Vizualizare imagine

BlackPantone 253 UTIFF-TopMinitopDude, zmeurici de aur ºi cevacapodopere…Au trecut, iatã, cîteva sãptãmîni bune dupãîncheierea ediþiei 5 a Festivalului Internaþional deFilm „Transilvania”. Între timp cearcãnele ºianxietatea s-au mai atenuat, am discutat –interminabil, cu aplomb fotbalistic – filmeleconsumate în semiîntunericul sãlilor dincinematografele „Arta”, „Republica” ºi „Victoria”(despre sãli am mai scris). În cele din urmã ne-aurãmas, în memorie, experienþa catharticã,înnoitoare a celor mai bune pelicule vãzute ºi/sauexperienþa oribilã, traumaticã, exasperantã a celormai penibile proiecþii.Am iniþiat, de aceea, printre redactorii ºicolaboratorii Tribunei un top al celor mai bune(trei) filme vãzute la Festival, dublat de topulcelor mai proaste (trei) pelicule – sau categoria„dudã” cum au numit-o, vigilenþi, organizatorii.Desigur, s-ar putea opera mai multe asemeneatopuri: cel mai bun documentar (ºi aici Coºmarullui Darwin, capodopera austriacului HubertSauper – investigaþie amãnunþit-pasolinianã acauzelor mizeriei ºi pauperitãþii africanilor – ar fi,probabil, cireaºa de pe tort), cel mai bun filmmuzical (unde ar putea intra rockumentarulGlastonbury, regizat de britanicul Julien Temple,sau electrizantul, seducãtorul ScreamingMasterpiece, viziunea punk a islandezilor AriAlexander & Ergis Magnusson), cea mai bunãsatirã politicã etc.Acestea sînt, consemnate în agenda mea„Oltchim”, cele mai mari Cãderi la care amasistat:1. Pe primul loc, Morþii ºi viii al englezuluiSimon Rumley (tip cu alurã de manelist), un„horror independent ºi pe muchie, un horror deinterior” cum îl prezintã programul Festivalului,într-un moment în care factotumul Mihai Chirilovaþipise: un film stînjenitor, pîclos, mahmur,neinteresant, cu efecte speciale de duzinã ºiinterpretãri mediocre ale unor „artiºti”resemnaþi...2. N-am înþeles prea bine de ce s-a grãbit atîtde tare sã vinã, în... Transilvania, Tony Gatlif,regizorul sulfuros-lãcrãmoasei Transilvania: despre„abisurile” inimii de þigan/þigancã, despre iubirearoz ca T-shirturile liceenelor, despre inimioareleMaggi pe care Gatlif le adunã în suflet laolaltã cusonoritãþi de taraf, þipete isterice, înjurãturi, bãtãi,schilodiri. Condamnaþi sã fie þigani inautentici,mai stridenþi decît coloranþii sucurilor TEC,interpreþii principali – germanul turc Biro Unel ºidiva italo-americanã, altminteri ultra sofisticatã &talentatã, Asia Argento.3. M-am gîndit multã vreme dacã sã trec întopul „dudelor” (sau într-un top al mediocritãþilormediocre) ºi filmul lui Cãtãlin Mitulescu, Cummi-am petrecut sfîrºitul lumii: ceea ce putea fipoezie apocalipticã, anamnesis al unei lumiticãloºite, al concupiscenþei victimã-cãlãu rateazãprea mult, e firavã ca naraþie ºi puþin credibilã(chiar ºi pentru un spectator strãin onest!). Da,filmul ar putea face sãli pline, la fel cum ºiLiceenii rock `n roll au stors odinioarã lacrimile& transpiraþia sufletului românesc.Aceeaºi agendã ultramarin ºi topul celor maiTRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 2006bune trei filme, pentru autorul rîndurilor de faþã.O precizare: filme bune am vãzut mult maimulte, în cadrul acestei ediþii, însã unele dintreele au avut deja succes de public / criticã ºi numã îndoiesc de faptul cã prietenii & colegii meitribuniºti le vor consemna. Deci:3. Trãieºte!, de Radu Mihãileanu, ºi A fost saun-a fost?, de Corneliu Porumboiu, împart locul 3.Aº fi vrut sã îi ridic mai sus, dar memoria cinefilãm-a sancþionat. O saga extraordinarã a evreilor ºicreºtinilor etiopieni, ajunºi prin / din tabere derefugiaþi sudaneze în Israel este Va, vis et deviens(Trãieºte!, Franþa, 2004). Radu Mihãileanu – alcãrui tur de forþã a fost ºi va mai fi comentat –este cel mai important regizor român / de origineromânã al momentului ºi, spre cinstea lui, unuldintre puþinele spirite