dar mai cu seamãinterpenetraþia unor episoade, peripeþii hazardate,producând plastica suprarealistã în miºcare.Aici intervin fantezia debordantã a regizoruluiºi a actorilor. Aplecarea cu nostalgie asuprasuprarealismului decadent de-altã datã evidenþiazão largã cunoaºtere regizoralã a curentului artisticabordat, dat uitãrii în zilele noastre din motive ceþin de gustul estetic „rafinat” dobândit de cãtrefiecare receptacol în parte. Menirea artiºtilorscenei este, printre altele, ºi promovarea valorilorartistice adevãrate din cele mai vechi timpuri pânãazi. Blues pentru o pisicã neagrã se înscrie înrândul montãrilor de valorificare scenicã a artelorplastice. Urâtul, pestilenþialul, vulgaritatea,superficialul capãtã conotaþii estetice de certãvaloare prin transfigurare, tovalul se transformã înpiele de lac, zdrenþele în frac, joben, mãnuºiglassé, iar tradiþionalul în inovator. Osmozalichidelor ce curg prin venele spectacolului ºisistemul sãu limfatic particular, climatul originalgenereazã un corp suprarealist inconfundabil.Metamorfoza personajelor necesitã paginiîntregi de analizã. Din lipsã de spaþiu, totuºi,trebuie semnalate urmãtoarele: Costin Gavazãzapp-mediaRomânia mediocrãAdrian ÞionJurnaliºtii de investigaþii devin uºorprincipalii provocatori de scandal. Astapentru cã scandalul e pâinea lor cea detoate zilele. Cu tupeu ºi isteþime, reuºesc sãpunã pe masa presei felii pogane din miezulrânced al aparenþelor îmbietor rumenite. Ultimabucatã mucegãitã a fost adusã sub nasul opinieipublice de bãieþii de la Adevãrul ce s-au pus pescotocit în hârdãul plin cu nereguli din curteaMinisterului Educaþiei. S-au erijat în delegaþi aiunui inspectorat ºcolar judeþean (fãrã sã fielegitimaþi la intrare), au umflat subiectele de laistorie pentru testarea naþionalã, demonstrândcât de uºor se pot extrage documentele “secrete”pânã în ziua examenului. Aceste documente sauoricare altele. Carenþa în organizare pune pe jaro þarã întreagã. Primul ministru o demite pePaloma Petrescu, pasãre cãzutã în plasarãzbunãrii. Depãºit de evenimente, ministrulHãrdãu “înteþeºte” vigilenþa la intrareacandidaþilor în sala de examen. Degeaba.Ruºinea nu mai poate fi spãlatã. Neglijenþapluteºte la suprafaþã. Apa din hârdãu s-aîmpuþit. Se cere demisia de onoare a ministruluicãzut în dizgraþie. Care onoare?Carenþa scoasã în evidenþã de jurnaliºti enumai un semnal care atrage atenþia asupramediocritãþii, delãsãrii ce mustesc în ministerulincriminat. Pe lângã sumele promise ºineonorate de guvern, inexplicabile rãmân beþeleîn roate puse profesorilor calificaþi care dorescsã se titularizeze. Sã ne mirãm cã ei preferã sãparcurge traseul transformãrii unui biet motanîntr-un militar necruþãtor nazist, GeorgetaPotcoavã trece prin fluxul ºi refluxul personajuluiîncredinþat (Târfã-Divã), Valentin Lozincã-Mandriceste Peter Gna, angoasat ce-ºi canalizeazãeforturile spre activitãþi neimportante (cu unexcelent moment de pantomimã), Viorel Meraruapare în scenã ca un American debusolat încontext european, cu alurã de luptãtor oriental,personajul Cristinei Ungureanu (Sora) este opusulTârfei, naivitatea primeia exacerbeazã pe cea dinurmã, emanaþia masculinã a Motanuluimaculeazã irevocabil inocenþa ei, Andi Brânduº,cu economie de mijloace actoriceºti ce se muleazãperfect dupã contururile spectacolului, creeazã unBarman fad, cu identitate sexualã incertã, ezotericîn ultimã instanþã, Cornel Iordache, un mimînnãscut, interpreteazã prin mimicã ºi limbajgestual personajul „musafir” al montãrii, ºmürþuldin piesa de teatru Cei care fãuresc imperii, aicica un rezoneur non-verbal, un fel de paratrãsnetal descãrcãrilor scenice.Blues pentru o pisicã neagrã dupã Boris Vian, Teatrulpentru Copii ºi Tineret „Ariel” din Târgu-Mureº. Datapremierei: 21 mai 2006. Un spectacol de Radu Þuculescu.Coregrafia: Julieta Iordache. Scenografia: Alexandra Gavrilã.Costume: Alina Moraru. Expoziþie: Adelina Câmpeanu.Distribuþia: Costin Gavazã (Motanul), Georgeta Potcoavã(Târfa), Valentin Lozincã-Mandric (Peter Gna), Viorel Meraru(Americanul), Cristina Ungureanu (Sora), Andi Brânduº(Barman), Cornel Iordache (ªmürþ).plece din þarã decât sã lupte aici sãsupravieþuiascã ºi sã nu beneficieze de altecategorii salariale?Dar incisivitatea lucrãtorilor din presã nu seopreºte aici. Dupã proba de limba românãsusþinutã de absolvenþii clasei a VIII-a, a urmattestarea parlamentarilor. Pe hol, pe coridoare, peunde s-a nimerit. Ei au fost întrebaþi cum sedespart în silabe câteva cuvinte din cele înscrisepe fila de examen: zã-vo-râ-tã, în-chi-se, fu-ri-ºeazã.ªi s-au furiºat cum au putut, umplându-se deridicol. Unii au invocat noile norme ortograficecu care nu s-au pus la curent. Ce apã la moarãdau noile norme unor scãldãtori în ape tulburi!Numai deputatul Funar nu s-a lãsat prins încapcana întinsã viclean semidocþilor, înfierându-ipe jurnaliºti pentru jocul ignobil practicat.Mediocritatea ºi-a arãtat rânjetul ºi la acestnivel. Altfel spus, dai de incompetenþã la oricecotiturã. De la Educaþie o coteºti spre Sãnãtate,apoi o þii înainte pânã la Agriculturã. Peste totaceeaºi impresie deplorabilã, aceleaºi neajunsurisuportate cu stoicism de populaþie. Sã ne maimire cã în discursul sãu preºedintele þãrii a scosîn evidenþã mediocritatea instituþiilor statului?În ciuda rumorii provocate în salã la uneleparagrafe ale discursului prezidenþial, domnulTraian Bãsescu pune în circulaþie o sintagmã cuevidente ºanse de dãinuire în timp: “Româniamediocrã”.•34 TRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 2006•34BlackPantone 253 U