BlackPantone 253 UVasile Rebreanu: numele ºioperaMircea Vaida VoevodevocareA plecat dintre noi Vasile Rebreanu unul dinscriitorii importanþi ai literaturii române. Timp de12 ani a fost redactor la revista Tribuna din Cluj.Cãrþile sale (prozã, dramaturgie) au fost distinsecu 5 premii ale Uniunii Scriitorilor, fiind traduseîn opt limbi. Ne-a lãsat moºtenire o operã vastã ºioriginalã, de o autenticã frondã a ideilor ºiesteticii creatoare.Un instinct artistic puternic ca un destinsitueazã literatura lui Vasile Rebreanu în acelspaþiu extrem, menit avangardei. De la fereastrasa lumea se vede altfel. Prozatorului ºi dramaturguluii se înfãþiºeazã spre observaþie, nu simplepriveliºti, nici peisaje tradiþionale, fotografice, civiziuni. La început el a urmat matricea aceluifilon clasic de “ªcoalã Ardeleanã” - construind ununivers romanesc articulat dupã toate canoanelegenului aºa-zis epic.La obârºia tradiþionalã a prozei moraliste,.descinsã din Slavici ºi Agârbiceanu, ceea ce arcorespunde realismului de rocã durã, ca o abaterede la matricea stilisticã a ardelenilor înrãdãcinaþicu solemnã încãpãþânare într-o evocare austerã ºigrea de faptã, autorul adaugã, ca element inedit,poeticul. E o rãzvrãtire modernã faþã decanoanele ºcolii ardelene, act oarecum nonconformist,de candoare, prin care Vasile Rebreanu seafirmã în continuarea filonului epic transilvãnean.Tablele de legi, care excelaserã în sobra zgârceniea limbii nemetaforice din Mara, Arhanghelii sauIon , scriitorul încearcã sã le înnoiascã prin lirism.Pe muchiile scorþoase ale caracterelor ºi tipologiilorîmpãtimite fanatic în râvnirea pãmântului,peste negrele tipare telurice, peste mãºti clasice -carbonizate, prozatorul aruncã senin, cu surâs ºidezinvolturã, praful liric sideral... Aici proza seîntâlneºte firesc cu balada. În resorturile saleintime, romanul “Casa” are o structurã baladescã.Ceea ce se întâmplã în povestirile sale (vol.Jaguarul , Ed. Eminescu, 1972) e o abatere de lacanoanele tradiþionale ale naraþiunii culte. Nu eatât un proces deliberat, cu o conºtiinþã teoreticãlimpede, cât un instinct narativ specific,funcþionând în sensul subtilei estetici a povestitoruluipopular. Pârghiile psihologice ºi moraleºtiute sunt convertite în valori lirice. Teama ºiinteresul personal, banii ºi aurul circulând subformã de valutã forte în realismul clasic, înArhanghelii lui Agârbiceanu, declanºând conflicteteribile, au fost înlocuite cu o monedã ciudatã. Inuniversul nuvelisticii lui Vasile Rebreanu, oameniipot plãti, în loc de bancnote, cu ... frunze, scoiciºi crini, sau cu un simplu surâs. Moneda pe careprozatorul o introduce în relaþiile dintre eroi eaceea a candorii.Dintre speciile basmului folcloric, povestitorulvãdeºte predilecþie pentru cai. Calul, sfetnic ºi prieten,aºa cum apare în basme, e unul din protagoniºtiiprozei lui Vasile Rebreanu. In ampla mitologiehipicã a tradiþiei basmului nostru trebuie cãutatãoriginea cailor din nuvela Cãlãul cel bun.Emisari ai naturii, prezenþe eminamente poetice,cu funcþie esteticã, moralã, eticã ºi chiar justiþiarã,caii lui Vasile Rebreanu dau naraþiunilor o ineditãaurã de basm.Fantasticul din povestirea Jaguarul are capunct iniþial de pornire o simplã iluzie opticã.Domniºoara A - fire sensibilã, înclinatã spe fabulos,privind pe fereastra elegantei limuzine careurcã în goanã pe o civilizatã ºosea alpinã, areimpresia cã troiþa de pe marginea drumului“zbura”. Decolarea spre iluzoriu odatã începutã,fantezia intrã pe panta invenþiei: troiþa are ochi ºilãcrimeazã, norii sunt cirezi adunate pe cer,copacii devin statui. Ca în pânzele lui Þuculescu,obiectele, plantele, arborii, au ochi, iar oamenii semiºcã în unghiul privirilor nevãzute.De mai mulþi ani Vasile Rebreanu a intrat în“avangardã” ºi de atunci continuã ºi reuºeºte sã-ºimenþinã acest statut. Acþiunea e temerarã, cu atâtmai mult cu cât o întreprinde de unul singur.Condiþia acestui original scriitor comportã anumiteavantaje ºi riscuri. E însã unicul sãu mod dea respira, de a gândi lumea, de a scrie. Pentru el efiresc, ceea ce din unghiul privirii diurne corespundeunor esenþiale schimbãri de date ale realului.