Vizualizare imagine

BlackPantone 253 UAu vãzut pentru dumneavoastrãTIFF între examene ºi ploiDacã e iunie, e TIFF. Dacã s-a ajuns la ediþia acincea, înseamnã cã s-a consolidat un adevãr. Ceeace este adevãr, continuã. Dincolo de întrebãrileretorice (de ce în iunie, când sunt examene? de ceproiecþii în aer liber, când ploaia ameninþã?) TIFFulare forþã, numãrul de spectatori devineimpresionant, revista „Aperitiff” se distribuiegratuit, cu aceeaºi senzaþie de pâine abia scoasã depe vatrã. Îþi întâlneºti prietenii în goanã, întredouã cafele ºi trei cinematografe-maraton. Între 2-11 iunie nu poþi trãi altfel, dacã eºti un cinefiladevãrat.Dupã câteva zile, mulþi prieteni începeau sã-ºimãrturiseascã dezamãgirile. Nu gãsiserã ºocul,chiar dacã A fost sau n-a fost? a constituit un filmde excepþie. Personal, am ales urgent Particuleleelementare, realizat de Oskar Roehler, dupãromanul lui Michel Houellebecq. Probabil cãfrancezii l-ar fi ecranizat într-un stil neconvingãtor,în timp ce rigoarea germanã a ºtiut sã marchezeumorul adeseori morbid. Pentru interpretare,Moritz Bleibtreu a primit Ursul de Argint laBerlin. Critica societãþii se face într-o „scriiturã”naturalistã. Unul dintre fraþi, biologul, va gãsi osoluþie: apariþia unei noi rase umane, la careperpetuare se desparte net de sexualitate, sursã atulburãrilor ºi nefericirii. Dacã Houellebecqnoteazã în roman „ceva din atmosferã evocã oapocalipsã aridã”, atunci regizorul accentueazãsingurãtatea omului modern. În planul doi se vãdetaje multiple, clãdiri ireale, nelocuite parcã. Oplanetã din care viaþa a dispãrut, iar Michelgãseºte canarul mort, adoarme ºi viseazã „pubeleuriaºe, pline cu filtre de cafea, cu ravioli în sos ºicu organe sexuale tãiate”.Un film ºoc a fost Taxidermia, într-un modinsuportabil. Filmul lui Gyorgy Palfi (Ungaria)vorbeºte tot despre alienare, într-o manierãgrotescã, aproape scabroasã, cu trimiteri bizare,între concret ºi oniric. Un film maghiar corect ºiinteresant a fost Palme albe (regia: SzabolcsHajdu), conceput într-o rigoare narativã clasicã ºiechilibratã, unde Gheorghe Dinicã demonstreazãcapacitatea uluitoare de a fi veridic.Clãdirea iacubianã (regia: Marwan Hamed), celmai scump film egiptean, nu m-a convins. Vrândsã facã o sintezã a lumii arabe, atacã toate temeleºi le trateazã superficial, într-un registru clasic.Rãmân viabile câteva personaje ºi aerul retro alvisurilor sfãrâmate.Nici filmul polonez Maestrul (regia: PiotrTrzaskalski) nu ºi-a cristalizat temele, abordândmult déja-vu, tratând superficial teme majore,înecându-se în cliºee. Tudor Giurgiu a prezentatLegãturi bolnãvicioase. Un farmec al dezinvolturii,credibilitatea unor situaþii neobiºnuite, unatemporal tonic, fãrã aluzii politice – iatã câtevaatuuri incontestabile. Numai cã prea se suprapundouã teme insolite (lesbianism ºi incest), de parcãtotul trebuie spus dintr-o rãsuflare. Vocea off dinfinalul deschis expediazã într-un mod penibilmesajul filmului. Filmul Soap (Danemarca, regia:Pernille Fischer Christensen) ºtie sã gliseze peste otemã delicatã, rãspândind umor ºi evitând oriceetichetare.La aceastã ediþie, clipul festivalului te obliga, lafiecare proiecþie, înaintea filmului, sã vezi „cum aexplodat mãmãliga”, în timp ce îþi cãutai locul celmai confortabil... (Alexandu Jurcan)De 2 x TIFFSoap ºi Noaptea prostului gust. Pac, unuldupã altul, în douã din cele mai valoroase zile alelui 2006. Adicã la TIFF.De când cu cele douã proiecþii din festival,despre Soap mai mult se vorbeºte decât se scrie. ªiTRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 2006asta fiindcã e pumnul în figurã care te enerveazãfiindcã n-ai argumente decât pentru a-l ridica întop. Iar chestia asta