Vizualizare imagine

BlackPantone 253 UVerbalizarea ventrilocãIoana CistelecanAUGUSTIN CUPªAPrezent compus/recompusIaºi, Ed. Convorbiri literare, 2005Odialecticã a tãcerii extrinseci, de sine ºipentru sine impusã, meºteºugitã,protejînd un logos interiorizat inextremis, ne propune Augustin Cupºa în al sãuvolum de debut în ipostaza de poet. Un lirismhiperconcentrat în esenþa-i, controlat în detaliu,posedat de un autor cu harul ventrilocitãþii, subpenelul cãruia poemul se moºeºte perpetuusupervizat ºi alunecã dincolo de rostirea primã,rutinat-banalizatã.Se empatizeazã o sensibilitate vãditcerebralizatã, în care sinele e dozat între minimal –ca exponent al substanþei – ºi maximal,categorizînd în fapt gestul cliºeizat – o pragmaticãa absenþei comunicãrii belicoase, superflue ºi, înspeþã, a discursului reflectorizant, abisal,monologat în registrul grav al conºtientizãrii ºirevelãrii inutilitãþii celei dintîi, dar ºi a plinãtãþiiceluilalt. Vorbele eticheteazã derizoriul, gafa,durerea, provizoriul, constituindu-se axiologic opustãcerii ca ºtanþã a jenei, culpei, apãsãrii,suportabilitãþii ºi firescului, aceasta fiind, în fond,rostitã, niciodatã rãstitã, poetizatã, provocatã ºiingurgitatã de un metalimbaj orientat înexclusivitate cãtre un eu vertical, sustrascompromisului, dar inventariind metodic plusurileºi minusurile („eu sunt gol/într-o mînã udã/vorbesc puþin ºi respir mult”; „ºi femeile -întotdeauna de la capãtul nopþii/ºi maºinãriile ºiinvenþiile lor/ºi seminþe ºi abatoare de oþel/ ºilucruri spurcate”; „ºi vorbele sunt cãrãmizi/ºi dinele se fac oasele slabe”; „ºi tãcerea ne gãseºte la felcu/mîinile mici/umede/lipite de haine/saufluturînd fãrã nici o pãrere//mîinile noastremici/pe resturi colosale/ din izbiri colosale decuvinte”). Actantul momentului pare atins demaladiv, percepþia cromaticã transgreseazã dinspregri spre dark, infestînd sfera familiarului ºiîncropind atmosferic un spital în nocturnã, cu unabandon al umanului, într-un amalgam denostalgiere, discreþie timidã, înþelepþitã progresiv ºiun obstinat ºi tenace exerciþiu al devoalãriisensurilor absconse, pertinente, într-o interdependenþãorganicã insinuatã între tãcere ºiobosealã, cu variantele lor cumulative: închidereaca refuz ºi deopotrivã ca incipit al muþeniei,expandarea eºecului în logos, teama de penibilulunei comunicãri la îndemîna unui searbãd acut ºiaglutinarea pensée-urilor furiºate silenþios sau purºi simplu ca refuz de a articula sonor („ºeful degarã intrã rostogolit/ºi bolnav/ ºi fãrã vorbã sevîrã în pîntecul foarfecii”; „trag cu urechea pe lauºi/înghit tot”; „nu ºtiu pe unde sã mai calc/e unmorman de pleoape pe-aici”; „rãsunã picãturi închiuvetã/pe coridor”; „ºi infirmierele amestecaugrijuliu/în vîrtejuri oboseala de prin saloane”;„pãzeam pereþii noºtri de gol/în noi se zbãteaulucruri/ca o ploaie de molii”; „strãluciri viziunicãderi/recãderi/potriviri în cuvinte”). Resortulprimar al limbajului poetic alternativ e dat derecurenþa grabei ºi a fricii; experienþa morþii easimilatã unui dehors cvasi-obiectivat, neutralizat,transpus într-o iremediabilã pietrificare, aidomaunui handicap al propriei salvãri. Contrapondereaîntre un tu feminin ºi un eu masculin auctorialîncropeºte un cuplu al cãrui erotism sfîrºeºte