Vizualizare imagine

BlackPantone 253 Uplasã, dacã vrei, cu ochiurile împletite din locuriºi timpuri în fãrâme, din atingeri, parfumuri ºimici sentimente ceþoase. Poþi fugi dupã tine oviaþã întreagã ca dupã fluturi. Dar meritã. Doaraºa poþi fi cât de cât tu, nu altcineva. ªi totastfel îþi perfecþionezi ºi instrumentele deînþeles/reþinut imagini ale celorlalþi.-- Cartea despre locuire pare a fi contrapartela cea despre moarte (ne-locuire, non-locuire).Gândiþi vreodatã cãrþile dumneavoastrã caavând o menire terapeuticã pentru cititori?Credeþi într-o atât de vehiculatã formulã a cãrþiipe post de medicament sau pe post depsihotrop ce produce „evadarea din realitate”?Credeþi cã menirea cãrþilor e sã fie „prizate”?-- Verbalizarea, în sensul larg al exprimãriide sine, al ne-tãcerii asupra dilemelor ºiumbrelor, mi s-a pãrut mereu un leac bun. „Sãnu mai vorbim despre asta”, spun oameniiadesea ocolind subiectele tabu. Moartea, depildã. Cred cã vorbirea e bunã. Existã o zicalã:„taci dacã nu poþi sã spui ceva mai bun decâttãcerea”. Frumos spus, dar adevãrat doarcâteodatã. Însã nu de evadare e vorba aici, ci deo mai calmã, mai seninã ancorare în realitate.Viaþa are destule taine, nu e nevoie sã-i maiadaugi ºi tu tuºele mici ºi negre aleneînþelegerilor tãcute. Sigur cã ºi comunicareaare limite, devieri, nu orice traducere în cuvintecade mãnuºã pe o stare, pe o relaþie.Cât despre cãrþi, sunt forma cea mai densãde cunoaºtere, de trãit în cunoºtinþã de cauzã.Am auzit adesea reproºul – ºtii din cãrþi ce ºtii,nu din viaþã, nu-i valabilã poziþia ta. Dar cãrþilemari nu sunt decât forme concentrate de viaþã.Experienþe dense, de mai multe ori procesate degeneraþiile succesive, aºa încât densitatea lor eîn afarã de discuþie. Prin ele poþi trãi o sutã devieþi în loc de una. Pot fi chiar ºi prizate, cumspui, dar numai dacã înþelegi prin astaîndeletnicirea gustoasã a cititului, plãcerealecturii ºi aromele interpretãrii, nu scãdereaanume a luciditãþii pentru a uita de necazuri oride rãspunderi. Cum ziceam, scrisul, al meu ºi alaltora, mã împlântã mai bine în nisipurilemiºcãtoare ale lumii. Nu plutirea (mi-)o promit,ci ancore ruminante. Pe de altã parte, cel maitare mã bucurã dovezile cã vreun cititor orialtul a aflat ceva folositor în cãrþile mele, cã nua citit degeaba.-- Borges avea un personaj care nu putea uitanimic ºi practic memoria era ceva care îl„eradica”. Nu vã temeþi cã suferiþi de omemorie excesivã? De fapt încerc sã pun oîntrebare indiscretã: ce vi s-a pãrut „sãnãtos” sãuitaþi?încalece, pe unele le „ºterge” temporar, leeclipseazã.De uitat, nu uit nimic ºi nici nu iert. Devreme ce nu cred în existenþa „pãcatului”, nucred nici în iertare. Dacã îþi faci numai þie rãu,e în regulã, e alegerea ta. De obicei, îi rãneºtipe cei din preajmã. Nu e un „pãcat”, cãci totomeneºti sunt ºi rãutãþile. Dar nici nu vãd dece sã fii iertat pentru relele fãcute. Asumã-le!Ele intrã, oricum, pentru totdeauna, în portretultãu. Iertarea nu îndreaptã nimic, ba, dimpotrivã,îþi sugereazã cã poþi repeta oricând mizeria,nu trebuie decât sã ceri smerit iertare dupã.Asta nu pune deloc în pericol relaþia mea cuceilalþi. Nu port ranchiunã locului dinspre careîmi vin relele, indiferent cã e om, comunitate,instituþie, sistem. Dimpotrivã, amintirile releîmi dau o luciditate îngãduitoare, un soi demicã milã ironicã. Nu compasiune, nu. Nu potsimþi nimic împreunã cu cel micºorat de rãul pecare îl face repetat. Cel mult condescendenþã.Cu toate astea, cum i-am rãspuns ºi luiAlexandru, aici ºi acum, aleg sã nu vorbescdespre lucrurile întunecate din viaþa mea,lucruri pe care am socotit „sãnãtos” sã le tac,nu sã le uit. Nu le-am uitat deloc, dar nu vreausã le dau ºansa de a ajunge în paginã. Lepedepsesc, cum s-ar zice, la surdinã ºi culise. Leucid.-- V-aþi gândit vreodatã sã scrieþi o cartedespre bãtrâneþe? Vã întreb asta pentru cã, dincâte vã cunosc, mi-am dat seama cã nu vãsperie subiectele tabu. Am auzit cândva o zicalã(nu cred cã e româneascã), în care bãtrân ecineva la care vine Satana, dar el nu mai are cesã-i cearã… Unii ar zice cã asta e de bine…-- Despre bãtrâneþe? Nu neapãrat. Fiindcã încãrþile despre moarte, în general, o subînþeleg.