În romanul Un caz de iubire la Hollywood,povestind “cazul” Neyrei Dorothy Vetusi, reuºindo tipologie autentic americanã, cu identitate americanã,Vasile Rebreanu se integreazã însã implicit,ca un alter-ego al personajului. El vede, fotografiazãAmerica, iscoditor, cu obiectivul reporteruluieuropean, dar de asemenea prin ochii scânteietoriai femeii, ºi ce femeie (!): îndrãgostitã de unarbore albastru, de un Ocean, de stafia unui mareregizor de la Hollywood ºi, în fine, de Basil ... Edesigur o poveste în care Neyra rãtãceºte în goanaei dupã frumoase himere, printr-o lume haoticã,diformã ºi totuºi tandrã. Privirea ei conferãfiinþelor ºi lucrurilor tandreþe. Acest love storyîncepe ca o poveste, rezolvarea ei fiind poeticã. Invârtejurile continentului american, în vuietulasurzitor al metropolei, al unui univers labirintic,în care Hollywood-ul este o metaforã, lui VasileRebreanu i se reveleazã iarãºi caii, aduºi cu el dinbalada de acasã, aceiaºi cai. El uneºte sub speciapovestirii - reportajul, eseul, poemul sau drama. Enu numai o experienþã esteticã, ci un mod surprinzãtorprin originalitate, de înþelegere aAmericii, a vieþii înseºi.Apãrut la Editura Cartea Româneascã (1981)Fântâna cu patru adevãruri e un volum surprinzãtor,deoarece de astã datã, ca dramaturg, scriitorulface dovada unui unghi tematic ºi estetic de marcantãoriginalitate.Parabola lumii, analizatã prin universurimetafizice ºi infrastructuri în care acþioneazã intrigapoliþistã ºi misterul, iatã, pe scurt conþinutulgeneral al pieselor. În cazul acestui prozator profundinteresat de semnificaþiile etice ºi morale alesocietãþii, teatrul completeazã prin mijloacele saleproprii ceea ce în prozã poate exista doar ca “jocsecund” ori latenþã. Psihologii complexe, caracteresau simboluri, personajele dialogheazã. Cuvintele,ca verbe, verbele, predicatele existenþei, gramaticaspecificã a replicii relevã pregnant sensurile realitãþii.Scrutând cu ochi critic faptele, dramaturgulobservã ºi trateazã cu ironie, cu umor ºi sarcasm,mecanismele complicate ale raportului dintre adevãrºi aparenþã.Ca dramaturg, Vasile Rebreanu e “tradiþional”doar în mãsura în care toate întreprinderile salepe tãrâmul teatrului sunt animate de un profundsens moral cu marcã autentic transilvãneanã.Oscilând între lirismul pur ºi satira savuroasãcu aspect burlesc, pana dramaturgului e nemiloasã... ca o coasã. Acestui scriitor ardelean cu aspectblând, plecat dintr-un sat nãsãudean îi place ºi azisã coseascã. Tot ce intrã în raza rotundã a coaseitrebuie cosit. Nu existã pentru el subiect “tabu” ºiîºi considerã munca drept o creaþie profundmoralã. O înþelepciune þãrãneascã, intransigentã,care batjocoreºte puritanismul ºi bigotismul intelectual,o mare încredere în anotimpuri, înmiºcarea astrelor ºi a gândului omenesc liber, staula baza principiilor prozatorului ºi dramaturguluiVasile Rebreanu.Lipsit de prejudecãþi, asemeni acelui neistovitpãstor care ºi-a pierdut oile (dintr-o poveste a sa),îºi cautã turma atât prin smârcuri, ca ºi pe colinelepoleite. Însemnele maturitãþii ºi permanenþei,în casul lui Vasile Rebreanu, conþinvalenþele rare ale avangardismului.Nonconformismul sãu e o neliniºte creatoare careurãºte somnul, mai ales pe cel al raþiunii.Mireasmã ºi suspin , o antologie substanþialãde aproape 500 de pagini, se constituie într-o<strong>imagine</strong> emblematicã a creaþiei lui VasileRebreanu. În câteva naraþiuni de o fantezie absolutdebordantã, uimind prin ineditul situaþiilor, alclimatului, al compoziþiei cu totul insolite a mediului,Vasile Rebreanu decoleazã de astã datã totalîn spaþiul noului mit. In afara timpului, putând fioricând, fãrã puncte cardinale, tãrâm al unui realismneþãrmurit, acesta oferã prilejul manifestãriiandroginului social, psihologic. Oul þinut la subþioarãa crãpat, din el au ieºit personaje straniicare anticipeazã o seamã din proiectele de viitorale prozei sale, se metamorfozeazã în ipostazenenumãrate ale ficþiunii care, treptat, în cele dinurmã, înlocuieºte concretul palpabil.28 TRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 200628BlackPantone 253 U
