Vizualizare imagine

BlackPantone 253 U1001 de filme ºi nopþi20. Ford - WayneMarius ªoptereanCând la 31 august 1973 (anul naºteriifilmului Solaris al lui Andrei Tarkovski)murea la Palm Springs cineastul de origineirlandezã John Ford (Sean Aloysus O. Fearna)dispãrea nu numai – aºa cum s-a afirmat de multeori – unul din maeºtrii filmului western americanci însuºi patriarhul filmului american. Cineast deo prolificitate ieºitã din comun (peste o sutã depelicule realizate) John Ford a construit unadevãrat epos cinematografic al societãþiiamericane de ieri ºi de astãzi.Jean Mitry spune despre Jonn Ford cã este„unul dintre maeºtrii westernului, cãruia îiimprimã un puternic conþinut social ºi pe care îlridicã la nivelul epopeii antice. Opera sa, carecuprinde peste o sutã de filme, se caracterizeazãprin permanenþa aceluiaºi subiect: prietenia dintrebãrbaþi sub semnul unui ideal comun”. Iar unuldintre admiratorii ºi colaboratorii cei maiapropiaþi ai lui John Ford, Peter Bogdanovich – unalt teribil autor de film american – spunea:„Unitatea operei sale nu este datã totuºi deconcentrarea asupra problemei americane, ci deviziunea sa politicã singularã asupra întregii vieþi.Tema cea mai des abordatã este înfrângerea,eºecul, tragedia, dar ºi gloria implicitã pe care oaduc acestea”.Anul 1939 a fost anul triumfului la Oscar allui Frank Capra (You Cant take it with you),Bette Davis (Jezebel) ºi Spencer Tracy (BoysTown), a fost anul premierei magnificul Sciors allui Dovjenko (Kiev, 1 aprilie), al primiriientuziaste pe 17 august, la Hollywood, a peliculeilui Victor Fleming The Wizard of Oz în care astrãlucit Judy Garland, anul succesului peliculeirealizate de William Wyler La rãscruce de vânturi,un film „sumbru ºi sãlbatic, pe mãsura poveºtii”,anul primului succes internaþional la Veneþia alRomâniei prin documentarul Þara Moþilor al luiPaul Cãlinescu dar ºi teribilul an în care Germaniainvadeazã Polonia ºi declanºeazã astfelînceputurile celui de-al doilea rãzboi mondial.Premiera filmului Stagecoach / Diligenþa laHollywood pe data de 2 martie a fost una desucces relativ, din mai multe motive. Chiar dacãfãcea filme din 1927 (Ford a debutat în acest ancu pelicula western The Iron horse) cineastulamerican nu avea încã aura unui Wyler, Lubitch,Capra, Fleming sau Curtiz, cineaºti care fãceauregula prin ogrãzile Hollywoodului. Cu altecuvinte, nu era un nume care sã aducã public lacinematograf. Apoi genul western trecuse, iarmulþi producãtori considerau cã a face acest gende film însemna o pierdere de vreme. Acum secereau comedii, musicaluri sau filme cu gangsteri.Vedeta filmului, actorul John Wayne, era unnecunoscut. John Ford îl descoperise cu un an înurmã ºi dorise sã-l promoveze într-un proiect carenu s-a mai fãcut ulterior. Acum avea ocazia s-ofacã ºi era convins cã tânãrul de 31 de ani vadeveni o certã vedetã a Cetãþii Filmului. Când,peste ani, lui John Wayne i se atribuie, la vârstade 62 de ani, Premiul Oscar pentru întreagaactivitate (crease peste 250 de roluri în filme deneuitat precum ªapte pãcate, Rio Bravo, RioLobo, Pistolarul, Cowboys etc.) primelemulþumiri i le-a adus maestrului John Ford fãrãde care el, taciturnul ºi complicatul Wayne, nu arfi existat.TRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 2006Dar Stagecoach este genul acela de film caredevine mai valoros o datã cu trecerea anilor ºisupunerea acestuia unor exegeze noi derevalorificare a substanþei filmice se cere a fi dacãnu fãcutã, mãcar propusã. Sam Pekinpah, GeorgeRoy Hill, Martin Ritt, Peter Bogdanovich serevendicã din acest film iar Francois Truffautdeclarã cã a învãþat sã facã film studiind de zecide ori la montaj filmul lui John Ford. Adevãruleste cã dincolo de reînvierea cu succes a acestuigen de film ºi debutul viitorului star John Wayneacest film propune o structurã narativã pe cât desimplã pe atât de specialã ºi nouã în acelaºi timp.Scenariul scris de Dudley Nichols bazat peromanul lui Ernest Haycox (un best seller alacelui timp) cuprinde povestea a ºase personajevãzute de-a lungul unei cãlãtorii într-o diligenþã,cãlãtorie nu lipsitã de peripeþii având în vedere cãtrãsura ce poartã respectivele personaje treceprintr-o zonã asprã, plinã de primejdii, spaþiu ceaparþine în exclusivitate indienilor Sioux. Cei ºaseocupanþi ai diligenþei sunt un microcosmos alsocietãþii americane de la mijlocul secolului XIX:bancherul ipocrit, doctorul îmbibat de whisky,prostituata, elegantul judecãtor, stângaciul comisvoiajor, tânãra frumoasã, frivolã dar