Vizualizare imagine

BlackPantone 253 UAnca Parghel ºi-a însuºit-o chiar în patria jazzului.Temperamentul solistei vocale ºi-a aflat rezonanþainstantanee la publicul din oraºul unde ea îºipetrecuse adolescenþa ºi studenþia. Deºi majoritateapieselor erau standard-uri arhicunoscute, muzicieniiau ºtiut sã le îmbrace în vestminte sonoreproaspete. De exemplu, tema din Caravan a fostexpusã „fracturat”, aproape monkian, în timp ceStraight No Chaser surprindea prin fluenþaneaºteptatã la o compoziþie de Monk, iarintroducerea ºi coda la Summertime mizau peinflexiuni vocale flamenco. Printre alte surprizeagreabile ale recitalului aº menþiona solo-urile decontrabas, la unison cu propria voce, expuse deCiprian Parghel, influxul ritmic brazilian pe o temãgershwinianã, dar mai ales incendiara versiune aCiocârliei, din care nu au lipsit tonifiante accentede humor.Finalul festivalului urma sã aducã o binevenitãpatã de culoare autentic africanã, Kora Jazz Trioprovine din spaþiul francofon al continentuluinegru ºi mizeazã pe efectul spectacular alinstrumentului ce dã numele grupului. Kora e ovariantã de harpã atestând nobleþea ºi vechimeaunei civilizaþii muzicale, de la care se revendicã –în definitiv – însuºi jazzul. Creierul trio-ului estepianistul Abdoulaye Diabaté, ex-lider al OrchestreiNaþionale a Senegalului ºi colaborator al unorprestigioase nume precum Manu Dibango, SalifKeita, Papa Wemba... Din pãcate, în ziuaconcertului el a suferit un accident care i-a blocatbraþul stâng. Astfel, KJT a rãmas fãrã suportulritmico-armonic furnizat de pian. Cu eforturisupraumane, Diabaté a reuºit totuºi sã cânte îndouã piese, demonstrând cã e un jazzman îndeplinãtatea cuvântului (orientativ, l-aº plasa îndescendenþa marelui model sud-african DollarJancz Körössy ºi Ramona Horvath în recital la douã pianeBrand). Vãduviþi de prezenþa tutelarã a pianistului,ceilalþi doi muzicieni – guineezul Djeli MoussaDiawara/kora & voce ºi senegalezul MoussaCissoko/percuþie – s-au angajat în misiuneaimposibilã de a duce recitalul pânã la capãt.Încurajaþi de binevoitorul public ieºean, ei ne-auoferit câteva mostre interesante de muzicã vestafricanã,cu virtuozisme pe delicatul instrumenttradiþional ºi cu un memorabil solo de talkingdrumîn dialog cu sala. Însã în absenþa fundaluluipianistic, ce ar fi furnizat ºi necesara linie abasului, tentativa de abordare a unui limbajrealmente jazzistic a eºuat. Oricum, dupã aceastãprimã prezenþã extensivã a jazzului de facturãethno la festivalul ieºean, putem spera ºi într-unaintensivã din partea incomparabilului grupbasarabean Trigon.•Continuare din pagina 36Ion Sãliºteanu remarca în 1965 o generaþie depictori, pentru care motivele populare sunt doar osursã menitã sã confere prin încorporãri organiceo coloraturã aparte, specificã, în formecontemporane, tensiunii emoþionale comunefrescei, scoarþei sau crestãturilor româneºti. DoinaHordovan este citatã aici alãturi de numeprestigioase ca: “Ion Pacea, Ion Biþan, VirgilAlmãºanu, Paul Gherasim, OctavGrigorescu, Alin Gheorghiu, Vladimir ºetran, IonNicodim, Gh. Apostu, Grigore Vasile, ViorelMãrgineanu, F. Ciubotaru, I. Stendl.”Se impune sã-l amintim aici pe pictorul VictorCiato, care conform “sagacitãþii sale delicate,intelectualizãrii sale emotive ce îi susþineunicitatea imaginativã în contextul artisticcontemporan” (M. Þoca) formeazã împreunã cuDoina Hordovan un cuplu animat de pasiunea ºirigoarea unor dispute specifice temperamentelorartistice complementare, unite în fapt princredinþa în idealurile impuse de arta înaltã, artiºtiifiresc cenzurându-se ºi susþinându-se reciproc.Lucrãri din aceastã expoziþie: “Þãrãncuþa”,“Iarna în cimitir” sau “Himere” aduc mãrturiaunei etape în care fantasticul