înizuri-repere ale memoriei suav-amar nostalgicizatecarteaºi ale proiecþiei volitive tacite. Spaþiul retractil alprezenþelor personalizate ºi totodatã concentrareanoumenalã a reflexiilor secretizate sunt desemnatede hol, mai precis: de oglinda înveºmîntînd holul,lepãdîndu-ºi semnificaþia iniþialã ºi permutîndu-se,la rîndul ei, îmtr-o mascã jungianã opacizatã,impenetrabilã îndãrãtnic în a deconspira ordinarul,fie el instituþionalizat de-a dreptul, ingrat camuflajal golului în substanþã, colcãind ca un microb întocmai viscerele coordonante, însã inversate catopicã în logica raportãrii – „de pe pereþi viaþa ca osare/se gîndeºte, probabil, la mine”; „Doamne, iocred cã-ntr-o casã de oameni/viaþa cea multã e-nhol într-o oglindã”; „tu erai frumoasã/eu eramaspru”; „cu tine mã uit,/te iau de ºolduri ºi intruîn ºut”; „trebuie sã te acoperi cu o casã, cu onevastã/de un destin, doi trei copii/ ºi cu vîrsta deaur”. Întreagã aceastã verbalizare interiorizatãsinuos transpare într-un lirism ce comportã opseudo-dinamicã a unui pas finalmente retezat,brusc eºuat, al cãrui punct convulsiv în traiectulalunecãrii în ºi spre tãcere rezidã în circumferinþa„gleznelor zdrenþuite”, abrutizînd ºi anexîndscîrþîiala unui titirez hãbãucit în liniºtea penitentã,înstãpînind pînã ºi concreteþea asonanþelor irizatepoematic („Eu/l-am prins între degete/i-am scuipatÎn lumeaIrinei PetraºGraþian CormoºALEXANDRU DEºLIUMiezul lucrurilor. Convorbiricu Irina PetraºFocºani, Editura Pallas Athena, 2006coaja (...)// scîrþîia drãceºte cînd se freca de burtacerului”; „ce mult te-aº fi dorit/îmi ziceam turbatîn gînd/lîngã vitrinã/suspinam cu cîrpa de praf”).Imagistic, se oscileazã între oximoroni repetitivi cufinalitate neaºteptatã, un joc pelin al con-dereconstrucþiei,inserînd definiri economicoase,nedisturbînd continuitatea vizualului în propria-ifrînturã ºi uzitarea unor diminutive impotentizateîn triºarea golului ºi un derutant ludism respirînda gravitate percutantã. Cerebralitatea poemului sebalanseazã între certeþe ºi orbecãialã, evitîndsenzaþia unui deja-lu, în pofida jonglãrii cusemnificanþi cliºeistici, probînd lejeritate înconversia nuanþelor aceloraºi termeni ori în fluenþadeterminanþilor, dar magnetizeazã în forþãcomponentele-i ºi zvîcneºte în erotizãri cu impactdur/eros, centrifugînd în slow motion fascinaþiavertijului reflecþiei ºi, mai ales, a voluptãþiidisecãrii amãnuntului cogitoriu.Verticalitatea notaþiei lirice, precum ºinaturaleþea dez-asamblãrii inspirate a zonelorarhivizitate poetic transferã cãrþii lui AugustinCupºa organicitate ºi sintetism vitalizant.Am auzit recent cã un doctorand înFilologie lucreazã deja la o monografiededicatã Irinei Petraº. Dar, culmea,persoana nu e de aici, din Ardeal, vreun amatorsã-i intre în graþii, ci taman din celãlalt capãt alþãrii – lucru ce m-a pus pe gânduri. Recentulvolum de convorbiri cu Irina Petraº, realizat deAlexandru Deºliu, are ºi el o pronunþatã tentãmonograficã, elucidând semnificative felii biobiliografice,dar ºi comportamental atitudinale dinviaþa protagonistei. E evidentã, deci, tendinþacontemporanilor de canonizare a Irinei Petraº,încã din timpul vieþii. Ne recunoaºtem – rar, ce-idrept –, oamenii de valoare. În majoritateacazurilor, însã, ne reamintim de ei, la zeci