ªi în cea despre locuire, care, cum bine aiobservat, se leagã de „ºtiinþa morþii”. Vãd viaþaca drum spre moarte. O cãlãtorie un picpripitã, cãci gândul permanent ºi senin al morþiise traduce, pentru mine, în urgenþã, alertã, nestare.ªtiu cã fiecare clipã rãneºte, iar ultimanecat, dar mã vãd îmbãtrânind cu oarecareuimire, nu cu spaimã. Uneori sunt chiarsurprinsã cã eu, Irina, un fel de eu atemporal ºifãrã loc, voi avea anul viitor 60 de ani.Altfel, din cauza memoriei excesive desprecare vorbeºti, fiindcã pot re-trãi oricândepisoade trãite de eu-rile mele succesive, îmidescopãr calm ºi nesistematic (adicã nu-micontabilizez zilnic ridurile, sã zicem) semneleînaintãrii în vârstã ºi nu fac nimic anume ca sãascund cã îmbãtrânesc. Mi se pare, dealtminteri, o mare frivolitate ºi o tristãzãdãrnicie „cãnirea” înfriguratã a semnelor debãtrâneþe. O viaþã sãnãtoasã ºi echilibratãconservã mai bine decât orice artificii. Un ridascuns cu ultima cremã miraculoasã lansatã pepiaþã nu-i decât o minciunã. El tot acolo rãmâneºi eu tot ºtiu cã n-am dat timpul înapoi. Nu-misunt în fire amãgirile de nici un soi.-- Citeam de curând despre ceea ce în ºtiinþãse numeºte „limita Hayflick”: un þesut de celuleîntreþinut artificial, fãrã „permisiunea” de a seorganiza într-un organ, îºi „uitã” dupã unanumit timp menirea, programul. Informaþiageneticã continuã sã existe în ele, dar pur ºisimplu ele nu o mai recunosc. Aceastã stare deanonimat ar fi de fapt o moarte insinuatã chiarîn viaþã. Nu credeþi cã ºi cuvintele pot suferi deo astfel de „limitã”, mai ales cã vã referiþi lapostmodern ca la ceva incapabil de a maiproduce „propriile mirodenii”?-- Din multe puncte de vedere,postmodernitatea mi se potriveºte, cuamendamente, fireºte. Îmi place dez-încântareafiindcã îºi gospodãreºte ingenios ºi lucidlimitele ºi sãrãcia, îmi place „absenþa” viitoruluifiindcã poate fi ºi un semn al conºtiinþeimuritudinii, fragmentul ºi improvizaþia sepotrivesc fiinþei mele provizorii, umorul ºiironia le gust ºi pe pielea mea cu încântare.Cât despre cuvinte, ºtii cã am scris douãcãrþi despre feminitatea limbii române.Vecinãtatea îndelungã ºi veghea asupra vorbelormi le-au arãtat bogate ºi pline de minuni uitate.ªi de mirodenii, dacã vrei. Limita Haylick sereferã la capacitatea limitatã de diviziune acelulelor. Nu cred cã e valabilã în cazulcuvintelor. E adevãrat, oamenii se opresc rareorisã le amuºine sensurile ascunse, rãtãcite,zãcãmintele. Etimologia e ispititã doar de poeþicând ºi când, ori de vreun Andrei Cornea sauGabriel Liiceanu. Noile norme academice excludaproape cu totul etimologia din instrumentarullor surprinzãtor de aleatoriu. Dar existã mereu„veghetori”, precum cei pomeniþi adineauri, unfel de celule suºe, originare, în stare sãdepãºeascã limita hãrãzitã omului, de 50-52 dediviziuni. „Vorbele pot forma orice fel de înþeles-- În general, cum spuneam, cred cã tãcereaasupra relelor trecute nu le face nicidecum maibune, nu le anuleazã efectul coroziv. Nici cânde vorba de silirea la tãcere a memoriei. Oameniirecidiveazã tocmai pentru cã sunt educaþi sãuite, sã priveascã numai spre viitor (deºi sespune cã Europa are o culturã a memoriei, nuuna a uitãrii, ca Asia, de pildã, lucrurile nu stauchiar aºa la nivelul individului). Dar viitorul nuexistã fãrã trecutul asumat. ªi mã gândesc ºi laviitorul foarte apropiat, al clipei urmãtoare.Poate cã memoria mea e excesivã ºi fiindcã efoarte exersatã. Conexiunile mi se par parteacea mai „tare” a creierului omenesc. Nu creddecât în uitarea igienicã ºi naturalã, aceea careaºeazã lucrurile în sertarele minþii pe diferiteniveluri, ca-ntr-o uriaºã parcare subteranã. Lelumineazã diferit, le clãdeºte riguros, sã nu seTRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 2006Mircea Petean, Irina Petraº, Constantin Cubleºan, Ion Mureºan, George Vulturescu, Petru Poantã, Gheorghe Glodeanu, MirceaMuthu, Mihai Dragolea la Premiile filialei clujene a USR (mai 2006) Foto: Dinu Flãmând25BlackPantone 253 U25