popular,primitivismul, arhaicul îºi gãsesc interpretãristilistice rafinate, personale, de o mare forþãexpresivã, într-un context în care aceste nouregãsite surse erau deseori fals asumate: “o lucraretipicã de picturã din aceastã perioadã serecunoaºte destul de uºor: pe fonduri brune,întunecate, într-un decor unde se gãseºte maiîntotdeauna un element natural tratat în manierãvag medievalã (arbore, lunã, nori) sau un obiectTRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 2006popular (vas, strachinã, covor, picturã pe sticlã)apar figuri umane de obicei solitare sau în cuplu,cu forme aplatizate, surprinse în poziþii hieraticeºi învãluite de o stranie atmosferã atemporalã, de” (Magda Cârneci). Faþã deaceastã “modã a zilei”, în contrast, Romul Ladearemarca autenticitatea demersului plastic al tinereiplasticiene: “Dar primitivismul Doinei Hordovan,de exemplu, nu este speculat ci sincer ºiconvingãtor. Doina Hordovan picteazã cunaivitatea cu care baba din Haþeg îºi þesechilimurile.”Lucrãrile dintr-o urmãtoare etapã, vizând infrastructurigeologice ºi vegetale sunt identificate deFr. Pamfil : “Pasta e generoasã ºi acordurile debrunuri ºi verde adânc încadreazã în sobrietatealor elemente transparente de alb, ca niºte fosilepietrificate incluse în substanþa mineralizatã”.Cel mai consecvent ºi pertinent observator alparcursului plastic al artistei a fost regretatul criticde artã, profesorul Mircea Þoca. În numãrul din 2iunie 1977 al Tribunei acesta îºi enunþa interesulpentru evoluþia Doinei Hordovan “Se impuneatenþiei criticii prin continuitatea demersuluicreator, prin consecvenþa viziunii ºiindividualitatea mijloacelor, prin încredereadefinitorie în reluarea ºi adâncireaexperimentului”, consemnând atent ºi impactul“experienþei franceze” asupra picturii acesteia:“...întâlnirea neaºteptatã cu soarele Mediteranei depe litoralul francez a adus brusc, cu violenþãaproape, culorile vii, luminoase, din tub, pe paletapictoriþei înclinatã pânã atunci sã-ºi transcrieconfesiunile în tonalitãþile grave ale brunurilor ºigriurilor întunecate.”Asociind unele lucrãri investigaþiilor stilisticecaracteristice cubismului sintetic, reprezentate ºiîn prezenta expoziþie, M. Þoca constata:“Dramatic convulsionatã anterior, materia picturalãa început sã nãzuiascã spre arhitecturi stabile,spre structuri care, deºi refuzã simetriile, seîntemeiazã pe echilibrate asamblãri ale elementelorfigurãrii” conchizând entuziast, în termeniaplicabili ºi în cazul de faþã: “(retrospectiva)...ne invitã sã reconstituim etapele ºi sã intuimraþiunile unui proces responsabil de elaborare, neface, cu alte cuvinte, pãrtaºi emoþionaþi ai uneispectaculoase geneze.”Edificatoare privind personalitatea artisticã aDoinei Hordovan, a receptãrii operei sale, reacþiilecritice suscitate de-a lungul timpului de cãtreaceasta, precum ºi contextul lor general ar necesitarigorile unui studiu extensiv ce ar viza oîntreagã epocã.Severa selecþie operatã de autoare sub incidenþaaleatoare a timpului concurã la “definirea”unui indefinibil “Sentiment baroc” (1989) – titluluneia dintre lucrãri – o “ars poetica” reprezentativãpentru etapa unei depline maturitãþi artisticeîn pictura Doinei Hordovan. Iradiind discret auraºi “calmul valorilor” rare, actuala retrospectivãgãzduitã de “Galeria Veche” a U.A.P. din PiaþaUnirii, Cluj-Napoca, reuneºte doar 20 de lucrãridin cele pãstrate în colecþia personalã a artistei.Adevãrate “Anotimpuri” ale creaþiei, în acordurigrave sau exuberante, ele respirã bucuria de a fi ºide a dãrui prin artã, miracolul trãirii experienþeloresenþiale, tumultul afectivitãþii temperate de recursullucid la rigoare ºi profesionalism - preeminenþaexpresivitãþii artistice.•33BlackPantone 253 U33