civice, echilibrate, umaniste,cu obsesia eticii: cãldura ºi lumina în care îmbracãlumea aia meschinã a Orientului Apropiat nule-am mai întîlnit, decît poate la Sauper. În altregistru, ludic, de comedie caragialianã, de TucãShow studiat, evolueazã A fost sau n-a fost?,filmul recent premiat al lui Porumboiu. E primaecuaþie cinematograficã fireascã, dedicatã„loviluþiei” române: actorii principali nu au jucatînsã, ei au rãmas acasã, în Bãneasa, în Cotroceni,în Primãverii etc., lãsîndu-le locul celor 3interpreþi moldoveni, mai caustici decît soda, maiºugubãþi ca un pisoi în faþa ghemului. Spontani,brillianþi, rafinaþi – faceþi bine ºi nu-i evitaþi!2. Experimentul lui Matthew Barney dinDrawing Restraint 9 greu poate fi echivalat încuvinte: în faþa imaginii mute, extravagante, aracursiurilor venite din Antonioni tastaturacomputerului se ofileºte. Splendoare asiatã a unuiestet dezaxat, manifest ecologist subtil, love-storytranscendental & macabru, meditaþie neo / postdarwinistãfilmatã aproape exclusiv într-un ºantiernaval japonez, funcþional, futurist ºi alienant. Ameritat sã stau 145 de minute pe jos, pe mochetasãlii „Victoria”, a meritat sã aud huiduielilepublicului de la final, doar ca sã vãd cum Bjork,gheiºa cyberpunk, ºi Matthew Barney, sadic ºitandru, îºi jupoaie carnea de pe picioare cubisturiele, oferindu-ºi apoi unul celuilalt (surogatde) sushi: propriul corp. Imagini mutilante ºi(post)paradisiace, ieºite din laboratorul acestuiþicnit care reconfigureazã, prin Cremaster ºiDrawing Restraint 9, umanitatea.1. Despre Obaba, de Montxo Armendáriz,primul film proiectat în festival ºi întîiul în topulpreferinþelor personale, mi-am notat: „origineazã,cumva, în Teza lui Amenabar, atît prin subiect,cît ºi prin modalitãþi de tratare: Lourdes, studentãla arte vizuale, îºi alege ca temã de licenþã unfilm, documentar, despre o comunitate montanã,închisã (natural), depopulatã, plinã de secrete, demistere. Camera de mînã o însoþeºte pretutindeniîn Obaba, din motelul omonim, pe stradã, încasele localnicilor, chiar în paturile lor. Parodic laTwin Peaks – care profera un mister terifiant dedragul box office-ului, Obaba insistã pe formularealismului magic, a coincidenþelor splendide, aistoriilor intersectate la nesfîrºit. Ghidatã deIsmael, hotelierul care salveazã de la extincþiereptile endemice & feroce, ºi de excelentulpovestitor Esteban, Lourdes descoperã, treptat,secretele acestei lumi credibile, în sepia, nostalgicãºi exactã ca ecranizãrile lui Tornatore sau Ivory.Semnul total al acceptãrii în universul Obabei =surzenia provocatã de muºcãtura, în ureche, aunei anumite ºopîrle.” (ªtefan Manasia)Ioan-Pavel AzapCele mai bune trei filme:1. Trãieºte / Va, vie et deviens (Franþa, 2004;r. Radu Mihãileanu): pentru cã este un film deRadu Mihãileanu (vezi Trahir / A trãda ºi/sauTrenul vieþii), orice altã „justificare” ar fi deprisos;2. Casa de nisip / House of Sand (Brazilia,2005; r. Andrucha Waddington): pentru economiade mijloace, pentru profunzimea sentimentelor ºia demersului regizoral, de o simplitate frapantã,ºi, nu în ultimul rând, pentru frumuseþea plasticã;3. Cu fundul în sus / Wrong Side Up (Cehia,2005; r. Petr Zelenka): pentru umorul candid, falsinocent, ºi pentru privirea trist-ironicã asupra uneilumi aflatã într-o (perpetuã) stare de tranziþie,„încremenitã” de fapt în aceleºi perene obsesii.Cele mai proaste trei filme:1. Eli, Eli, Lema Sabachthani? (Japonia, 2005;r. Shinji Auyama): pentru absconsitateasubiectului / temei / tramei ºi pentru lungimeaexcesivã (107 minute), în condiþiile în care ar fifost (prea) suficientã durata unui video-clip de 3-4minute pentru a transmite tot ce (nu) avea despus;2. Takeshi vs. Takeshi / Takeshis’ (Japonia,2005; r. Takeshi Kitano): pentru superficialitate ºiincoerenþã (aceasta din urmã asumatã iniþial de21BlackPantone 253 U21