BlackPantone 253 UPortretele sunt animate de un duh exuberant,de o truculenþã ºi plasticitate lingvisticã ieºite dincomun. În trei naraþiuni care se completeazã reciproc(Miraculoasã ca un elixir, Portretul uneiamante arþãgoase, În grotã aproape de mare).Vasile Rebreanu instituie în proza noastrã contemporanãun mod sui-generis de o fertilã ºifoarte pronunþatã unicitate. Calitatea tripticuluiconstã în aceea cã prozatorul ºtie cu certitudinecare sunt “legile” cât ºi “fãrãdelegile” imperiuluificþiunii.. Imperiul absurd se autodistruge. E orevoluþie a elementelor mitului ancestral, folcloric,articulat logic, care reia în posesie lumea, îiexplicã, îi exprimã realitatea.Vasile Rebreanu propune prin valoarea intrinsecãa viziunii istorisirilor sale un univers surprinzãtorprin conþinut.Romanul Legaþi-vã centurile de siguranþã ecartea unui singur personaj, fotografiat din toatedirecþiile, gardat de o suitã, o adevãratã “Curte”de saltimbanci stranii, veseli ºi morocãnoºi, hâziºi lingavi, bezmetici, demenþi, toþi slujind supremanebunie a mãscãriciului cu aere de faraon -Felix Huniade.Cartea nu trebuie povestitã, e o lecturãsavuroasã clocotind de substanþe acide, de umorîmpins pânã dincolo de limitele absurdului,desfãºurând fauviste pânze conturate la modulsuprarealismului pictural. Prin rãsucirea unei cheimãsluite, Huniade este un fel de balcanic personaj“struþo-cãmilã” corciturã de “porc-peºtit”, sintetizândcu tot tacâmul un ºir de dictatori detoate mãrimile ºi nuanþele: Ceauºescu, Stalin,Hitler, Castro, Bocassa, Idi Amin, Mao, Caligula,Nero, etc.Ampla naraþiune a lui Vasile Rebreanu esteunul din foarte puþinele texte ale literaturii de sertarde la noi, din anii comunismului. Scriitorulprecizeazã în postfaþã “Este un roman desprerealitãþile din România”. Operã singularã înpeisajul nostru literar, produs al frondei, de uncomic violent ºi critic, uzitând de o formulã originalãestetic, cartea lui Vasile Rebreanu se distingedrept un înalt punct de reper al prozei româneºti.Ceea ce dorim sã accentuãm e contribuþiasubstanþialã a acestui scriitor de excepþie în revalorificareaoriginalã a structurilor naraþiuniitradiþionale. Neliniºtea sa creatoare desluºeºte cuun instinct artistic ieºit din comun cãi ºi soluþiiinedite în domeniul nuvelisticii, romanului ºigenului dramatic.•TRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 2006educaþieÎntre istoria localã ºi cearegionalãCâteva consideraþii asupra problematiciiSorina Paula BolovanDupã înlãturarea regimului comunist ºi aideologiei care a afectat în grade diferitecercetarea istoriei, tot mai mult în ultimavreme au sporit preocupãrile istoricilor de a mutacentrul de interes de la istoria naþionalã la cealocalã ºi regionalã, pentru redescoperireatrecutului unor zone ºi indivizi care fuseserã lãsaþiîn umbrã. Nimeni nu se mai îndoieºte astãzi cãdiversitatea de tradiþii ºi culturã constituie desecole una din bogãþiile nu numai ale Europei darºi ale României, iar principiul toleranþei a fost înultimele decenii garanþia menþinerii în Europa aunei societãþi deschise ºi care a respectatdiversitatea culturalã. Libertatea lingvisticã,deschiderea spre celãlalt, prezervarea identitãþiiculturale sunt probleme care au constituit opreocupare constantã a instituþiilor europene ºiromâneºti. În secolul în care trãim, în Româniadar nu numai, este însã imperativ sã asigurãm odeplasare a accentului conceptului de toleranþãdinspre social-politic spre sfera relaþiilorinterumane pentru cã în secolul XXI conceptul detoleranþã se dovedeºte insuficient, limitat. Astfel,e nevoie de o trecere de la coexistenþa tolerantã lao colaborare activã (mutaþia cea mai semnificativãtrebuind sã fie înlocuirea expresiei “Eu tolerez...”cu cea “Eu respect”). Fireºte cã într-o asemeneaperspectivã, educaþiei îi revine o misiune extremde importantã, or tocmai în acest domeniu estenevoie de cât mai multe proiecte ºi iniþiativepentru cunoaºterea adecvatã nu numai aprezentului ci ºi a trecutului celui de lângã tine.Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii a început sãîncurajeze, inclusiv prin cadrul legislativ, înmaterie curricularã, elaborarea de materiale ºimanuale care sã valorizeze evoluþiile istoricelocale ale unei zone ori trecutul minoritãþilor dinRomânia. Sub asemenea auspicii, apariþia unui“manual de istorie localã-regionalã”( IoanSigmirean, Vasile Nicoarã, Istoria judeþuluiBistriþa-Nãsãud. Manual pentru curriculum ladecizia ªcolii, Bistriþa, Editura Nova Didactica –Casa Corpului Didactic Bistriþa-Nãsãud, 2005,148 pagini) nu poate fi decât salutarã, fiindcãreprezintã deocamdatã o iniþiativã singularã.Cadrul temporal analizat de prezentul manual îlreprezintã, în linii mari, ultimele douã milenii.Aria geograficã asupra cãreia s-au oprit autorii oconstituie acea parte de nord a Transilvaniei ceintrã din punct de vedere administrativ-teritorialsub jurisdicþia judeþului Bistriþa-Nãsãud. Firesc, îneconomia lucrãrii nu au putut fi tratate exhaustivtoate secolele de istorie în complexitatea loreconomico-socialã, politicã, culturalã, mentalãetc., ci s-au prezentat doar eºantioane care sãacopere atât problematic cât ºi temporal ceea ceºi-au propus autorii: sã releve evenimente,procese, personalitãþi ºi atitudinicomportamentale variate referitoare la trecutulpopulaþiei judeþului Bistriþa-Nãsãud. Tocmai deaceea, lucrarea-manual nu are pretenþia cã aepuizat subiectul ºi nici nu oferã elaboratedefinitive, deoarece realitãþile istorice au fost multmai complexe decât au putut fi surprinse îneconomia lucrãrii. Ea/el constituie mai degrabãun prim elaborat care sã mijloceascã pentru unanumit grup-þintã din zonã (tineri: elevi, studenþi,dar ºi adulþi: cadre didactice, public consumatorde istorie etc.) “pãtrunderea” în marea istorienaþionalã, europeanã, universalã prin ceea ce afost specific local.Volumul este structurat în 5 capitole, unul deintroducere ºi alte patru care respectã epocileistorice tradiþionale: Preistoria ºi antichitatea,epoca medievalã, epoca modernã ºi epocacontemporanã. În cadrul fiecãrui capitol suntinserate de la 3 pânã la 8 lecþii care reconstituieatât evoluþia materialã ºi cea spiritualã, cât ºiorganizarea politicã, instituþiile administrative ºipolitice din zonã, viaþa cotidianã ºi cultura dinjudeþul Bistriþa-Nãsãud în procesualitatea istoricã.Fãrã îndoialã, lucrarea a fost conceputã ca uninstrument didactic, pe lecþii, cu sarcini de lucrupentru elevi, cu o ilustraþie bogatã ºi judiciosaleasã (poate cã s-ar fi impus o calitate areproducerii mai bunã, dat fiind faptul cã Bistriþaare monumente de artã ºi arhitecturãremarcabile!), cu hãrþi, bibliografie, planuri desintezã ºi un dicþionar istoric la final, aspecte caretoate pledeazã pentru întãrirea caracteruluididactic al volumului. Fireºte cã manualul poate ºitrebuie sã fie folosit nu numai la clasa a VIII-a,aºa cum se precizeazã în Recomandarea prof. dr.Lazãr Ureche, inspectorul ºcolar de specialitatedin judeþul Bistriþa-Nãsãud, ºi în Cuvânt-ul înainteal autorilor, dar chiar ºi la clasa a XII-a, care areinclusã în programã Istoria României, precum ºica disciplinã opþionalã la alte clase de liceu.Fãrã îndoialã cã ºi publicului larg iubitor deistorie localã i se oferã o viziune unitarã, sinteticãºi coerentã asupra evoluþiei societãþii omeneºti depe teritoriul judeþului Bistriþa-Nãsãud. Totuºi,lucrãrii i se poate reproºa o anumitã “polarizare”etnicã a problemelor istorice tratate, punându-seun accent prea mare în jurul românilor. Nimeni29BlackPantone 253 U29