trebuie cã-i scoate din sãritepe toþi cei care nu suportã sã le fie puse pe tavã(cu toatã seninãtatea de care sunt în stare danezii)tabuuri ca homosexualitatea ºi travestiul.De fapt, Soap (Danemarca, 2006, r. PernilleFischer Christensen) e mai mult decât asta, altfelnu mai apuca el TIFF-ul. Darãmite secþiunea„Competiþie”. E povestea divorþului între Charlotteºi Kristian, ale cãrui bãtãi ea nu le mai suportãpentru cã e fermã, imunã ºi independentã pânãdincolo. În timp ce ei se tot despart (pentru cã,vorba aia, se iubesc dar se urãsc ºi greu le maiconvine separarea), Charlotte îl cunoaºte pe Ulrik,vecinul de mai jos. Adicã homosexualul travestitsau, mai bine zis, introvertit, pentru cã Ulrik e unbuchet foarte special de timiditate, complexe,slãbiciune, care-l împing spre suicid. Charlotte îlsalveazã, îl sprijinã cu toatã deschiderea umanã decare e în stare ºi, mai ales, îl învaþã cam ce-i aiadragoste pentru o femeie. i, ca-n toate poveºtile cuîmblânziri reciproce, Charlotte ºi Ulrik se prindîntr-o relaþie intensã, senzualã, care putea sãdureze mult ºi bine dacã femeia nu s-ar fi oripilatcã Ulrik aºteaptã un rãspuns din parteaautoritãþilor, cu privire la cererea lui de... schimbarede sex. În fine, ªi se aprobã, iar pe Charlotteo re-re-apucã cheful de a se împãca cu Kristian.Dar nu pentru mult, fiindcã se întoarce laVeronica (fostã Ulrik), dornicã sã înceapã viaþa îndoi. Pardon, în douã... Oricum, am vãzut în Soapun fel de „Europa liberã” pe care, de data asta, s-ar putea ca mai toþi sã-l evite pentru îndrãznealalui de a vorbi despre lucruri care se petrec „dincolo”,ca ºi aici, dar pe care lumea le neagã. Un regalfiindcã întoarce pe toate feþele dragostea, morala,apropierea, într-un discurs fãrã perdea, fãrã resturiºi fãrã tezism.Soap, pentru cã manevreazã o poveste lacrimogen-siropoasã,în limitele stilistice ale unuisoap-opera, gen pe care-l depãºeºte de departe princonstrucþia stabilã ºi contrapuncticã demnã deLars von Trier. Adicã de Dogmã, de unde ºi bãtrânaispitã a voice-over-ului interactiv ºi a structuriipe episoade, ce-i drept mai tautologice decât înManderlay, sã zicem. Plus cã e un film incredibilde ofertant cu sine însuºi: nu-ºi refuzã ispita lirismuluivizual, dar mai ales textual ºi nu ocoleºteriscurile unui discurs schematic, dinamizat de partiturileactoriceºti (premiate) ale unora ca TrineDyrholm ºi Elsebeth Steentoft.Dacã Soap o sã mai dea pe la Cluj, ca sã neputem iar bucura de el, Noaptea prostului gustrãmâne strict evenimentul zilei de 8 iunie. Unspectacol înnebunitor de special, marca TIFF, cuvizionarea cãruia pun pariu cã vã lãudaþi toþi ceicare aþi stat sau nu pânã la capãtul proiecþiei dedouã ore jumate. Pentru cã, în prezenþa spumoasãa curatorilor belgieni Jan Doense ºi Jan Verheyen,Noaptea prostului gust se pare c-a fost mult-aºteptatabombã de râs a ediþiei de anul ãsta, cãzutãpeste sutele de spectatori din cinematografulRepublica, flãmânzi de prost gust ºi de haz peseama lui.Una la mânã, Noaptea... e un colaj de filme ºiclipuri despre care ar fi trebuit sã nu auzi pânãacum. Sau sã-þi parã bine cã nu trãieºti în epocaînfricoºãtor de manieristã a anilor ’60, ’70, ’80,când producþii ca Fãlci, Portocala mecanicã sauTaxi Driver erau contemporane cu cele maijenante debitaþii regizorale din trecutul cinematografieieuropene ºi americane. Am avut nesperatulprivilegiu de a urmãri cele mai cretine ºibizare producþii, de la The Dracula Saga, Ape,The Shaolin Invincibles, Crippled Monsters, Allwomen have periods, la filme istoricopornografice,horror-uri kung-fu ºi documentarescabroase la limita vomei, plus cireaºa de pe tortDeadly Weapons...Doi la mânã, Noaptea prostului gust e unproiect cu