Vizualizare imagine

BlackPantone 253 Uºi au valenþe cu toate celelalte vorbe” – iatãproprietatea salvatoare enunþatã de CamilPetrescu. În plus, româna are o libertatecombinatorie uluitoare, asta ºi fiindcã, încomparaþie cu alte limbi, are puþine restricþii detopicã, de pildã. Locuieºte extrem de liber ºiambiguu spaþiul enunþãrii.-- În calitate de preºedintã a UniuniiScriitorilor (Cluj) n-o sã vã mai întreb nimic desoarta scriitorului, pentru cã, de obicei, are elîndeajuns grijã de ea, în ciuda aparenþelor… Vãîntreb, însã, de a cititorului sau, mai bine spus,de aºa-zisa dispariþie a lui. Vãd pe la televizortot felul de „umaniºti” comentând sondaje„îngrijorãtoare” pe tema asta. A supravieþuitlumea ºi fãrã dinozauri ºi, dacã e sã fie, eu unacred cã marea majoritate (nu toatã) vasupravieþui ºi fãrã scriitori. De altfel, o imensãparte a globului, cea cãreia de obicei i se spune„lumea a treia”, o face. Dar ºi cei înstãriþi sedescurcã: de curând nu ºtiu ce star pop adeclarat cã n-a citit nici o carte în viaþa ei, nicimãcar pe cea pe care a semnat-o. Nu credeþi cãe timpul unei ieºiri demne din scenã? Nu mãrefer, desigur, la dispariþia scrisului, ci, poate, lao domolire a „pretenþiilor”… la acceptarea unuistatut „neomallarmèan” poate? Sau literatura eceva a cãrei viaþã se confundã cu un ºir deresuscitãri dupã nenumãrate „crize”?-- Am spus-o de mai multe ori, chiar cu onuanþã calmã de fatalism: se întâmplã mereuceea ce poate sã se întâmple ºi, deci, trebuie sãse întâmple. De aceea, nu mã prind lamentãrilede nici un fel. Crizele anunþate cu surle ºigrimase mi se par comice. Valurile, undele intrãîn descrierea oamenilor ºi a societãþiloromeneºti dintotdeauna. Avem, cum ar ziceConta, un destin onduliform, „ondolant”.Dincolo de asta, cartea nu va dispãrea. Seschimbã suportul – am scris pe piatrã, pepapirus, pe hârtie, acum scriem în eter. Totscris/citit se cheamã. Pe calculator se creeazãiluzia rãsfoirii, semn cã meseria e veche ºiîntipãritã în firea omului. Sunt de acord cuUmberto Eco: „ceea ce ar trebui sã neîngrijoreze nu este dispariþia cãrþii, ci abibliotecii din casã”. A nevoii singuratice delecturã. Cãci cititorul e cel-care-gândeºte-singurºi nu poate fi sclav nimãnui, nu poate fiîngenuncheat ºi nici manipulat. Nu înceteazã sãse întrebe ºi sã-ºi rãspundã scotocind singuradevãrurile din tezaurul omenirii. Un capluminat e acela în stare sã gândeascã singur, darºi acela care-ºi acordã privilegiul (ziditor demulte ori) de a se rãzgândi. Semn bun,cititorului român i s-a „aplecat” repede de hranacoloratã ºi „liberã” a tarabelor. Vorba lui Eliade,orgia e necesarã dupã postul trudei, dar nu poþis-o þii tot într-o orgie dacã nu vrei sã te rãtãceºtide tine însuþi. ªi anarhia de pe Internet îºi arefrumuseþea ei: „Oricine are dreptul sã-ºi etalezepropria lipsã de însemnãtate.” Ar putea fi unexerciþiu de umanizare a dimensiunilor, prinrecul. De re-relativizare a lucrurilor. Derenunþare la pretenþii fãrã acoperire, cum spui.Crizele sunt anunþate cu voci tenebroase de ceicare îºi supraestimeazã rostul pe lume. Se credcoborâþi din cer ºi aºteaptã ofrande, enervaþipeste poate cã acestea întârzie – asta, de multeori, dupã ce au însãilat câteva vorbe mai cumoþ.Dispariþia scriitorului/cititorului, aºadar, seamânã. Uite, tu ºi cu mine încã citim/scriem ºigãsim sens în asta! Te întrebai deunãzi dacã laasta se reduce totul, la a ne degusta unii altoracuvintele meºteºugite. Mã tem cã da. Cel puþinpe palierul pe care ne aflãm. Apoi, cititorul nuva dispãrea curând ºi fiindcã e la mijloc uncuvânt prevãzãtor, Citirea, care ºi-a asigurat olungã posteritate. Poþi citi în stele, în palmã, înurme, în culori, în ochi, în semne, citeºti dincartea naturii ºi din a vieþii, îi citeºti pe ceilalþi,ce mai, suntem încã, fundamental, cititori.Glumesc doar pe jumãtate.-- Spuneaþi cã libertatea „capãtã greutate ºisens când te gândeºti cât de puþine lucruridurabile poþi obþine de la oameni cu de-a sila”.Puteþi sã daþi ºi o „definiþie” sau aprecierepozitivã a libertãþii?