gravã, conduºicu toþii de un vizitiu prea vorbãreþ ºi un ºerifcumsecade dar limitat. Peste toþi se întinde – îndrumul lor spre Lordsburg - umbra binefãcãtoarea eroului bad man (John Wayne) care însoþeºteaceastã trãsurã în speranþa regãsirii fratelui sãumai mic.John Ford spune: „În esenþã caut povesteaunor oameni care intenþioneazã sã facã un lucruºi pe care, indiferent de împrejurãri, îl duc la bunsfârºit. (...) Trebuie sã alegi o fabulaþie care sãaibã de la început mari calitãþi de expresievizualã. Filmele le construieºti, în primul rând, pebazã de imagini. Nu cred în cuvinte... Cu cât estemai simplã ºi mai elementarã fabulaþia, cu atâteste mai bine”.Plotul acestei pelicule clasice este mai multdecât simplu. Personajele enumerate mai suspleacã din micul orãºel Tonto cu o diligenþã spreun alt orãºel, Lordsburg, fiecare cu o intenþieprecisã dar parcã declaratã cu jumãtate de gurã.Drumul lor trece prin Monumental Valley, loc deconfruntare exterioarã – cu periculoºii indieni –dar ºi spaþiu de confruntare interioarã prindezvãluirea unor caractere, prin cãderea unormãºti, astfel cã, la capãtul cãlãtoriei personajelepar sã-ºi piardã sensul þintei, a destinaþiei ºi sãdevinã contururi exponenþiale nãscute din temafragilitãþii umane. Ford, mare admirator alînceputurilor filmului nordic (Stiller – Comoaralui Arne, Sjöstrom – Proscriºii), bun cunoscãtor alfilmului expresionist german, în special al filmuluide tip kammerspiel, impune filmului Stagecoacho structurã vizualã pe care nici un alt filmamerican nu o mai avusese pânã la el. κi dãseama cum cã micului grup de proscriºi trebuiesã-i opunã o vastitate ºi o solemnitate a naturiicare sã conducã mica ºi fragila poveste pe drumulunei cavalcade nu neapãrat fantastice (Cavalcadafantasticã este titlul romanului pe baza cãruia s-afãcut filmul) cât mitice. Filmul, pentru a trecedincolo de graniþa verosimilului (faptele ºiîntâmplãrile romaneºti gândite în linie realistãriscau pe ecran sã devinã nefireºti), trebuia sãdevinã o epopee a cunoaºterii, a supravieþuirii, aexistenþei în sine. Ford cautã ºi gãseºte înMonumental Valey, locaþia în care filmeazã –dincolo de nenumãrate privaþiuni ale echipei defilmare pe care o conduce cu mânã forte –, dramaeroilor noºtri pierduþi în vastitatea unui loc ostilpredestinat parcã morþii. Ford crede cã „decorulreal are rolul de a pune în valoare personajeleimplicate în el. Un om, mediocru în modul de asimþi sau mediocru ca artist poate deveni teribil,dacã este profilat pe un peisaj mãreþ din punct devedere vizual. Marea calitate a decorurilor realeeste aceea de a pune totul în valoare: fabula,acþiunea, jocul. Nu arãt niciodatã un decor – undefileu, o prãpastie, fãrã sã aparã ºi un actor. (...)Oamenilor le place sã priveascã vastitatea, sã vadãlocuri în care nu au fost niciodatã, sã vadãfrumuseþea nebãnuitã ºi oroarea nebãnuitã –acestea stimuleazã ochiul ºi în consecinþã ºisimþurile...”.O cãlãtorie între douã destinaþii – personajelesunt conºtiente de lanþul de primejdii prin carevor trece – devine un traseu iniþiatic cu aurã debasm. Conteazã cãlãtoria, conteazã drumul ºi maipuþin ce se întâmplã dupã aceea. Existã o frustã ºiîncrâncenatã filosofie existenþialã în acest discurscinematografic care aminteºte de o altãcapodoperã cinematograficã, din alt timp istoric,Stalker / Cãlãuza a lui Tarkovski.Omul însemnat, bad guy-ul, Ringo – alias JohnWayne - îºi întâlneºte dublul sãu în Stalkerultarkovskian în anul morþii sale. În iunie 1973marele The quiet man se retrage real ºi definitivdin lumea filmului încãrcat de o binemeritatãglorie. O lunã mai târziu Aleksandr Kaidanowski(personajul care intrepreteazã rolul cãlãuzei dinfilmul lui Tarkowski) pleacã într-o altã cãlãtorie,de data aceasta fictivã, plinã ºi ea de pericole,misterioasã, fantasticã, ludicã. Pe linia lui Ford,Tarkovski v-a spune ºi el: „Mã intereseazã un eroucare merge pânã la capãt, fãrã sã þinã seama denimic, pentru cã numai un asemenea om poateizbândi”.Este Stagecoach primul western al unuicinematograf de tip filosofic? Este Stalker ultimulfilm filosofic al unui cinematograf de tipwestern? Nu putem da un rãspuns. S-ar putea –întocmai ca într-o celebrã demonstraþie a luiTurgheniev, care spune cã întreaga literaturã, darºi existenþã, stã sub semnul coperþilor numiteDon Quijote ºi Hamlet – sã spunem ºi noi cãcinematograful mare, adevãrat, stã în limiteleextreme impuse de Stagecoach ºi Stalker. Adicãîntre cinematograful lui John Ford ºi cel a luiAndrei Tarkovski.•35BlackPantone 253 U35