de anidupã ce au plecat dintre noi. Atunci doar,învãþam sã-i iubim ºi sã-i preþuim.Revenind acum la Miezul lucrurilor – o cartece începe ex abrupto, fãrã nici o introducere sauprefaþã, dupã inventarul riguros ºi exhaustiv alactivitãþii literare din pagina de prezentare a protagonistei– nu putem sã nu observãm cã întrebãrileconcise ale lui Deºliu nu sunt decât timidepuncte de plecare pentru ca, (ne)þinând cont deele, Irina Petraº sã ne poatã spune câte ºi maicâte, dedându-se pe pagini întregi la veritabile“orgii” descriptiv-narative. Interogaþia e asemenichibritului aflat în proximitatea gazului, ocazie cedeclanºeazã efectul letal: explozia ingenuã ºiincontrolabilã. Stârnitã, Irina Petraº nu mai poatefi opritã. Complexitatea rãspunsurilor ei nu poatefi nicidecum anticipatã. Ele aduc mai mult decâtar fi sperat întrebarea. Aºa, aflãm poveºti de lamare, de la Sibiu, de la diverse colocvii, ni sedezvãluie file din trecutul Literelor clujene, cernuteprin ochii studentei de atunci, istoria EdituriiDidactice ºi Pedagogice etc. Suntem invitaþi cugentileþe sã pãtrundem în lumea Irinei. Pentru ceicare se încumetã, rãsplata e pe mãsurã: oare cineºtia, de exemplu, cã lupul intrat în curtea casei s-auitat cu mirare la micuþa Irina ºi a plecat înapoiîn pãdure, cã aceeaºi Irina publica deja, la vârstade numai 10 ani, poezii în Luminiþa, ScânteiaPionierului, Cravata Roºie sau cã, în prezent, areîn casã mobilã fãcutã de mâna ei? Toate acesteaºi multe altele se înlãnþuie în amintirile IrineiPetraº. Povestea ar putea fi, în principiu, a oricui,dar nu e decât a ei! Iar noi suntem spectatoriiuluiþi de intimitatea caldã care ni se propune. Orelaþie scriitor-cititor care nu are nimic impios, ci,din contrã, ceva dintr-o transgresare a imaginiiimpersonale pe care susþine Irina Petraº cã o promoveazãîn raporturile cu ceilalþi. Volumul defaþa are meritul cã o umanizeazã mai mult decâto fac vorbele frumoase, izvorâte din suflet pe carele spune la evenimentele organizate de Uniunesau promptitudinea cu care intrã în luptã pentrucauza culturii române.Alte “bârfe” se constituie în pagini savuroasedintr-o istorie literarã vie a Clujului altor vremi.Personajele evocate, studenþii de atunci, suntastãzi dintre cele mai sonore nume ale culturiitransilvane: Mircea Muthu, Marian Papahagi,Aurel Sasu, Ruxandra Cesereanu, Ion Vartic,Mircea Petean ºi mulþi alþii.Pe un ton aforistic, lucid, filosofic, lipsit depreþiozitãþi verbale – deºi Irinei Petraº îi faceplãcere sã creeze cuvinte noi – scriitoarea se pronunþãºi asupra diverselor probleme ale lumii contemporane,în fapt, perene teme de disputã, cumar fi “rãzboiul sexelor” sau “provincializarea”literaturii. Impresioneazã în astfel de pasaje,retorica argumentativã, spiritul analitic, pigmentatcu exemple din viaþa de zi cu zi, dar ºi digresiunileîntâmplãtoare, dar nu gratuite.Nu pot sã închei mai bine decât prin a redadeviza Irinei Petraº, devizã în jurul cãreia s-au edificatvolumul de faþã, opera-i de scriitor ºi traducãtor,ºi, mai ales, viaþa-i: “Sã fii deplin ºiasumat ceea ce eºti mi s-a pãrut mereu mai greuºi mai lãudabil decât sã te prefaci cã eºti ceea cen-ai fost ºi nu vei fi niciodatã”.••4 TRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 20064BlackPantone 253 U