vechime, început de cei doi belgieni însperanþa cã prostul gust va fi exorcizat prin prostgust. La Cluj, cel puþin, reacþia (a câta oarã?)promptã ºi maturã a publicului cu privire lacliºeele de montaj, de dublaj, tematice ºi stilisticea fãcut ca ideea belgienilor sã se soldeze cu unsucces binemeritat. De zile mari. Iar dacã stãm sãne gândim la consecinþa acestui dezgust, cred cãputem vorbi de Noaptea... ca fiind punctul oficialde începere a educaþiei de receptare în Cluj. Ceeace e mai mult decât ok.... (Florian-Rareº Tileagã)Paradis în degradareInteresul cineastului austriac Hubert Sauperpentru dezvãluiri ºocante din lumea de azi, cuprecãdere din lumea a treia, l-a îndemnat sãrealizeze documentarul Coºmarul lui Darwin(2004). Filmul panorameazã viaþa pauperã alocuitorilor de pe malul lacului Victoria, angajaþiîntr-o permanentã luptã pentru supravieþuire.Cineva, nu se ºtie cine, a introdus clandestin înmarele lac – prin anii ºaizeci – o specie de peºtiprãdãtori (bibanul de Nil) care a produs în câþivaani un adevãrat dezastru ecologic. Un haos deproporþii inimaginabile. Fauna plinã de peºtiexotici a fost distrusã în întregime. Se spune cã afost suficient ca numai o gãleatã cu peºti dinaceastã specie sã fie vãrsatã în lac. Aceºtia s-auînmulþit fulgerãtor, nimicind celelalte soiuriexistente în eco-sistem, compromiþând definitivcalitatea apei.Rezultatul a fost benefic pentru localnici.Bibanul de Nil e un peºte de talie mijlocie spremare, fileul sãu fiind solicitat pretutindeni înlume. S-au ridicat imediat fabrici de prelucrarea ºiambalarea peºtelui, ivindu-se o mulþime de noilocuri de muncã pentru bãºtinaºi. Avioane demarfã transportã peºte din Tanzania în Europa ºiîn lume. “E bine pentru toþi cã avem de lucru”,declarã un pilot între douã vârste. Cursele acesteal-au salvat de ºomaj. El s-a obiºnuit cu oamenii depe malul lacului, petrece cu femeile negre care i sedau pe bani. Dar cangrena nimicitoare sângereazãdin umbrã. Virusul HIV cunoºte o extindereîngrijorãtoare în zonã ºi rezultatele combaterii luisunt anemice. Piloþii locali apeleazã la serviciileprostituatelor locale într-un fel de inconºtienþãnãtângã. Între etapele filmãrii, una dintreprostituate a decedat. În “fabrica de peºte” selucreazã în condiþii precare de igienã. Porþiunilerãmase din peºte dupã desprinderea fileuluiexportat rãmân pentru consumul intern. Ca labelede pui la noi în perioada epocii comuniste. Acesterãmãºiþe sunt transportate cu camioane, deºertateîn mocirlã de cuva excavatorului ºi puse la uscatîn aer liber, unde pãsãrile aºteaptã înfometate sãse înfrupte din carne. Mirosul nu se simte, dar ede presupus. Viermii miºunã printre oaseledescoperite. O femeie subnutritã care aºazãbucãþile de peºte la uscat calcã în noroi, are bubepe picioare, dar zâmbeºte fericitã cã are un loc demuncã. Cântecele Tanzaniei sunt triste în acestecircumstanþe. Peisajul ºi-a pierdut din splendoare.Imaginile abundã în pete de culoare, în griurirepulsive ºi luminozitate filtratã, rãu prevestitoare.Hubert Sauper lanseazã ipoteza cã avioanelecomerciale care se întorc în Europa cu peºte, aducîn Tanzania arme. E un mijloc de a menþine înspaþiul african stau quo-ul profitabil investitorilorfãrã scrupule, îmbogãþiþi peste noapte.Bibanul de Nil a schimbat radical eco-sistemullacului Victoria, un paradis terestru pe vremealegendarului Livingstone. Azi a devenit un coºmar.Coºmarul lui Darwin. Coºmarul evoluþiei speciilorîn haosul contemporan al intereselor nesãbuite.Lacul Victoria e una dintre victimile pe carecivilizaþia o resimte ca pe o ranã ºi o deplânge caatare prin pelicula lui Hubert Sauper. O ranãpurulentã a Planetei Albastre. (Adrian Þion)•17BlackPantone 253 U17