-- Omul acceptã determinaþii ºi condiþionãristrãine de fricã ori din calcul egoist ºioportunist. În ambele cazuri, sunt gesturiprovizorii, pe care nu poþi conta îndelung. Aºase explicã Istoria însãºi ca succesiune derãscoale ºi rãsturnãri.Apoi, libertatea, s-a spus ºi sunt de acord,þine cam cât lungimea braþului tãu întins.Dincolo de aceastã limitã, pui în pericollibertatea celuilalt. Orice ieºire din aceastãdilemã costã, uneori scump. Dar ºi maiimportantã mi se pare libertatea de care eºti înstare în acest cerc mititel al prejmei tale. Cedoreºti sã faci, sã gândeºti, sã visezi când eºtisingur cu tine? Cât de lucid te priveºti în ochi?Mi se pare foarte importantã ordinea interioarãla care poþi accede cântãrind lucid minusurile ºiplusurile. Nu fericirea, mereu discutabilã ºinicidecum promisã nouã la naºtere ca tinereþeafãrã bãtrâneþe feciorului de împãrat. Nu cred înlibertãþile ºi eliberãrile mijlocite de excese.Dependenþele spun din capul locului cã eºtisclav, nu om liber. Renunþi de bunã voie ºi cu ostranie falã la mintea întreagã, alegi sã nu fii cutine când þi se întâmplã... viaþa, unica. În loculpaharului de vin plimbat pe cerul gurii pentru areînvia, surâzãtor, aromele, foºnetele, culorileciorchinelui/viei în pârg sã alegi decãderea dinumanitate a beþiei slinoase, îngãlate – ce poatefi mai puþin liber?-- De curând a apãrut ºi o nouã ediþie latraducerea dumneavoastrã din Philip Roth,Animal pe moarte…-- Da, la câteva zile dupã traducerea prozelorlui Philippe Jones. Încântarea de a-mi fi apãruto traducere la Polirom (a 30-a carte tradusã demine!) s-a preschimbat în stupoare când amprimit exemplarele cuvenite mie – prin poºtã,desigur, fãrã nici un cuvânt însoþitor, în bunatradiþie a eleganþei autohtone! Redactor vechifiind eu, pedant ºi cârtitor cât încape, nu mi-amimaginat vreodatã cã aº putea trece pestemomentul negocierii cu autorul! Ei bine,redactorul meu (te las sã descoperi singurãnumele lui – e, de altfel, un tânãr pe care l-amurmãrit cu interes ºi îmi pare rãu de ciudatapatã care a apãrut pe relaþia noastrã înaintechiar de a deveni o bunã relaþiescriitor/redactor de carte) intervenise brutal întext fãrã sã mã consulte/anunþe în vreun fel!Un farmec repetat anume de autor deveneafascinaþie ºi charismã, potrivindu-se ca nuca înperete (charisma jurnalismului?!), cuvinteledeocheate se îngroºau în pas cu modadespuierilor de ultimã orã, frazele se rupeauaiurea, nicidecum în respectul originalului.Norocul meu, norocul lui Philip Roth (Animalpe moarte a apãrut într-o primã ediþie înBiblioteca Apostrof ºi a fost lucrat atent, cuverificãri cuvânt de cuvânt, sub ochiul atent alMartei Petreu ºi cu complicitatea generoasã alui Norman Manea) ºi norocul redactorului cã aobosit repede. Dupã primele 2-3 pagini de elanrevoluþionar, traducerea îºi vede, în general decursul ei! Spun „în general” fiindcã m-am temuts-o iau la purecat rând cu rând. Cine ºtie ce aºmai descoperi! Prea conºtientã de cât detrecãtoare sunt toate ºi, de la un punct încolo,lipsite de importanþã, nu m-am supãrat pânã laa cere junelui socotealã în instanþã. Însã, vorbalui, nu-i bine sã te iei prea tare de criticii literarimai ales când pui la cale o nouã carte! Criticulliterar care sunt îl aºteaptã la cotiturã cucreionul roºu bine ascuþit! Vreau sã aflu „pe cese bazeazã”!-- Ce planuri editoriale mai aveþi? Ce teme?Ce traduceri?-- Închei acum o carte-rezumat. I-am promisAurei Christi cã aleg cele mai bune (!?) 200 depagini din cele vreo 900 scrise despre moarte,feminitate, locuri sub titlul Despre feminitate,moarte ºi alte eternitãþi. Va fi, într-un fel,varianta condensat eseisticã a Miezuluilucrurilor. Apoi, vreau sã fac acelaºi lucru cusutele de pagini traduse din Marcel Moreau. Sãle adaug fragmente din cãrþile mai noi,splendide, ºi sã scot un volumaº de 200 depagini de Moreaumachie (chiar are o carte cuacest titlu!).Urmãtoarele douã luni îmi vor fi ocupatevârf cu Almanahul scriitorilor clujeni ºi cuvolumele din Meridian Blaga 6 (ca editor). ªi cuConcursul de debut de la Filiala Cluj a USR. ªiaº vrea sã fie soare ºi sã am timp sã pictez. ªisã scriu un mic roman îngrozitor. Glumesc?Habar n-am!•26 TRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 200626BlackPantone 253 U